ICCJ. Decizia nr. 3716/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3716/2011
Dosar nr. 5435/105/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC N.P.D.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC T.C.T. SRL, solicitând rezilierea contractului 39 din 30 aprilie 2007 privind construcţia unui grajd, obligarea pârâtei să restituie preţul plătit pentru lucrările neexecutate, respectiv a sumei de 557.721,84 lei, să plătească penalităţile pentru întârzierea lucrărilor, în sumă de 292.246,24 lei şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Reclamanta a susţinut că prin contractul de antrepriză de lucrări de construcţii, pârâta s-a obligat să execute lucrarea până la data de 1 decembrie 2007, dată modificată prin două acte adiţionale, pe care nu le-a respectat.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa 449 din 22 octombrie 2010, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cererii privind plata penalităţilor de întârziere, a admis acţiunea precizată, reziliind contractul de execuţie nr. 39/2007 şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 522.057,34 lei încasată pentru lucrări neexecutate şi la 14.155 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, acordul pârâtei de a se rezilia contractul iar din rapoartele de expertiză, plata de către reclamantă a sumei de 522.057,34 lei care nu se regăseşte în lucrările executate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia 27 din 10 martie 2011, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a obligat pe aceasta la plata sumei de 351.257,84 lei reprezentând lucrări plătite de reclamantă şi neexecutate de pârâtă, a menţionat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat pe reclamantă la 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a considerat că, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere răspunsul expertului la obiecţiuni , prin care menţiona că din suma plătită de reclamantă, de 1.017,611,84 lei pârâta a executat lucrări în valoare de 666.354 lei, diferenţa de restituit fiind de 351.257,84 lei.
În privinţa materialelor aflate pe şantier, instanţa de apel, în considerarea probelor administrate, a reţinut că nu s-au făcut dovezi care să ateste dreptul de proprietate al pârâtei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel a considerat valoarea lucrărilor executate ca fiind de 666.354 lei, fără a ţine cont de remedierea defecţiunilor pentru care s-a plătit suma de 84.643,19 lei.
Totodată, recurenta susţine că expertizele nu au calculat corect valoarea lucrărilor, în raportul iniţial aceasta excluzând TVA pentru ca în răspunsul la obiecţiuni să includă TVA. Mai mult, în răspunsul la obiecţiuni, expertul a specificat diminuarea valorii lucrărilor cu sumele necesare remedierii deficienţelor.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel nu argumentează de ce a preferat răspunsul la obiecţiuni, lipsind hotărârea de motivare şi printr-o greşită aplicare a legii nu a sesizat greşeala expertului de a scădea din suma plătită care nu conţinea TVA, suma care conţine.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 304 C. proc. civ. stabilesc imperativ situaţiile în care hotărârea atacată cu recurs va fi modificată sau casată.
Astfel, prin abrogarea pct. 11 al textului de lege citat, instanţa de recurs nu mai poate cenzura hotărârea atacată care se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, controlul de legalitate limitându-se în situaţia de faţă la motivele pe care le cuprinde hotărârea (pct. 7) şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În privinţa motivării contradictorii sau străină de natura pricinii, se constată netemeinicia criticii formulate.
Instanţa de apel a analizat probatoriu administrat, respectiv raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni în care se menţionează că toate valorile conţin TVA, mai puţin valorile ce se referă la manoperă (fila 36 vol. II al tribunalului). Astfel, făcând trimitere la raportul de specialitate întocmit menţiunea includerii sau nu a TVA nu mai era utilă.
Aceeaşi remarcă se referă şi la critica de nelegalitate relativă la includerea sau nu a acestei taxe în calculele efectuate.
Pe de altă parte criticile aduse priveau şi pronunţarea sentinţei 449/2010 a tribunalului, pe care recurenta nu a atacat-o, prin calea de atac a apelului, aşa încât ele nu pot face obiectul criticii direct în recurs.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 27 din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi ţinând cont de culpa procesuală a recurentei, instanţa o va obliga la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.P.D.I. SRL A.R. împotriva deciziei nr. 27 din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC T.C.T. SRL SIBIU.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3718/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3692/2011. Civil. întoarcere executare. Recurs → |
|---|
