ICCJ. Decizia nr. 3111/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 21 din 3 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 2367/63/2009, s-au respins cererile formulate de reclamanții A.A. și pârâta SC F. România SA Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în raport cu obiectul acțiunii, interesul de a acționa al reclamantului trebuie să existe la momentul introducerii acesteia sub sancțiunea inadmisibilității. Faptul că la momentul pronunțării sentinței de față nici unul din reclamanți nu numai că nu au calitatea de acționar în F. , dar nu mai dețin calitatea de acționar nici în Automobile Craiova SA, a făcut să dispară folosul practic ce l-ar avea dintr-o ipotetică admitere a acestei acțiuni întrucât o eventuală repunere în situația anterioară adoptării hotărârii de majorare a capitalului social nu ar produce nici un fel de efect față de ambele societăți comerciale mai sus menționate. în schimb ar produce efecte asupra statului român și F.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA Craiova și A.A.
Intimata pârâtă Ford România SA a depus întâmpinare la apelul declarat de reclamantul A.A., iar aceasta împreună cu SC A. Craiova SA a depus întâmpinare și la apelul formulat de reclamanta SIF Oltenia SA.
S-a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea apelului declarat de A.A., arătându-se că sentința nr. 21 din 3 iunie 2010 a fost comunicată reclamantului pârât la data de 22 iulie 2010 la adresa indicată de acesta în cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului 2532/63/2009 ce a fost conexat la dosarul de față nr. 2367/63/2009, respectiv în București, sector 6.
Prin decizia comercială nr. 243 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins excepția tardivității apelului declarat de reclamantul A.A.; s-au respins apelurile declarate de apelanta reclamantă Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA Craiova prin reprezentant legal T.C. și apelantul reclamant A.A. împotriva sentinței nr. 21 din 3 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția comercială.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că excepția tardivității apelului declarat de reclamantul A.A. nu este fondată deoarece nu poate fi calculat termenul de apel în raport de comunicarea sentinței la adresa din București, unde reclamantul A.A. nu avea domiciliul real și nici nu a precizat că ar fi un domiciliu ales.
Referitor la apelurile reclamanților instanța de apel a apreciat că în mod corect tribunalul a constatat că interesul reclamanților nu a dăinuit pe perioada derulării procedurii, căci prin pierderea calității de acționari ai SC AC SA, societate ce ar fi trebuit absorbită nu mai pot obține folosul practic - acțiuni la societatea absorbantă - , cu alte cuvinte nu mai au interes în cererile formulate.
împotriva deciziei nr. 243 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA și A.A.
în motivarea cererii recurenta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990,art. 238 din Legea 297/2004 privind piața de capital și art. 137 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticilor de recurs și încadrate în motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că: 1. instanța de apel nu a avut în vedere față de art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990 că interesul nu este legat de calitatea de acționar; 2. față de art. 238 din Legea 297/2004 interesul este prezumat ca fiind legitim, născut și actual în condițiile în care reclamantul face dovada că la data de înregistrare deținea calitatea de acționar al societății; 3. instanțele nu s-au pronunțat decât asupra capătului 1 al cererii privind anularea Hotărârii AGEA din data de 19 ianuarie 2009, lăsând necercetat capătul de cerere privind anularea hotărârii AGEA din data de 19 ianuarie 2009.
Recurentul A.A. critică decizia atacată invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. arătând că: 1. hotărârea este insuficient motivată întrucât nu s-a răspuns la punctele 1 și 3 din cererea de apel și că a reținut fără niciun argument că prin adoptarea hotărârii a cărei nulitate se solicită nu s-a încălcat dreptul celor trei societăți de a fuziona și că Legea 36/2008 nu prevede o interdicție pentru cumpărător de a face o majorare de capital anterior procesului de restructurare; 2. decizia este netemeinică, întrucât instanța de apel a reținut, contrar realității, că, în timpul derulării litigiului, ambii reclamanți au înstrăinat toate acțiunile și nu doar o parte a acestora, omițând să observe că nu a înstrăinat liber ultimele acțiuni pe care le-a deținut la Automobile Craiova SA; 3. hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 238 alin. (1) din Legea 237/2004 (întrucât în temeiul acestor dispoziții deținerea de acțiuni nu reprezintă o condiție nici pentru a fi titularul unor drepturi, nici pentru a justifica interesul în promovarea acțiunii), a art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990,art. 4,art. 6,art. 7 din Legea 36/2008, a alin. (5) - (9) și (10) din Anexa nr. 3 din Legea 36/2008 (întrucât la momentul intrării în vigoare a Legii 36/2008 acționarii minoritari ai Automobile Craiova SA erau persoane vizate direct de prevederile acesteia și au astfel un interes legitim). Recurentul mai arată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a art. 6 din Legea 36/2008 în sensul că legiuitorul ar fi urmărit ca numai F.M.C. să dețină acțiuni la F. România SA. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile invocate de către recurenți, înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Literatura de specialitate a statuat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.
Din această perspectivă precum și din criticile recurentei Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, înalta Curte reține că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990,art. 238 alin. (3) din Legea 297/2004,art. 137 C. proc. civ.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
în consecință instanța constatând că reclamanții nu justifică un interes în mod corect a aplicat dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și nu a mai analizat celelalte aspecte care țin de fondul litigiului.
Referitor la aplicarea art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990, înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect că recurenții nu au justificat un interes în promovarea acțiunii.
Este adevărat că art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990 prevede că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice parte interesată, însă recurenții-reclamanți și-au pierdut calitatea de persoană interesată deoarece prin transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute în SC A. Craiova SA aceștia au pierdut dreptul de a mai obține acțiuni la societatea absorbantă Ford.
Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că pe parcursul judecății procesului până la pronunțarea sentinței de către prima instanță reclamanții au înstrăinat toate acțiunile pe care le dețineau la SC A. Craiova SA conform adresei nr. 8418 din 18 martie 2010 emisă de D.C. SA, care atestă că la acea dată, unicul acționar al SC A. Craiova SA era F.M.C. (filele 286, 287 din dosarul Tribunalului Dolj).
în ceea ce privește critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 238 din Legea 297/2004 înalta Curte reține că nu este întemeiată atât timp cât dispozițiile legale menționate stabilește că adunarea generală a acționarilor are competența de a stabili dividendele sau alte drepturi de care urmează a beneficia acționarii unei societăți comerciale pe acțiuni. Or, din moment ce recurenții nu mai aveau calitatea de acționari la SC A. Craiova SA rezultă că art. 238 din Legea 297/2004 nu se aplică acestora.
în ceea ce privește recursul declarat de recurentul A.A. prin invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Astfel, critica recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită deoarece din decizia recurată rezultă că instanța de apel și-a argumentat soluția dată, așa încât neîntemeiat recurentul apreciază că hotărârea este insuficient motivată.
împrejurarea că raționamentul și argumentele deciziei instanței de apel nu coincid cu cele ale recurentului nu poate fundamenta criticile acestuia prin invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece din redactarea deciziei recurate rezultă cu claritate că aceasta îndeplinește exigențele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că sunt analizate aspectele care țin de interes ca condiție de exercițiu a acțiunii civile prin raportare la art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990 și nu în ultimul rând a dispozițiilor Legii 36/2008.
Nu este lipsit de relevanță de a aminti în acest context că atunci când instanța a soluționat litigiul prin admiterea unei excepții, motivarea hotărârii va fi în funcție de excepția admisă, astfel că motivarea nu va cuprinde și elemente care țin de fondul litigiului.
Motivul al treilea nu va fi analizat de către instanța de recurs deoarece vizează aspecte de netemeincie și nu de nelegalitate.
Criticile recurentului referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și a art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990 nu vor mai fi reluate deoarece au fost analizate împreună cu criticile formulate de recurenta SIF Oltenia SA.
în ceea ce privește critica recurentului referitoare la încălcarea art. 1,art. 4,art. 6,art. 7 din Legea 36/2008, a alin. (5) - (9) din Anexa nr. 3 din Legea 36/2008, înalta Curte reține că această critică este nefondată față de faptul că Legea 36/2008 se aplică raporturilor juridice născute între A.V.A.S. și F.M.C. cu privire la vânzarea acțiunilor deținute de A.V.A.S. și SC A. Craiova SA inclusiv posibilitatea A.V.A.S. de a cumpăra de la acționarii minoritari ai SC A. Craiova SA acțiunile deținute de aceștia. Mai mult, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel art. 7 din Legea 36/2008 fuziunea și divizarea nu-i implică și pe acționarii minoritari, doar pe A.V.A.S. și pe F.M.C.
Având în vedere considerentele arătate înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2493/2011. Civil → |
|---|
