ICCJ. Decizia nr. 3718/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3718/2011
Dosar nr. 12121/315/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9441 din 22 noiembrie 2010, Judecătoria Piteşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C. Dâmboviţa SA, respectiv intimata Garda Financiară Argeş, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
S-a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de petentă pentru anularea procesului-verbal de contravenţie din 08 iunie 2010, situaţie în care faţă de prevederile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată Judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Instanţa a reţinut totodată că fapta pentru care a fost sancţionată petenta a fost constatată la sediul societăţii din localitatea Târgovişte, strada L., în urma controlului operativ efectuat de către reprezentanţii intimatei.
Astfel, chiar dacă actul constatator a fost întocmit în localitatea Piteşti, în aprecierea competenţei de soluţionare a cauzei are relevanţă locul săvârşirii faptei.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 11 ianuarie 2001, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia de ordine publică, de necompetenţă teritorială exclusivă, ridicată din oficiu de către instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
În materia soluţionării plângerilor contravenţionale, competenţa teritorială a instanţelor este una exclusivă, stabilită prin lege şi de la care părţile nu pot deroga, respectiv dispoziţiile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora plângerea contravenţională se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Faptele reţinute în procesul-verbal ca fiind contravenţiile prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003 (fapta de a nu prezenta la solicitarea organelor de control registrul unic de control) şi art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, (fapta în formă continuată de a efectua acte repetate de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu a putut fi dovedită, fiind vorba de vânzarea în perioada 27 mai-04 iunie 2010, din punctul de lucru din incinta SC A. SA Piteşti unde desfăşura activităţi de dezmembrare şi tăiere, a unor deşeuri metalice livrate din acest punct de lucru conform avizelor menţionate în procesul-verbal şi nota de constatare), au fost săvârşite pe raza localităţii Piteşti, chiar în punctul din incinta acelei societăţi comerciale unde petenta îşi desfăşura efectiv activitatea şi unde au avut loc în fapt actele de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu a fost dovedită, punct de lucru unde au descins reprezentanţii intimatei şi au efectuat controlul şi au făcut constatările reţinute, atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât şi în procesul-verbal de contravenţie.
Este evident că actele şi faptele de comerţ nelegal imputate petentei şi neprezentarea registrului unic de control comisarilor gărzii financiare, au avut loc în localitatea Piteşti şi acesta este locul săvârşirii contravenţiilor sancţionate şi nicidecum, sediul social al persoanei contraveniente.
În atare situaţie, constatându-se ivirea unui conflict negativ de competenţă între două judecătorii care nu se găsesc în circumscripţia aceleaşi Curţii de Apel, instanţa în baza dispoziţiilor art. 21 şi urm. C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă de către regulatorul de competenţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde s-a şi înaintat dosarul cauzei.
Înalta Curte, în urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.
În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care petenta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Pentru determinarea competenţei instanţei interesează locul în care pretinsele fapte au fost săvârşite, acesta fiind pe raza localităţii Piteşti, sub acest aspect interesând punctul de lucru unde petenta îşi desfăşura efectiv activitatea şi unde au avut loc în fapt actele de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu a fost dovedită, punct de lucru unde au şi descins reprezentanţii intimatei şi au efectuat controlul şi au făcut constatările reţinute atât în nota de constatare încheiată cu acel prilej, cât şi în procesul-verbal de contravenţie, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Drept consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3766/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3721/2011. Civil → |
|---|
