ICCJ. Decizia nr. 4136/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A VILĂ
Decizia nr. 4136/2011
Dosar nr. 5905/1/2011
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 2011, SC G.B.R. SRL Timişoara a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii nr. 2329 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 1536 din 24 mai 2007, aşa cum în mod temeinic şi legal s-a dispus de către instanţele de fond şi apel.
Temeiul de drept al cererii, aşa cum a fost precizat de către revizuenta, este art. 322 pct. l şi pct. 2 C. proc. civ.
Motivele pentru care a solicitat revizuirea deciziei menţionate, respectiv art. 322 pct. l şi pct. 2, vizează pronunţarea instanţei de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut în apel în contextul în care pârâta nu a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, instanţa de recurs neputând să-i admită apelul pentru ceva ce nu a solicitat, dar şi faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
La data de 9 decembrie 2011, intimata SC P.I.C. SRL prin administrator unic SC I. SA Arad a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că dispoziţiile art. 322 pct. l C. proc. civ., nu sunt îndeplinite deoarece revizuenta nu argumentează în ce constau dispoziţiile potrivnice ale deciziei care nu ar putea fi puse în executare mai ales că decizia a fost executată, revizuenta încasând întreaga sumă la care a fost îndrituită de instanţa de judecată, iar în ceea ce priveşte invocarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ., acestea nu se justifică întrucât cadrul procesual al litigiului a fost fixat de către însăşi revizuenta.
Cerere de revizuire este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 322 alin. (l) C. proc. civ., prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde hotărâri potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire (pct. l), sau daca instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2).
Analizând motivele invocate în raport de dispoziţiile art. 322 pct. l C. proc. civ., se constată că pentru a ne afla în prezenţa acestui motiv de revizuire, este necesar să existe dispoziţii potrivnice cuprinse în dispozitivul hotărârii, care să nu poată fi aduse la îndeplinire, situaţie care nu se regăseşte în hotărârea atacată.
Astfel, reclamanta SC G.B.R. S.R.L. Timişoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.I.C. SRL prin administrator unic SC I. SA Arad solicitând rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1536 din 24 mai 2007 de către B.N.P. F.P.I. şi obligarea pârâtei la restituirea dublului avans încasat, respectiv a sumei de 316.537 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.B.R. SRL Timişoara, a dispus rezoluţiunea din vina pârâtei a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sun. 1536 din 24 mai 2007 de către B.N.P. F.P.I., obligând-o pe pârâta la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv 316.536 lei, în conformitate cu clauza finală din promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată, soluţie menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 161/ A din 14 octombrie 2010 conform căreia a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă.
Judecând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială l-a admis, a modificat hotărârea instanţei de apel în sensul că a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei avansul încasat, fiind menţinute în rest dispoziţiile deciziei atacate.
Ca urmare se poate constata că dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde dispoziţii potrivnice putând fi executată. De altfel nici revizuenta nu a putut demonstra în ce constau dispoziţiile potrivnice, deoarece prin motivele cererii de revizuire nu le-a indicat, făcând doar un enunţ al articolului 322 pct. l C. proc. civ., împrejurare faţa de care dispoziţiile art. 322 alin. (l) pct. l C. proc. civ., nu au suport legal în susţinerea cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al cererii de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că acesta vizează două situaţii expres prevăzute de text şi anume când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii. Garanţia aplicării principiului disponibilităţii este dată de respectarea de către judecători a obligaţiei de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, reclamantul fiind cel care stabileşte limitele judecăţii prin fixarea cadrului procesual atât sub aspectul obiectului cât şi al părţilor între care se derulează litigiul, pârâtul având dreptul de a se apăra şi de a administra dovezi în sprijinul apărărilor sale.
În contextul dat nu se poate aprecia că instanţa de recurs a depăşit cadrul procesual sau că a încălcat principiul disponibilităţii, atâta vreme cât a hotărât numai asupra obiectului litigiului ivit între părţile indicate de reclamantă prin acţiunea introductivă.
Analiza recursului nu priveşte motive care să depăşească cadrul procesual. Motivele examinate privesc exclusiv obiectul acţiunii, respectiv pretenţiile concrete formulate de reclamantă din perspectiva interpretării clauzelor contractuale şi a prevederilor legale iar faptul că soluţia din recurs este diferită de soluţiile instanţelor de fond şi apel nu afectează cadrul procesual, obligarea pârâtei de a plăti doar avansul şi nu dublul avansului fiind o problemă care ţine de judecata cauzei şi nu de stabilirea limitelor procesului, astfel că instanţa nu a dat nici mai mult, nici ceea ce nu s-a cerut, ci doar cât s-a justificat ca urmare a probatoriilor administrate în cauză raportate la prevederile legale.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2329 din 15 iunie 2011, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de revizuenta SC G.B.R. SRL TIMIŞOARA
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4113/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
