ICCJ. Decizia nr. 3507/2011. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3507/2011
Dosar nr. 161/32/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 5 martie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, cererea de revizuire formulată de B.F. prin care solicită revizuirea sentinţei nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ.
La data de 6 mai 2010, pe parcursul soluţionării cererii de revizuire, la solicitarea instanţei, revizuientul a depus o precizare cu privire la hotărârile a căror contrarietate o invocă, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii precizatoare, revizuientul a arătat că solicită revizuirea sentinţei nr. 177 C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ care este contrară sentinţei nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ, deciziei civile nr. 359/R din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău şi sentinţei civile nr. 1057/2009 a Tribunalului Neamţ rămasă definitivă prin Decizia nr. 397 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
În motivarea cererii, acesta a arătat că solicită revizuirea acestei hotărâri deoarece prin aceasta i-au fost respinse capetele de cerere cu privire la plata diferenţei dintre salariul acordat conform grilei de salarizare 2B, clasa 9 şi salariul cuvenit conform grilei 3B, clasa 11 de salarizare, acordat doar pentru conducătorii de formaţie nu şi pentru muncitori, pentru perioada septembrie 2004 - septembrie 2005 şi sporul de periculozitate de 10%, drepturi salariale care, pentru o altă perioadă de timp şi pentru alte persoane, prin hotărârile menţionate, au fost acordate.
Prin Decizia nr. 673 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire, se constată ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
1. Prin sentinţa nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ a cărei revizuire se solicită, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC M.S. SA la acordarea sporului de periculozitate şi în consecinţă s-a respins cererea de obligare apăratei la plata sporului de periculozitate de 10%.
Prin aceiaşi sentinţă s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.F., în contradictoriu cu pârâta SC M.S. Roman SA şi a obligat pârâta să plătească reclamantului:
- diferenţa de 100% reprezentând munca prestată pentru zilele de 1 şi 22 decembrie 2005;
- contravaloarea cotizaţiei pentru sindicat începând cu luna decembrie 2004 şi până la data de 1 ianuarie 2006 reţinută cu titlu de „chirii";
- diferenţa de 75% reprezentând spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă începând cu data de 1 septembrie 2004 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- diferenţa de 25% reprezentând spor pentru munca prestată în zilele de duminică începând cu data de 1 septembrie 2004 şi până la data de 6 ianuarie 2006 şi 75% spor cu acelaşi titiu, începând cu data de 6 ianuarie 2006 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri.
În final, pârâta a fost obligată să predea reclamantului două tichete de masă sau contravaloarea acestora aferente muncii prestate în două zile din luna decembrie 2005 şi s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind:
- constatarea nulităţii art. 91 din C.C.M. 2004 - 2008 la nivel de unitate;
- obligarea pârâtei la plata diferenţei de salariu începând cu luna septembrie, diferenţă de salariu conform complexităţii 3 reţea B 1;
- obligarea pârâtei de a preciza în contractul individual de muncă sporurile;
- constatarea nulităţii clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate privind sporul de 25% pentru zilele de sâmbătă şi duminică.
2. Prin sentinţa civilă nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.R., în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman SA şi în consecinţă:
-constată nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat de către reclamant şi pârâtă;
- obligă pârâta să încheie cu reclamantul un nou contract individual de muncă, cu respectarea prevederilor sistemului de salarizare stabilit prin C.C.M. la nivel de unitate, precum şi a prevederilor C.C.M. la nivel naţional 2004-2008;
- obligă părăta să plătească în cuantumul actualizat la data executării diferenţa dintre salariul cuvenit în baza contractului individual de muncă stabilit prin prezenta sentinţă civilă şi cel efectiv încasat, la care să se adauge sporurile cuvenite conform C.C.M. la nivel naţional.
- admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC A.M.T.R. Roman SA privind sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal respectiv, sâmbătă şi duminică şi sporul pentru activitatea prestată în zilele în care i-a fost suspendat repausul săptămânal pentru perioada 01 septembrie 2004 - 25 mai 2007 şi respinge astfel acţiunea pentru acest interval de timp.
- obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1 RON cu titlu de daune morale.
3. Prin Decizia civilă nr. 359 R din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă asigurări sociale, a admis în partea acţiunea civilă formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman şi în consecinţă:
- a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale şi să acorde acestuia tichetul de masă aferente zilei de 17 octombrie 2006.
- a anulat menţiunea privitoare la absenţa nemotivată pentru data de 17 octombrie 2006 din foaia de pontaj şi din orice alte acte ale pârâtei;
- a anulat grila de salarizare pentru muncitori valabilă în perioada 01 septembrie 2006 – 01 septembrie 2007 din anexa 1.1 la actul adiţional din 3 noiembrie 2006 la contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2008 încheiat la nivel de societate;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri civile, diferenţa de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01 septembrie 2006 - 01 septembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 838 RON (762 RON sumă rezultată din sistemul de salarizare + 10% din 762 RON) şi salariul de bază efectiv acordat, respectiv 701 RON acestuia în aceeaşi perioadă de timp;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru aceiaşi perioadă (1 septembrie 2006 - 1 septembrie 2007) sporul de periculozitate în cuantum de 10% calculat la salariul de bază 838 RON.
- a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale şi acordarea tichetului de masă aferent zilei de 21 noiembrie 2006 şi anularea menţiunii "absent" din foaia de pontaj precum şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea cotei - parte din profit.
4. Prin sentinţa civilă nr. 1057 din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P. Roman SA şi în consecinţă:
- s-a anulat grila de salarizare pentru muncitori valabilă în perioada 1 septembrie 2007 - 1 septembrie 2008 din anexa 1.1 la actul adiţional din 11 decembrie 2007 la contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2008 încheiat la nivel de societate;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri civile: suma de 2.000 RON (reprezentând diferenţa de bani cuvenită reclamantului conform schemei de plecări voluntare din 30 noiembrie 2007); suma de 80 RON (diferenţă primă de vacanţă); diferenţa de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 1 ianuarie 2007-1 septembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 871 RON şi salariul de bază efectiv acordat acestuia, respectiv 701 RON, în aceeaşi perioadă de timp; diferenţa de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 1 septembrie 2007 - 20 decembrie 2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 897 RON (827 RON sumă rezultată din sistemul de salarizare plus 8,5 % din 827 RON) şi salariul de bază efectiv acordat acestuia, respectiv 701 RON, în aceeaşi perioadă de timp; pentru aceeaşi perioadă 1 septembrie 2007 – 20 decembrie 2007, sporul de periculozitate de 10% calculat la un salariu de bază de 897 RON; diferenţa de spor salariul de 100% (de la 100% la 200%) pentru: 3 zile în care reclamantului i-a fost suspendat repausul săptămânal în perioada 1 ianuarie 2007-1 septembrie 2007 (plecând de la un salariu de bază de 871 RON); ziua în care reclamantului i-a fost suspendat repausul săptămânal în perioada 1 septembrie 2007 – 20 decembrie 2007 (plecând de la un salariu de bază de 897 RON); 5.000 RON cu titlu de daune morale; sumele menţionate vor fi actualizate cu indicele de inflaţie aplicabil data plăţii efective.
- a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea primei de Crăciun şi a cheltuielilor de judecată.
Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 397 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în sensul că recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Altfel spus, aceste dispoziţii legale se aplică dacă s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri şi se impune sancţionarea nelegalităţii celei de-a doua hotărâri şi imposibilitatea executării.
Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să existe tripla identitate de părţi, cauză şi obiect, hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în procese diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea puterii lucrului judecat.
În speţă, revizuientul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a sentinţei civilă nr. 177 C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ apreciind că este contrară hotărârilor pronunţate ulterior, respectiv sentinţa nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ, Decizia civilă nr. 359/R din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău şi sentinţa nr. 1057/2009 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia nr. 397 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
Această solicitare este făcută ca urmare a faptului că cele două cereri cu privire la plata sporului de periculozitate de 10% şi diferenţa dintre salariu acordat şi salariul cuvenit conform grilei de salarizare 3 B, clasa 11, pentru perioada cuprinsă între septembrie 2004 - septembrie 2005 au fost respinse prin sentinţa revizuită, drepturi salariale care, pentru alte perioade de timp şi pentru alte persoane au fost acordate prin hotărârile în raport de care se invocă contrarietatea.
Separat de acest fapt, în cauză nu este îndeplinită nici condiţia cuprinsă în textul legal menţionat care vizează identitatea de părţi.
Analizând hotărârile pretins potrivnice, Înalta Curte, constată că revizuentul a figurat ca parte, doar în două, în cea de a treia, acţiunea fiind promovată de o altă parte.
Astfel, litigiile finalizate prin sentinţa civilă nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ şi Decizia nr. 359 R din 17 aprilie a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă asigurări sociale, au fost declanşate prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.F., pe când prin litigiul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 24/C din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ a fost soluţionată acţiunea formulată de reclamantul A.R.
Apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile în care, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sentinţa nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamţ ar putea fi revizuită, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul B.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3515/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3504/2011. Civil. Stabilire paternitate. Recurs → |
|---|
