ICCJ. Decizia nr. 3729/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3729/2011
Dosar nr. 3507/110/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 788 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei competenţei teritoriale invocată de reclamanta SC A.R.C.P. SRL, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat, s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ambele pârâte şi drept urmare s-a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele SC R & I. SRL şi S.E.F. GMBH Austria, în vederea constatării calităţii de obligate în solidar a pârâtelor la plata sumei de 46.690,30 Euro în echivalent în lei la data plăţii precum şi la dobânzile legale, întrucât marfa ce urma să fie transportată de SC O. SA cu care reclamanta încheiase contract de transport, nu a ajuns la destinaţie.
La rândul său, SC O. SA a încheiat contract de transport cu pârâta S.E.F. GMBH Viena, iar aceasta cu pârâta SC R & F I. SRL, pentru transportul aceleiaşi mărfi ce aparţinea reclamantei.
S-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1309 din 2 octombrie 2007, SC O. SA cu care reclamanta a încheiat contractul de transport a fost obligată la plata contravalorii mărfii pierdute în valoare de 46.690,30 Euro, dar aceasta a intrat în faliment. S-a mai reţinut că pârâtele nu au încheiat contract de transport cu reclamanta ci cu SC O. SA care a şi fost obligată la despăgubiri într-o acţiune în care celelalte două pârâte nu au fost chemate în judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC E.R.C.P. SRL, a fost respins de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.3 7 din 12 aprilie 2011.
Instanţa de apel a reţinut că, apelanta reclamantă are calitatea de terţ în contractul încheiat de SC O. SA cu pârâtele S.E.F. GMBH Viena şi SC R & F I. SRL şi mai mult prin sentinţa civilă nr. 3316/30/2007 SC O. SA a fost obligată irevocabil la despăgubiri către reclamantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC E.R.C.P. SRL, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece a fost pronunţată de o instanţă necompetentă teritorial atât în fond cât şi în apel.
O altă critică vizează admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor care sunt debitoare ale obligaţiei de a face, context în care sunt ţinute să răspundă solidar pentru executarea obligaţiei asumate.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău motivat de faptul că prezenta acţiune este una accesorie la cea soluţionată de Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007, acţiune ce a fost promovată de aceeaşi reclamantă împotriva pârâtei SC O. SA cu acelaşi obiect respectiv contravaloare marfă, nu poate fi reţinută. Această acţiune nu este o acţiune accesorie deoarece nu a fost formulată odată cu acţiunea principală, ci este o acţiune distinctă, bazată pe convenţia privind contractul de transport internaţional rutier.
Conform contractului, marfa a fost într-adevăr expediată din judeţul Hunedoara ceea ce ar fi justificat invocarea acestei excepţii a competenţei teritoriale a instanţei în primul litigiu în care pârâta SC O. SA în calitate de transportator, a fost chemată în judecată ceea ce nu s-a întâmplat. În prezenta cauză SC O. SA are calitatea de terţ, iar dintre cele două pârâte din prezenta cauză una dintre ele respectiv SC R & F I. SRL are sediul social în judeţul Bacău.
Mai mult, acest motiv de recurs nu poate fi primit şi pentru faptul că excepţia necompetenţei teritoriale a fost pusă în discuţie părţilor prin încheierea din 23 februarie 2010 când a fost respinsă, iar apelanta nu a formulat apel astfel că există autoritate de lucru judecat.
Şi critica ce vizează soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor este neîntemeiată cum bine au reţinut instanţele de fond şi apel, întrucât cu contractele aflate la dosar s-a demonstrat că între reclamantă şi pârâta SC O. SA s-a încheiat un contract de transport. Între această pârâtă şi pârâtele din prezenta cauză SC R & F I. SRL şi S.E.F. GMBH Viena s-au încheiat contracte de transport pentru transportul aceleiaşi mărfi, ceea ce atrage concluzia firească, că între reclamantă şi pârâte nu a existat niciun raport juridic.
Raportul juridic creat între reclamantă şi pârâta SC O. SA generator de prejudicii pentru reclamantă atâta vreme cât marfa a dispărut, a fost irevocabil soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007.
Aceste excepţii soluţionate în mod legal de instanţe au făcut imposibilă antamarea fondului ceea ce nu justifică însă susţinerea reclamantei că i-ar fi fost îngrădit accesul la justiţie.
Urmează ca pentru considerentele arătate recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.R.C.P. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 37/2011 din 12 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3724/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
