ICCJ. Decizia nr. 3848/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3848/2011
Dosar nr. 11891/2/2010
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8936 din 22 septembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 22789/3/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâţii R.S. şi SC M. & C. SA şi a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie pachetul de 42.440 acţiuni.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că FONDUL PROPRIETĂŢII DE STAT a transmis către SC C.P.E.I. SA un număr de 174.472 acţiuni reprezentând 44 % din capitalul SC M. SA. Prin sentinţa comercială nr. 5305 din 12 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare acţiuni şi restabilirea situaţiei anterioare, sentinţa devenind irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia comercială nr. 1374 din 25 septembrie 2003. La data de 10 decembrie 2003, a fost încuviinţată cererea de executare silită prin poprire formulată de creditoarea SC M. & C SA asupra acţiunilor deţinute de debitoare la SC M. & C SA. Prin hotărârea AGEA din 12 martie 2004, s-a aprobat schimbarea denumirii societăţii în SC M. SA, s-a constatat redobândirea calităţii de acţionar a FPS, ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare cumpărare acţiunii şi s-a aprobat dobândirea de către creditoare SC M. SA a 42.440 acţiuni ce au fost deţinute de SC C.P.E.I. SA, pierdute în urma executării silite. Modificările aduse în structura acţionariatului au fost înscrise în Registrul independent Monitor SA la data de 22 martie 2004.
Din această situaţie de fapt, judecătorul a reţinut că la data de 12 martie 2004, data la care pârâta prin Hotărâre AGEA a decis să dobândească cele 42.440 acţiuni în contul creanţei avută faţă de debitorul SC C.P.E.I. sa, aceste acţiuni se aflau în proprietatea reclamantei, ca efect al desfiinţării contractului şi al dispunerii repunerii în situaţia anterioară. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei vizând buna credinţă la formularea cererii de executare silită, constatând că în cauză instanţa de control judiciar a precizat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 1909 C. civ. şi că, pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 972 C. civ.
Pe de altă parte a apreciat şi că dacă s-a reţine incidenţa prevederilor legale menţionate, buna credinţă trebuie să existe la momentul intrării în posesia efectivă a bunului, acest moment nefiind reprezentat de data formulării cererii de încuviinţare a executării silite. Acest moment este reprezentat de data adoptării hotărârii AGEA, dată la care pârâta avea cunoştinţă de desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare acţiuni şi de repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Judecătorul a înlăturat şi apărarea pârâtei vizând nedesfiinţarea actelor în baza cărora a dobândit acţiunile, motivat de faptul că în cazul acţiunii în revendicare, în situaţia în care ambele părţi invocă un titlu, se procedează la compararea titlurilor. În acest caz, nu se poate aprecia că pârâta are calitatea de proprietar asupra acţiunilor revendicate, câtă vreme la data preluării acestora autorul său nu mai era proprietar, ca efect al rezoluţiunii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.R. a fost respinsă motivat de faptul că şi acesta se pretinde proprietar al acţiunilor revendicate.
Sentinţa de fond a fost apelată de pârâta SC M. SA prin administrator judiciar C. 99 SPRL, fiind formulată şi o cerere de aderare la apel de către pârâtul S.R.
Prin decizia comercială nr. 202 din 5 mai 2011, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul şi cererea de aderare la apel, a schimbat în parte sentinţa de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei A.V.A.S., menţinând soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
În considerentele deciziei, completul de apel a reţinut că cele 42.440 acţiuni revendicate de A.V.A.S. sunt bunuri mobile incorporale, care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1909 C. civ., apreciind că în mod greşit judecătorul fondului a analizat buna credinţă, dând eficienţă unor prevederi legale inaplicabile în speţă.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta A.V.A.S., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei şi a cererii de aderare la apel.
Reclamanta a invocat lipsa de temei legal a deciziei recurate, arătând că judecătorii apelului au reţinut greşit aplicarea de către judecătorul fondului a prevederilor art. 1909 C. civ., în condiţiile în care acesta s-a conformat dezlegării de drept date de instanţa de control judiciar şi a analizat cauza din perspectiva revendicării mobiliare, respectiv restituirea de către pârâţi a celor 42.440 acţiuni deţinute fără drept, fără nici un titlu de către aceştia. A mai arătat că SC M. SA este posesor de rea credinţă al acţiunilor în litigiu, posesia de rea credinţă neavând valoarea unui titlu de proprietate.
Deşi legal citaţi, pârâţii nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat la termenele acordate.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul este fondat, urând a fi admis pentru următoarele considerente: se reţine că judecătorii apelului au soluţionat calea de atac cu care au fost investiţi, cu aplicarea greşită a legii. Astfel, se observă că judecătorii apelului şi-au motiva soluţia pe aspectul reţinerii eronate de către judecătorul fondului a incidenţei prevederilor art. 1909 C. civ. Or, în conformitate cu dezlegarea dată acestei probleme de drept în instanţa de control judiciar, judecătorul fondului a consemnat expres că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în speţă, înlăturând pentru acest considerent apărarea pârâtei bazată pe buna credinţă. Faptul că judecătorul fondului a inserat şi unele considerente în sensul că şi dacă s-ar reţine incidenţa art. 1909 C. civ., apărarea pârâtei bazată de buna credinţă ar fi fost neîntemeiată, nu are valoarea dată în apel – aceea de soluţionare a cauzei prin raportare la acel temei de drept. Se apreciază, în consecinţă, că acele considerente, reţinute de judecătorii apelului ca fundamentale pentru admiterea căii de atac, sunt fără semnificaţie juridică, în raport de împrejurarea că soluţia în fond s-a bazat pe revendicarea, prin comparare de titluri, soluţie impusă prin decizia de casare dată în primul ciclu procesual.
Se constată, de asemenea, că în calea de atac a apelului pârâţii nu au criticat considerentele referitoare la compararea de titluri efectuată în cadrul acţiunii în revendicare, ci au invocat aspecte ce ţin de incidenţa prevederilor art. 1909 C. civ., precum şi aspecte legate de posibilitatea, în opinia lor, de promovare a unor alte tipuri de acţiuni pentru dobândirea de către reclamantă a bunurilor revendicate.
Se reţine aşadar, că judecătorii apelului au interpretat greşit şi aplicat eronat prevederile legale, respingând acţiunea reclamantei pe considerentul că nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 C. civ. Într-adevăr aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, dar numai din perspectiva ineficienţei apărării pârâţilor cu privire la buna lor credinţă la data dobândirii acţiunilor. În schimb, acţiunea reclamantei nu a avut ca temei aceste dispoziţii legale şi cele vizând revendicarea prin comparare de titluri, judecătorul fondului reţinând în mod legal preferinţa titlului reclamantei faţă de cel invocat de pârâţi.
Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei A.V.A.S. va fi admis cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi a cererii de aderare la apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC M. SA prin administrator judiciar C. 99 SPRL şi a cererii de aderare la apel formulată de pârâtul R.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2011. Civil. întoarcere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3729/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
