ICCJ. Decizia nr. 310/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 310/2011
Dosar nr. 2272/117/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 294/2003 pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului K.C., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.P.C. SA Cluj – Napoca prin lichidator SC A.T.P. SA Cluj – Napoca, excepţia inadmisibilităţi acţiunii de drept comun privind nevalabilitatea preluării de către stat a imobilelor din CF Cluj şi rectificarea intabulării dreptului de proprietate prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul reînscrierii vechilor proprietari tabulari. A fost admisă excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune privind petiţiile de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare – cumpărare şi a actelor subsecvente acestora, de rectificare a intabulării, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea civilă intentată de reclamantele T.M.J., T.M.C. şi R.A.M. în contradictoriu cu pârâţii, având constatarea nulităţii Decretului nr. 92/1950, constatarea nulităţii absolute a preluării făcute în baza acestui decret şi rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul de a se dispune reînscrierea vechilor proprietari tabulari, iar apoi a reclamantelor cu titlu de moştenire, în ceea ce priveşte imobilele situate în Cluj – Napoca.
Prin Decizia civilă nr. 163/2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, împotriva Decretului nr. 294/2003.
Prin Decizia civilă nr. 8238 din 17 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul reclamanţilor, s-a casat Decizia nr. 163 din 8 octombrie 2003 şi s-a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în CF la Tribunalul Cluj. S-a menţinut Decizia nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj ce privea capătul de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare.
În urma casării, Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 52 din 23 ianuarie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF Cluj, situat în Municipiul Cluj – Napoca. S-a respins excepţia nulităţii absolute, s-a admis în parte acţiunea civilă precizată, având ca obiect constatarea preluării fără titlu valabil şi restabilirea situaţiei anterioare. S-a constatat preluarea fără titlu valabil de către Statul Român a imobilului situat în Municipiul Cluj – Napoca. S-a respins capătul de cerere având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. S-a respins acţiunea faţă de pârâtul K.C. ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-au respins cererile având ca obiect constatarea preluării fără titlu valabil şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în privinţa imobilului înscris în CF Cluj, situat în Municipiul Cluj – Napoca,, ca fiind înaintate de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că imobilul situat în Cluj – Napoca, construcţie şi teren în suprafaţă de 224 stj.p. a fost proprietatea lui L.E. şi a trecut în proprietatea statului cu titlu de naţionalizare şi că reclamantele nu au făcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma defunctului L.E. În privinţa imobilului situat în Cluj – Napoca, proprietatea defuncţilor L.E. şi soţia L.M., dreptul de proprietate al statului cu titlu de naţionalizare a fost întabulat prin înscrierea în CF din 2 noiembrie 1956. Reclamantelor în temeiul Legii nr. 10/2001 li s-au emis dispoziţiile din 2008. În ce priveşte imobilul situat în Municipiul Cluj – Napoca, construcţie şi teren în suprafaţa de 705 stj.p., s-a constatat că acesta a fost proprietatea soţiei lui L.E. născută Z.M. conform încheierii din 19 decembrie 1949 şi că a fost preluat în proprietatea statului cu titlu de naţionalizare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantele critică hotărârea, arătând că în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte imobilul situat în Cluj – Napoca, şi că înstrăinarea imobilelor s-a făcut contrar dispoziţiilor art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 112/1995, contractele de vânzare – cumpărare fiind încheiate fără cauză licită.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca critică sentinţa arătând că imobilele au fost preluate cu titlu valabil.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 87 din 24 martie 2010, a admis apelul reclamantelor, a desfiinţat sentinţa în parte şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal. S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în calea de atac a apelului reclamantele au depus la dosar acte noi cu care au făcut dovada calităţii de moştenitoare după L.M. căreia soţul L.E. i-a testat întreaga avere mobilă şi imobilă. Cu actele noi depuse la dosar s-a făcut dovada calităţii procesuale active a reclamantelor cu privire la imobilul situat în Cluj – Napoca. S-a mai reţinut că pentru celelalte imobile solicitate, reclamantelor li s-a restituit parţial terenul în natură, iar pentru imobilele înstrăinate li s-au acordat despăgubiri în condiţiile legii speciale şi că nu au fost desfiinţate actele juridice de înstrăinare, deci corect s-a admis acţiunea în parte.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9, C. proc. civ.
Recurentele – reclamante critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Instanţa de apel a omis că constate că şi imobilul situat înCluj – Napoca, a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil.
- Excepţia nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor în litigiu precum şi a Decretului nr. 92/1950, a rămas nesoluţionată.
Recurentul – pârât critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Afirmaţia conform căreia Decretul nr. 92/1950 era în contradicţie cu prevederile Constituţiei, este nefondată.
- Pentru constatarea valabilităţii titlului statului la preluare, trebuie verificat dacă la acel moment s-a respectat ad litteram actul normativ care constituie temeiul juridic al preluării şi nu raţiuni de ordin politic şi istoric.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs Înalta Curte constată nefondat recursul pentru considerentele ce succed.
Se va face o singură analiză a cererilor de recurs, având în vedere că în esenţă se aduc aceleaşi critici de nelegalitate.
Recurentele critică hotărârea în principal în sensul că, în mod greşit nu s-a constatat nevalabilitatea titlului statului şi pentru imobilul situat în Cluj – Napoca.
Aceste critici sunt premature, având în vedere că, instanţa fondului, privitor la imobilul situat în Cluj – Napoca, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor întrucât nu au făcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma fostului proprietar al acestui imobil, pe nume L.E.
Având în vedere acest cadru procesual, stabilit de instanţa fondului, ar fi fost de prisos să se analizeze situaţia juridică a imobilului.
În calea de atac a apelului, pe baza înscrisurilor noi, s-a schimbat situaţia de fapt, în sensul că, s-a constatat pe baza certificatului de moştenitor că imobilul a fost testat de fostul proprietar, L.E., soţiei sale L.M., iar reclamantele au calitatea de moştenitori de pe urma acestea şi drept urmare, a fost înlăturată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, cu privire la imobi.
În noul cadru procesual stabilit, instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. (prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului), nu putea analiza direct în apel situaţia juridică a imobilului supus analizei, respectiv valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului cu privire şi la acest imobil. Această stare de fapt va fi analizată în rejudecarea cauzei.
Cu privire la criticile ce vizează nulitatea absolută a înscrisurilor în baza cărora au fost înstrăinate celelalte imobile, pentru care reclamantele au primit despăgubiri, soluţia instanţelor este legală, în caz contrar ar fi avut loc o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, mai concret, a principiului securităţii raporturilor juridice, în sensul că instanţa trebuie să ţină cont de constatările din procedurile judiciare anterioare.
Or, în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 8238 din 17 iunie 2006, a menţinut Decizia nr. 294/2003 cu privire la capătul de cerere ce viza valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare.
Repunerea în discuţie a valabilităţii contractului de vânzare - cumpărare, soluţionată prin hotărârea judecătorească irevocabilă, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 din Convenţie.
Criticile recurentului – pârât privesc şi valabilitatea Decretului nr. 92/1950, afirmând că acesta nu contravenea Constituţiei din acea vreme.
Criticile sunt nefondate, ţinând cont de faptul că, în forma actuală, Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Jurisprudenţa în această materie este în sensul că dispoziţiile acestui decret contraveneau Constituţiei din acea vreme.
În concluzie, hotărârea ce face obiectul recursului este legală, fiind aplicate şi interpretate corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 modificată, considerentele şi dispoziţiile nu sunt contradictorii şi drept urmare nu sunt incidente în cauză, dispoziţiile de nelegalitate (art. 304 pct. 7, 9) aşa cum se susţine prin motivele de recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii T.M.T., T.M.C., R.A.M. şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca împotriva deciziei civile nr. 87/A/2010 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 309/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
