ICCJ. Decizia nr. 3849/2011. Civil. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3849/2011
Dosar nr. 43042/3/2010
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13212 pronunţată la data de 17 decembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC K.N.S. Sebeş SA şi a obligat pârâta SC P.P. SA la plata către reclamantă a sumei de 922.656,13 Euro, în echivalentul în lei la data plăţii, constituind debit, a sumei de 45.999,75 lei, constituind cheltuieli de judecată, a sumei de 39.974,15 lei, cheltuieli de executare şi dobânda legală la aceste sume, de la data de 14 august 2008 până la achitarea debitului şi, totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 47.789,55 lei cheltuieli de judecată, având în vedere în acest sens considerentele menţionate în cuprinsul sentinţei.
Apelul formulat de pârâta SC P.P. SA împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia comercială nr. 132 A din 10 martie 2011, reţinând, în esenţă, că apelanta deşi a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de apel cu suma de 23.894,5 lei taxa judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei decizii pârâta SC P.P. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 punctele 3, 5 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs invocate, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu a pus în vedere societăţii prin citaţie comunicată taxarea apelului şi comunicarea primului termen de judecată, procedura fiind viciată în conformitate cu dispoziţiile art. 91 C. proc. civ., iar procesul verbal de citare nu este semnat de un reprezentant legal sau convenţional al societăţii fiindu-le pricinuită o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei recurate.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de punctul 3 al art. 304 C. proc. civ. recurenta a arătat că instanţa de apel avea obligaţia de a-şi verifica propria competenţă, având în vedere că unul dintre motivele de apel invocate a fost cel privitor la excepţia de ordine publică a competenţei materiale a instanţei ce s-a pronunţat asupra fondului potrivit naturii şi obiectul pricinii – întoarcerea executării silite pe cale separată.
Totodată, recurenta susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 7201, iar reclamanta avea obligaţia să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de codul de procedură civilă privind invitaţia la conciliere directă, iar lipsa dovezii privind procedura prealabilă este un viciu fundamental şi deşi a fost invocată această excepţie nu a fost luată în consideraţie.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs, raportat la soluţia instanţei de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente :
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. susţinând că procedura de citare a fost viciată nefiind îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ., fiindu-i pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei recurate. S-a arătat că procesul verbal de citare nu este semnat de un reprezentant legal sau convenţional al societăţii, astfel că nu a cunoscut termenul şi nici dispoziţia instanţei referitoare la timbrarea apelului.
Critica este nefondată. Din verificarea procedurii de citare întocmită pentru termenul când s-a soluţionat apelul se constată că aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora „înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură…. se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada”.
Din analiza procesului-verbal de înmânare a citaţiei se observă că citaţia fost înmânată numitei L.M. din cadrul serviciului de registratură în calitate de secretară, semnând, indicând actul de identitate şi ştampilând procesul verbal de înmânare.
Astfel, din înscrisul existent la fila 12 a dosarului de apel, rezultă că pârâta SC P.P. SA a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 10 martie 2011, cu menţiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.
Secretara societăţii comerciale, prin natura atribuţiilor sale de serviciu, are ca obligaţie şi distribuirea corespondenţei persoanelor cărora le este adresată şi, în primul rând, celor care, datorită funcţiilor pe care le ocupă, angajează societatea în relaţii cu terţii sau trebuie să o reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, citaţia emisă pentru termenul când s-a soluţionat apelul a fost primită de o persoană abilitată în acest sens.
În contextul arătat instanţa de apel, cu respectarea art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 146/1997, a luat în examinare excepţia de netimbrare a cererii şi a aplicat în mod corect sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, iar în lipsa taxei judiciare de timbru, analiza criticilor care au fost aduse sentinţei fondului nu a mai putut fi realizată.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justitie presupune respectarea cerinţelor formale în legatură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative în legatură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanţă.
Referitor la celelalte critici încadrate de recurentă în punctele 3 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a observat că decizia Curţii de Apel s-a oprit asupra unei excepţii şi că instanţa nu a intrat în cercetarea criticilor privind dezlegările date pe fondul cauzei, astfel încât, chestiunile de fond nu pot fi supuse controlului de nelegalitate, în faţa instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. P.P. S.A. împotriva deciziei comerciale nr. 132 A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3853/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3848/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
