ICCJ. Decizia nr. 3974/2011. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3974/2011
Dosar nr. 88/33/2011
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea depusă la Judecătoria Cluj Napoca la 04 iulie 2008 şi precizată la 09 noiembrie 2010, reclamantul S.G.A. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Cluj, G.V., S.S., S.G., C.I., S.E., R.E.L., Consiliul Local al mun. Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca, Consiliul Judeţean Cluj şi Judeţul Cluj, pentru a se constata că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V.I., care îi revine în calitate de moştenitor, face parte imobilul situat în Cluj Napoca, preluat fără titlu valabil, că titlul său de proprietate este preferabil titlurilor pârâţilor persoane fizice, dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie apartamentele deţinute, să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii persoane fizice în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la apartamentele din imobilul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 15472 din 19 noiembrie 2010 Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că reclamantul a învestit instanţa în principal cu o acţiune în revendicare, prin comparare de titluri, a unui imobil naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, că valoarea imobilului în litigiu la data sesizării instanţei este de 660.000 RON, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) teza I C. proc. civ. competenţa aparţine Tribunalului.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 8 din 04 ianuarie 2011, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Curţii de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că deşi finalitatea acţiunii promovate este aceea de a redobândi în deplină proprietate şi posesie imobilele respective, compuse din două corpuri de clădire cu mai multe apartamente, în condiţiile în care fiecare apartament în parte a fost dobândit de către familiile pârâte în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, rezultă că instanţa trebuie să realizeze operaţiunea de comparare a titlurilor de proprietate având în vedere existenţa mai multor raporturi juridice distincte, cu particularităţile lor, care, din voinţa reclamantului, au fost reunite în cadrul unui singur dosar. De aceea, valoarea litigiului, din perspectiva competenţei materiale, nu poate fi dată de reunirea valorilor apartamentelor, ci de valoarea fiecărui apartament în parte.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 4F din 20 ianuarie 2011, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, reţinând că pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei trebuie avută în vedere valoarea fiecărui apartament revendicat de reclamant, oricare din ele având o valoare mai mică de 500.000 RON, împrejurare care nu a fost contestată de părţi. De aceea, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa materială aparţine judecătoriei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. În motivarea acestuia a arătat că promovarea acţiunii a avut drept scop restituirea proprietăţii în integralitatea sa, a cărei valoare este mai mare de 500.000 RON. Statul a divizat imobilul pe apartamente în mod abuziv, în absenţa unui titlu de proprietate, astfel încât a admite existenţa unor unităţi independente, create prin culpa statului ar însemna a permite, în continuare, îmbogăţirea acestuia prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare. Pe de altă parte, printr-o analiză riguroasă a capetelor de cerere principale, dar şi a celor subsidiare, se poate constata că acestea nu sunt evaluabile în bani şi fiind vorba despre restituirea unui bun preluat nelegal, pentru a se asigura un tratament juridic unitar, se impune a se atribui competenţa tribunalului, având în vedere şi considerentele deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza pilot Atanasiu.
Analitzând recursul în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea promovată reclamantul S.G.A. a învestit instanţa cu un capăt de cerere principal - revendicarea imobilului situat în Cluj Napoca, compus din două corpuri de clădire şi cu un capăt de cerere subsidiar, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii - persoane fizice.
Chiar dacă scopul urmărit de acesta este restituirea în întregime a proprietăţii, cu privire la care susţine că a fost preluată abuziv, instanţa, în compararea de titluri, trebuie analizeze raporturile juridice distincte existente între reclamant şi fiecare dintre pârâţi, în raport de partea de imobil pe care fiecare o ocupă.
În mod corect, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reclamantul avea posibilitatea să introducă acţiuni distincte împotriva fiecăruia dintre pârâţi, dar că prin voinţa sa acesta a înţeles să le reunească într-un singur dosar. Or, voinţa părţii, ca expresie a principiului disponibilităţii în procesul civil, nu poate conduce la modificarea regulilor referitoare la competenţă.
Pentru a determina competenţa materială a instanţei, în analiza raporturilor juridice distincte existente între reclamant şi fiecare pârât în parte, trebuie avută în vedere valoarea fiecărui apartament ce compune imobilul revendicat, valoare individuală ce nu depăşeşte în niciunul dintre cazuri suma de 500.000 RON, pentru a atrage competenţa materială de primă instanţă a Tribunalului.
În interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la determinarea competenţei materiale în raport de valoarea obiectului cererii deduse judecăţii, jurisprudenţa şi doctrina sunt unanime în a aprecia că această valoare nu se determină prin însumarea valorilor obiectelor tuturor capetelor de cerere, ci prin raportare la valoarea obiectului capătului de cerere principal.
Înalta Curte observă că, de lege ferenda, această soluţie este consacrată legislativ în noul C. proc. civ., care alocă o întreagă secţiune modului de determinare a competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă.
În acelaşi timp, nici argumentul recurentului cu privire la caracterul neevaluabil în bani al capetelor de cerere principale şi subsidiare nu poate fi primit.
Prin Decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii s-a stabilit, cu valoare obligatorie, că ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară. Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunţarea anulării unui act juridic sau constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi act, chiar şi fără a se cere restituirea prestaţiilor efectuate de părţi, are caracter patrimonial atunci când tinde la desfiinţarea unui act juridic ale cărui efecte au avut caracter patrimonial.
Nu poate fi primit nici argumentul în sensul că este competent Tribunalul în soluţionarea oricărui litigiu ce tinde la restituirea unei proprietăţi abuziv preluate, pentru asigurarea unei judecăţi unitare. Competenţa materială a unei instanţe este expres prevăzută de lege şi nu poate fi aplicată potrivit unor considerente subiective. Cu atât mai mult, asigurarea unui tratament unitar al problemei restituirii imobilelor vizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza pilot Atanasiu nu priveşte, în niciun caz, competenţa exclusivă a Tribunalului, aşa cum susţine recurentul.
Având în vedere aspectul, necontestat de niciuna dintre părţi, că valoarea individuală a niciunuia dintre apartamentele revendicate nu depăşeşte 500.000 RON, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. rezultă competenţa materială de primă instanţă a judecătoriei în soluţionarea litigiului de faţă.
Pentru considerentele mai sus arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.G.A. împotriva sentinţei civile nr. 4F din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3972/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3971/2011. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
