ICCJ. Decizia nr. 3724/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3724/2011
Dosar nr. 27938/3/2008
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3559 din 18 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.G.S. şi M.I., în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA şi A.T.M., a constatat nulitatea absolută a hotărârii din data de 14 august 2003, a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, ca neîntemeiat şi a respins acţiunea faţă de pârâtul A.Z. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, AGA din 14 august 2003 nu a fost convocată în conformitate cu dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage nulitatea acesteia dar nu şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, care a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 143 şi art. 115 din Legea nr. 31/990 s-a reţinut că valoarea contabilă a terenului în suprafaţă de 1963,98 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menţionat nu depăşea jumătate din valoarea contabilă a bunurilor aflate în patrimoniul societăţii astfel că puteau fi înstrăinate fără acordul adunării generale.
În ce priveşte reaua-credinţă a pârâtei A.T.M. instanţa a reţinut că nu a fost dovedită.
Apelurile declarate de apelanţii-pârâţi A.T.M. şi A.Z. şi apelantul-reclamant C.G.S. au respinse prin decizia nr. 178 din aprilie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că apelul reclamantului este nefondat deoarece prin hotărârea AGA din 14 august 2003 reclamantul C.C. a fost împuternicit să semneze contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 1963,98 mp teren situat în comuna Voluntari, în calitate de reprezentant al SC T.U.J. SA.
Potrivit art. 143 din Legea nr. 31/1990, administratorii societăţii aveau posibilitatea încheierii de acte juridice de dispoziţie cu privire la bunurile aflate în patrimoniul societăţii a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului numai cu aprobarea AGA.
per a contrario, dacă valoarea bunului ce formează obiectul actului juridic nu depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a patrimoniului societăţii nu este necesară aprobarea AGA.
În cauza de faţă, pârâta SC T.U.J. SA deţinea în patrimoniul său la data înstrăinării o suprafaţă de 38.486,46 mp în comuna Voluntari, terenul vândut pârâtei în suprafaţă de 1.963,98 mp nu depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a bunurilor pârâtei iar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu era necesară aprobarea AGA.
În ce priveşte apelul declarat de pârâţi s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind dovedit de reclamant interesul său în promovarea acţiunii, deoarece prin anularea AGA dar mai ales a contractului de vânzare-cumpărare se urmărea readucerea în patrimoniul societăţii a imobilului înstrăinat.
Curtea a reţinut deasemenea, că în mod corect a fost soluţionată de către instanţa de fond şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anularea hotărârii AGA, atâta vreme cât s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, prin încălcarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocarea AGA.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul C.C. şi pârâţii A.T.M. şi A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În recursul reclamantului se critică sentinţa susţinându-se că instanţele trebuiau să reţină că nu a existat consimţământul reclamantului la vânzarea bunului ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia, sens în care s-au invocat dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Actul constitutiv, motiv de casare încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii-pârâţi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au susţinut că instanţele în mod greşit au respins excepţia tardivităţii acţiunii în anularea hotărârii AGA.
O altă critică vizează faptul că, în mod greşit instanţele au reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea AGA din 14 august 2003, astfel că este nelegală măsura anulării acesteia.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul C.C. urmează să se constate că acesta a fost legal citat cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru de 1.404 lei şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie neîndeplinită care atrage anularea recursului ca netimbrat potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată.
Referitor la recursul pârâţilor, acesta este nefondat deoarece aşa cum bine a reţinut şi instanţa de apel, instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantului pentru anularea AGA este în termen deoarece s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, sancţiune ce poate fi oricând invocată.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acţiunea este imprescriptibilă când motivele invocate sunt dintre cele sancţionate cu nulitatea absolută.
Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, astfel cum era reglementată la 14 august 2003, când a avut loc adunarea generală, instanţele au reţinut în mod corect că în lipsa convocării AGA în conformitate cu textul legal arătat hotărârea adoptată în aceste împrejurări este lovită de nulitate absolută.
Cum nici în recurs părţile interesate nu au depus la dosar convocatorul adunării generale, se impune menţinerea soluţiei instanţelor referitoare la constatarea nulităţii absolute a hotărârii din 14 august 2003 pentru respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.
Pentru considerentele deja arătate urmează ca recursul declarat de reclamant să fie anulat ca netimbrat iar recursul pârâţilor să fie respins ca nefondat potrivit art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C.G.S. împotriva deciziei nr. 178 din 18 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii A.T.M. şi A.Z., împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3729/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3643/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
