ICCJ. Decizia nr. 3628/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3628/2011
Dosar nr. 860/108/2008
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 324/113/2005 reclamanta SC E.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.P. SRL, solicitând instanţei să dispună rezilierea contractului nr. 3 din 23 ianuarie 2007, încheiat de cele două părţi şi obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 157.224,12 Euro şi 65.166,69 lei reprezentând contravaloarea unor materiale transmise către pârâtă şi care nu s-au regăsit în situaţia produselor executate şi expediate.
Prin sentinţa nr. 235 din 16 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Brăila, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad.
Împotriva sentinţei nr. 235/2008 pronunţată de Tribunalul Brăila a formulat recurs reclamanta SC E.P. SRL, recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 483 din 9 iulie2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Pe rolul Tribunalului Arad, a fost înregistrat sub nr. 860/108/2008, cererea formulată de reclamanta SC R.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 195.963,66 lei reprezentând preţ datorat şi neachitat conform contractului de prestări servicii nr. 3/2007 încheiat de părţile litigante şi a facturilor emise.
Tribunalul Arad, a dispus conexarea dosarului nr. 324/113/2008 declinat de la Tribunalul Brăila la dosarul nr. 860/108/2008 şi a calificat acţiunea formulată de SC E.P. SRL fiind cerere reconvenţională.
Prin sentinţa comercială nr. 1858 din 19 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC R.P. SRL Sebiş împotriva pârâtei SC E.P. SRL Maxineni, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 195.913,66 lei reprezentând preţ datorat şi neachitat conform contractului încheiat şi 9.079,39 lei dobândă.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC E.P. SRL, împotriva pârâtei reconvenţionale SC R.P. SRL fiind dispusă rezilierea contractului de prestări servicii nr. 3 din data de 23 ianuarie 2007 încheiat între SC E.P. SRL în calitate de beneficiar şi SC R.P. în calitate de prestator.
Pârâta reconvenţională, a fost obligată să plătească reclamantei reconvenţională suma de 65.166,90 lei reprezentând materiale şi materii prime, fiind respinse restul pretenţiilor formulate.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că părţile litigante au încheiat contractul de prestări servicii nr. 31 din 23 ianuarie 2007, reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să efectueze în favoarea pârâtei în calitate de beneficiar operaţiuni de injectare talpă, finisat şi ambalat pentru 14.348 perechi de încălţăminte.
Ulterior au fost încheiate acte adiţionale la contract prin care au fost schimbate obligaţiile prestatorului privind efectuarea producţiei pentru alte articole prevăzând dispoziţii pentru calitatea şi preţul manoperei la noile produse.
Reclamanta a efectuat parţial prestaţia la care s-a obligat, în sensul că a executat doar o parte din încălţămintea obiect al contractului de prestări servicii deşi i s-au pus la dispoziţie de către pârâtă materiale ce au rămas neutilizate sau au fost utilizate prin fabricarea de încălţăminte cu defecte. Potrivit expertizei efectuate în cauză materiile prime şi producţia neterminată are o valoare de 65.166,90 lei.
Reclamanta a efectuat încălţămintea prevăzută în contract, conform facturilor emise şi a CMR-urilor în valoare de 195.963,66 lei pe care le-a expediat direct beneficiarului final din Austria şi Italia.
Având în vedere că reclamanta şi-a executat obligaţiile contractuale ţinând cont şi de dispoziţiile cap. V din contract, instanţa a obligat pârâta la plata sumei de 195.963,66 lei reprezentând contravaloare marfă conform facturilor emise.
Plata, nu a fost efectuată în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, context în care pârâta datorează şi dobânda legală calculată până la data formulării cererii de chemare în judecată respectiv suma de 9.079,36 lei.
Pârâta reconvenţională SC R.P. SRL nu a executat în totalitate obligaţiile asumate, în sensul că nu a confecţionat toată cantitatea de încălţăminte la care s-a obligat, iar o parte din marfa livrată s-a dovedit a avea defecte majore încălcându-se astfel obligaţiile stabilite la capitolul III pct. 1 din contract.
Cum obligarea la executare integrală a cantităţii de marfă nu mai poate fi îndeplinită, instanţa a dispus rezilierea contractelor de prestări servicii nr.3/2007, ţinând cont de dispoziţiile art. 974 şi art. 975 C. civ.
Potrivit expertizei şi a întreg probatoriului administrat, contravaloarea materiilor prime puse la dispoziţia SC R.P. SRL şi nefolosite de aceasta este de 65.166,90 lei motiv pentru care a fost obligat să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 65.166,90 lei.
Potrivit probatoriului administrat, instanţa a reţinut că au fost dovedite parţial pretenţiile vizând cheltuieli de înlăturare a defectelor, transport şi cele de reducere a preţului dar aceste pretenţii au fost apreciate ca neîntemeiate având în vedere că prin contract SC R.P. SRL nu s-a obligat în nici un fel cu privire la eventualele defecţiuni ale mărfii, cu atât mai mult cu cât SC E.P. SRL a verificat produsele prin proprii specialişti şi a îngăduit ca marfa să fie expediată beneficiarilor finali.
Ca urmare, a fost respinsă cererea vizând daunele interese constând în prejudiciu şi profitul nerealizat, cerere formulată de SC E.P. SRL.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 1858/2010, pronunţată de Tribunalul Arad a formulat apel pârâta reconvenţională SC E.P. SRL iar prin decizia comercial nr. 70 din 1 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost exonerată apelanta de la plata sumei de 9.079,39 lei cu titlu de dobândă legală şi a fost admisă în parte cererea reconvenţională, intimata SC R.P. fiind obligată să plătească suma de 100.219,94 Euro cu titlu de daune interese, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că deşi părţile litigante nu au prevăzut în contract clauze vizând modul în care se vor rezolva eventualele deficienţe de calitate a produselor, pârâta trebuie să suporte consecinţele neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor legal asumate, în sensul de a plăti daune interese co-contractantului, ştiut fiind faptul că executarea este necorespunzătoare şi atunci când prestaţia a fost executată fără respectarea condiţiilor stabilite de standarde legale. În consecinţă intimata trebuie să suporte, în afara contravalorii materiilor prime rămase neutilizate şi a producţiei neterminate la care a fost obligată de prima instanţă şi suma de 100.219,94 Euro.
Dat fiind faptul că R.P. SRL nu a executat obligaţiile contractuale, se impune a se înlătura obligaţia stabilită de prima instanţă vizând dobânda legală de 9.079,39 lei, ele nefiind datorate tocmai ca o consecinţă a executării defectuoase a obligaţiilor de către cealaltă parte. Aceasta, întrucât prin invocarea excepţiei de neexecutare, operează o suspendare a executării obligaţiilor a părţii care a înţeles să invoce excepţia până la momentul în care cealaltă îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin.
Celelalte motive de apel vizând profitul nerealizat în sumă de 54.608,32 Euro au fost respinse ca nefondate având în vedere că SC E.P. SRL nu a probat în condiţiile art. 1169 C. civ. pretenţiile şi de altfel pârâta reconvenţională face confuzie între profitul nerealizat şi penalităţile facturate de partenerii străini.
Împotriva deciziei nr. 70/2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a formulat recurs SC R.P. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de intimata SC E.P. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii fiind aplicate în mod greşit dispoziţiile legale incidente fără să se ţină cont de dispoziţiile art. 969 C. civ.
Instanţa de apel a denaturat natura actului respectiv a contractului deşi clauzele contractuale erau clar stabilite de părţi.
Astfel, societatea a îndeplinit toate obligaţiile contractuale stabilite iar facturile emise au fost acceptate la plată de către SC E.P. SRL efectuând doar plăţi parţiale, astfel că în mod greşit a fost înlăturată obligarea intimatei apelate la plata dobânzii legale datorată. Nu poate fi admisă excepţia de neexecutare în condiţiile în care toate operaţiunile efectuate în baza contractului au fost supravegheate de reprezentanţii intimatei care au efectuat şi recepţia cantitativă şi calitatea la sediul recurentei, marfa fiind expediată.
Cuantumul daunelor interese acordate de instanţa de apel sunt la nivelul valorii contractului ţinând cont exclusiv de expertiza efectuată, expertiză în care nu a fost avută în vedere încălţămintea ce nu a putut fi valorificată de SC E.P. SRL ci încălţămintea cu defecte, refuzată din procesul de fabricaţie, încălţăminte ce nu a fost livrată, iar SC E.P. SRL nu a returnat niciodată marfa pentru reparare.
Contractul a fost executat în totalitate iar pantofii aflaţi în posesia recurentei şi vizionaţi de expert reprezintă rebuturi rezultate din procesul de fabricaţie, iar daunele solicitate nu au un fundament legal.
Aceste daune nu sunt datorate, nu sunt înregistrate în contabilitate conform art. 155 alin. (5) lit. n) pct. 1 teza finală şi art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc.
Pe întreg parcursul procesului de producţie, apelanta a asigurat asistenţă prin specialişti proprii care au verificat şi acceptat marfa, aceasta fiind expediată beneficiarilor finali.
Intimata SC E.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat, decizia recurată fiind legală şi temeinică.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că acesta este fondat.
Criticile recurentei SC R.P. SRL vizează exclusiv daunele interese de 100.219,94 Euro lei şi dobânda legală în cuantum de 9.059,39 lei situaţie în care obligaţia stabilită în sarcina SC E.P. SRL vizând plata sumei de 195.963,66 lei reprezentând preţ datorat şi obligaţia stabilită în sarcina SC R.P. SRL privind plata sumei de 65.166,90 lei reprezentând contravaloarea materiilor prime nu vor fi analizate în calea de atac.
De asemenea nici rezoluţiunea contractului de prestări servicii nr. 3 din 23 ianuarie 2007, nu face obiectul prezentului recurs, instanţa urmând a se pronunţa în limitele criticilor formulate, ţinând cont de dispoziţiile art. 316 raportat la art. 295 C. proc. civ.
Astfel, la data de 23 ianuarie 2007 a fost încheiat în condiţiile art. 969-970 C. civ. contractul de prestări servicii nr. 3 prin care SC E.P. SRL în calitate de beneficiar şi SC R.P. în calitate de prestator au stabilit obligaţii reciproce.
Ulterior au fost încheiate acte adiţionale la contract.
Pentru neplata produselor livrate conform facturilor emise, SC E.P. SRL corect a fost obligată să plătească către SC R.P. SRL suma de 195.963,66 lei. Corect s-a stabilit şi obligaţia SC R.P. SRL să plătească SC E.P. SRL suma de 65.166,90 lei reprezentând contravaloarea materiilor prime livrate de beneficiar şi neutilizate de prestator.
Instanţa de apel nu a stabilit însă deplin împrejurările de fapt vizând cantitatea de marfă returnată prestatorului de către beneficiar, reparaţiile necesare, cuantumul acestora reparaţii (la marfa înapoiată de beneficiar dacă a fost înapoiată şi nu la marfa din stocul furnizorului) precum şi cantitatea de marfă nelivrată de prestator conform contractului în raport de care se poate aprecia cuantumul daunelor solicitate de SC E.P. SRL.
Nefiind lămurită situaţia de fapt sub aceste aspecte esenţiale, Înalta Curte nu poate verifica legalitatea deciziei recurate motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC R.P. SRL Sebiş împotriva deciziei nr. 70 de la 1 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială. Casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceiaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Cu ocazia rejudecării, ţinând cont de efectul devolutiv al apelului, instanţa de apel va administra proba cu expertiza (în completarea expertizei efectuate de prima instanţă) şi orice alte probe necesare pentru stabilirea deplină a împrejurărilor de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P. SRL Sebiş împotriva deciziei nr. 70 de la 1 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială. Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3630/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3610/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
