ICCJ. Decizia nr. 3221/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3221/2011
Dosar nr. 548/1/2011
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Sentinţa comercială nr. 7195 din 16 iunie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Sinaia în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume: 178.144,69 RON rest de plată din factura nr. 37 din 18 august 2005 şi 87.094,46 RON contravaloarea facturii nr. 38 din 18 august 2005.
A mai fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere datorate la sumele neachitate, calculate de la data introducerii acţiunii până la data achitării efective a debitului principal.
În final a mai fost obligată pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.640 RON.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că între reclamantă în calitatea de antreprenor şi pârâta în calitatea de beneficiar a intervenit Contractul nr. 1885 din 22 februarie 2005, având ca obiect realizarea de către antreprenorul general a secţiei de acoperiri metalice de suprafaţă la sediul beneficiarului, compusă din instalaţii şi echipamente specificate în anexa 1 şi din lucrările de construcţii specificate în anexa 2.
Valoarea contractului, potrivit art. 2.1, a fost stabilită la suma de 13.268.245.500 ROL, aceasta fiind succesiv modificată prin 4 acte adiţionale.
Toate instalaţiile, echipamentele şi lucrările executate aveau o garanţie diferenţiată pe furnizor, dar nu mai mică de 12 luni, care începea să curgă de la data semnării procesului verbal de punere în funcţiune.
În timp ce reclamanta a susţinut că a executat lucrarea la care s-a obligat prin contract, pârâta a susţinut neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
La data de 19 august 2005 s-a încheiat procesul verbal de punere în funcţiune în conformitate cu art. 6.1 din contract, prin care s-a menţionat felul recepţiei şi obiectul executat, respectiv lucrări pentru linii de descoperiri metalice şi modernizare atelier.
Au fost îndeplinite prevederile cu privire la recepţia din contract, termenul de execuţie şi scadenţa sumelor de la încheierea procesului verbal de punere în funcţiune, facturile fiind achitate parţial, cu referire la factura nr. 37 din 18 august 2005.
Din înscrisurile depuse rezultă că SC M. SA a înregistrat în contabilitate imobilul la data de 19 august 2005, iar din rapoartele de expertiză tehnică şi contabile efectuate în Dosarul nr. 14204/3/2007 apare că SC R. SRL a emis facturi în valoare de 1.741.889,20 RON şi a încasat în total suma de 1.476.650,05 RON rămânând de încasat suma de 265.239,15 RON.
Sub aspectul excepţiei de neexecutare s-a apreciat că SC M. SA nu poate invoca propria culpă în neexecutarea contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 546 din 15 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva Sentinţei comerciale nr. 7195 din 16 iunie 2010, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate toate argumentele expuse anterior.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a promovat recurs pârâta SC M. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare către instanţa de apel, cu obligarea acesteia la completarea probatoriilor administrate la prima instanţă, în sensul de a fi încuviinţată efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei atacate, admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei apelate cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa a interpretat greşit atât dispoziţiile contractului de antrepriză cât şi natura şi efectele proceselor verbale încheiate între părţi. Într-o abordare simplistă şi lipsită de preocuparea aflării adevărului instanţa s-a limitat la a reda textual două fragmente din cele două procese-verbale şi a făcut o interpretare unilaterală şi incompletă a clauzelor contractuale.
În ceea ce priveşte aspectul legat de rezilierea contractului de antrepriză şi că această reziliere nu s-a făcut în condiţiile contractului, chiar şi în cazul în care procedura de notificare a rezilierii nu a fost perfect derulată, totuşi ea a existat, a ajuns la cunoştinţa reclamantei şi a exprimat intenţia neechivocă a SC M. SA de a pune capăt contractului.
Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind acordate penalităţi calculate de la data introducerii acţiunii până la data achitării efective a debitului principal, deşi în faţa instanţei de apel s-a solicitat plafonarea penalităţilor de întârziere la cuantumul debitului principal.
A fost indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de pârâta SC M. SA, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin Contractul de antrepriză generală nr. 1885 din 22 februarie 2005 încheiat între SC R. SRL Bucureşti în calitatea de antreprenor general şi SC M. SA în calitatea de beneficiar având ca obiect realizarea unei secţii de acoperiri metalice de suprafaţă compusă din echipamente şi instalaţii specificate în Anexa 1 cât şi lucrări de construcţii specificate în Anexa 2, părţile au convenit prin libera manifestare de voinţă asupra valorii contractului şi a condiţiilor de plată, termenului şi obligaţiilor asumate reciproc, a perioadei de garanţie şi a servisului, efectuării recepţiei, a clauzei penalizatoare, a duratei contractului, încetării şi rezilierii, a modificărilor şi a soluţionării eventualelor litigii care vor decurge din executarea contractului.
În acest context, a fost întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, cu nr. 5560 din 20 iunie 2006 privind realizarea secţiei de acoperiri metalice de suprafaţă, lucrări de construcţie, lucrări care au fost executate în baza Autorizaţiei nr. 138 din 11 august 2005 cu valabilitate prelungită până la 10 mai 2006 eliberată de Primăria Oraşului Sinaia. Comisia de recepţie, în urma constatărilor făcute a propus recepţionarea lucrărilor realizate, cu motivarea că lucrările au fost terminate, nu există obiecţii iar cele consemnate nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.
Tot în derularea Contractului de antrepriză generală nr. 1885 din 22 februarie 2005 a fost încheiat şi procesul-verbal de recepţie a mijlocului fix cu nr. 59 din 19 august 2005, care a vizat recepţia cantitativă şi calitativă a mijlocului fix, cu menţiunea că s-au recepţionat şi predat spre folosinţă lucrări C+M pentru linii de acoperiri metalice şi modernizare atelier.
Singurele recomandări ale comisiei de recepţie au fost acelea de întocmire a cadastrului şi de completare a cărţii tehnice.
Din această perspectivă, amplu documentat instanţa de apel a enumerat hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care au dat celor două procese verbale de recepţie analizate mai sus aceiaşi relevanţă juridică în îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă.
De remarcat că în raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil I.P. în Dosarul nr. 14204/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială la punctul 2, că din datele puse la dispoziţie de către SC M. SA se atestă înregistrarea în evidenţele sale contabile a următoarelor acte:
1. Nota contabilă din 19 august 2005 care la explicaţii precizează „punerea în funcţiune PIF nr. 59 din 19 august 2005, lucrări C+M pentru linii de acoperiri metalice şi modernizare atelier”;
2. Procesul-verbal de recepţie nr. 59 din 19 august 2005 (Anexa 4) prin care se precizează ca mijloc fix „executat lucrări C+M pentru linii de acoperire metalice şi modernizare atelier”. La concluziile comisiei s-a precizat că „s-au recepţionat şi predat spre folosinţă lucrări C+M pentru linii de acoperiri metalice şi modernizare”;
3. Balanţa mijloacelor fixe pe grupe.
Conform acestor documente lucrările şi echipamentele au fost înregistrate în totalitate la data de 19 august 2005 în contul 213.10 cu o valoare totală de 1.682.638 ROL şi cu o amortizare lunară de 14.022 ROL.
Mai mult, recurenta a acceptat la plată facturile, achitând parţial factura nr. 37 din 18 august 2005.
Nu poate fi primită teza acreditată de pârâta SC M. SA sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neexecutare a Contractului nr. 1885/2005, prin aceea că interdependenţa obligaţiilor reciproce determină ca şi pârâta să-şi fi îndeplinit obligaţiile contractuale, aceasta neputând invoca propria sa culpă.
Corect a procedat instanţa de apel şi atunci când a respins cererea pârâtei SC M. SA de completare a probatorului cu o expertiză tehnică, considerând că în acest stadiu procesual nu mai este utilă, existând o documentaţie suficientă şi completă care stabileşte cu certitudine îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual de părţile implicate în prezentul litigiu comercial.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 13.144,62 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante SC R. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Ploieşti împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 15 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în Dosarul nr. 20094./3/2011.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 13.144,62 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante SC R. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3224/2011. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3218/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
