ICCJ. Decizia nr. 313/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 313/2011
Dosar nr. 18408/3/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 18408/3/2008, reclamanta I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, anularea dispoziţiei din 28 martie 2008, şi stabilirea corectă atât a suprafeţei de teren expropriat cât şi a echivalentului pe care urmează să îl primească pentru suprafaţa reală de teren expropriat, cât şi pentru construcţia demolată.
În motivarea cererii se arată că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 înregistrată sub nr. 2987/2001, s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 3, trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 321/1985. Prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu indicarea greşită a suprafeţei de teren de 14,25 m.p. deşi din titlul de proprietate al autorilor reclamantei rezultă că suprafaţa de teren expropriată este de 114 m.p. S-a mai arătat că s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată, deoarece reclamantul nu a prezentat autorizaţie de construire.
În urma administrării întregului material probator, Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1115 din 16 octombrie 2009, a admis în parte contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei din 28 martie 2008 şi a obligat pârâtul să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţa de 114 m.p., situat în Buzcureşti, sector 2, precum şi pentru construcţia situată pe acesta, în prezent demolată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în cauză a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 doar reclamanta I.I. şi că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat prevederea administrativă profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerere de restituire. S-a mai reţinut că, în speţa supusă analizei, imobilul nu poate fi restituit în natură iar notificarea a fost formulată doar de unul dintre moştenitorii foştilor proprietari I.Ţ. şi C.I.Ţ.de la care a fost preluat abuziv imobilul de către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că, reclamantei i se cuvine doar o cotă parte din imobil, conform certificatului de moştenitor, respectiv o cotă de 1/8.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 235 din 29 martie 2010, a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 reclamanta beneficiază de cotele celorlalţi moştenitori în condiţiile în care aceştia nu au formulat cereri de reparaţie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Municipiul Bucureşti, prin primarul general, invocând incidenţa dispoziţiei art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esenţă se arată că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
În şedinţa publică din 20 ianuarie 2011, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Din reproducerea acestui text se poate remarca că legiuitorul a adoptat un termen similar, ca durată şi ca punct de plecare, cu cel prevăzut în materia apelului.
Termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. constituie termenul de drept comun în materie de recurs.
În speţa supusă analizei, hotărârea ce face obiectul recursului a fost comunicată recurentei – pârâte la data de 13 aprilie 2010 aşa cum atesta dovada de comunicare aflată la dosar apel.
Având în vedere dispoziţiile art. 101 C. proc. civ., care dispune că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul", termenul de 15 zile se împlinea la data de 29 aprilie 2010.
Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 30 aprilie 2010, cu depăşirea termenului de recurs.
Termenul de recurs este un termen imperativ şi peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine decăderea părţii de a mai exercita această cale de atac.
Prin urmare, neexercitarea recursului în termenul legal face ca hotărârea să devină irevocabilă pe data expirării termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Aşadar, excepţia tardivităţii declarării recursului invocată în şedinţa publică din 20 ianuarie 2011, este fondată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 235A din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 314/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 310/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
