ICCJ. Decizia nr. 3527/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3527/2011
Dosar nr. 1700/110/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 22 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Arad, contestatorul G.C., în contradictoriu cu intimata SC D.T. SA, a contestat Decizia nr. 216 din 1 august 2008 prin care, în temeiul art. 61 lit. a) din C. muncii, i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în temeiul art. 268 alin. (5) din C. muncii înţelege să solicite anularea deciziei nr. 267 din 1 august 2008 emisă de societatea intimată, deoarece faptele reţinute în considerentele acesteia nu sunt reale şi nu a fost îndeplinită procedura cercetării prealabile, reglementată de art. 63 alin. (1) C. muncii
Prin sentinţa civilă nr. 1024 din 23 iunie 2009 Tribunalul Arad a admis cererea formulată de contestator, iar prin Decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, recursul declarat de intimată a fost admis şi în consecinţă, hotărârea recurată a fost casată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiaşi Tribunal.
Rejudecând, Tribunalul Arad prin sentinţa nr. 202 din 9 februarie 2010 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (1) şi (2) C. muncii, faţă de faptul că domiciliul contestatorului se află în raza judeţului Bacău.
Prin Decizia nr. 1127/D din 7 iulie 2010 Tribunalul Bacău a declinat la rândul său competenţa de soluţionare, a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reţinut că instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009 a analizat cauza atât sub aspectul motivelor de recurs cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., astfel că, atunci când a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, a verificat şi competenţa sub aspect material şi teritorial, stabilind implicit că pentru judecata fondului competenţa teritorială aparţine acestei instanţe.
Urmare a adresei din data de 13 ianuarie 2011 cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aparţine Tribunalului Bacău competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul G.C., având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-au analizat motivele de recurs formulate de intimata SC D.T. SA cu privire la fondul cauzei.
Astfel, în motivarea hotărârii s-a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu a fost îndeplinită cerinţa imperativă prevăzută de art. 267 C. muncii deoarece reclamantul a primit adresa de convocare dar a refuzat să se prezinte la sediul angajatorului.
Potrivit art. 3041 C. proc. civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Faptul că instanţa a reţinut că examinarea recursului se face în raport de acest text legal, nu înseamnă că a analizat implicit şi competenţa instanţei de soluţionare a cauzei.
Pentru ca această chestiune să fi fost dezlegată, trebuia ca aceasta să fie pusă în dezbaterea părţilor, pentru că numai în acest mod se dă expresie atât dreptului la apărare cât şi principiului contradictorialităţii, precum şi dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.
Cum prin Decizia pronunţată în recurs, problema competenţei teritoriale a instanţei de fond nu a fost invocată de părţi şi nici de instanţă din oficiu, nu se poate reţine că Tribunalul Arad este ţinut în dezlegarea pricinii, sub aspectul competenţei, de Decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Prin urmare, Înalta Curte va trimite cauza Tribunalului Bacău pentru competentă soluţionare, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. proc. civ. coraborate cu dispoziţiile art. 2 lit. c) C. proc. civ.
Potrivit art. 284 C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Din copia contractului individual de muncă al contestatorului G.C. rezultă că domiciliul acestuia este în O., strada A., judeţul Bacău, aspect necontestat, astfel că, în raport de dispoziţiile legale menţionate şi în baza art. 22 C. proc. civ. se stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul G.C. în contradictoriu cu intimata SC D.T. SA în favoarea Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3515/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
