ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4157/2011
Dosar nr. 13689/63/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 600.000 euro pentru repararea prejudiciilor morale şi suferinţelor cauzate în urma arestării şi condamnării autorului său, P.T.
Reclamantul a arătat că la data de 19 iunie 1959, în baza Ordinului nr. 10052 emis de M.A.I., tatăl său a fost arestat, fiind încadrat într-o colonie de muncă pe motiv că anterior anului 1944 a fost membru în organizaţia legionară. Condamnarea tatălui a avut repercusiuni şi asupra sa, fiind respins de la înscrierea la cursurile şcolare ale Liceului F.B., pe motiv că este fiu de legionar. Persecuţia sa a continuat şi în timpul satisfacerii serviciului militar obligatoriu.
Reclamantul a mai menţionat că nu a beneficiat de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 19 martie 2010, Tribunalul Dolj a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Prima instanţă a reţinut că autorul reclamantului a fost arestat în baza unui ordin al M.A.I. din 1959 şi i s-a fixat loc de muncă obligatoriu pe timp de 36 luni pentru activitate legionară, fiind eliberat la 24 martie 1960, înainte de termen.
Instanţa a apreciat că suma de 10.000 euro este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de reclamant ca urmare a măsurilor la care a fost supus tatăl său.
Impotriva sentinţei a declarat apel pârâtul susţinând că nu se justifică acordarea daunelor morale faţă de împrejurarea că reclamantul era minor la data arestării autorului său, iar impactul moral şi consecinţele negative asupra sa nu puteau fi prea mari. De asemenea, autorul reclamantului a fost arestat doar 8 luni, impactul moral fiind mult diminuat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 225 din 01 iulie 2010, a respins apelul reţinând că privarea de libertate a autorului reclamantului, chiar şi pe perioada scurtă de 8 luni, a avut un impact negativ asupra întregii familii, iar suma de 10.000 euro este de natură a acoperi prejudiciul suferit de reclamant.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând necesitatea diminuării cuantumului daunelor întrucât la stabilirea acestuia nu s-a avut în vedere legătura de cauzalitate dintre consecinţele negative ale aplicării măsurii nelegale şi implicaţiile acestora pe plan social şi profesional. De asemenea, nu s-a ţinut cont că autorul reclamantului a fost condamnat la 36 de luni din care a efectuat doar 8 luni şi au fost ignorate dispoziţiile OUG nr. 62/2010.
Recursul nu este fondat.
Prin condamnarea suferită de autorul reclamantului s-a creat acestuia un prejudiciu nepatrimonial care constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional, relaţiile familiale şi alte valori similare, aşa încât, din această perspectivă, prin privarea de libertate, s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură, pot şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
De asemenea, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar în situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă în bani a acestora nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt.
Înalta Curte apreciază că suma de 10.000 euro respectă principiul proporţionalităţii daunelor morale acordate cu intensitatea şi gravitatea suferinţelor psihice încercate de reclamant prin privarea de libertate a autorului său şi nu ar putea fi apreciată prea mare, dar nici insuficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de reclamant, ci reprezintă atât cât este necesar pentru a uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele îndurate.
În ceea ce priveşte OUG nr. 62/2010 care a modificat art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi a impus o plafonare a cuantumului daunelor morale este de menţionat că această ordonanţă a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, care este definitivă şi obligatorie şi, ca atare, plafonarea propusă nu mai poate fi aplicată.
Faţă de aceste considerente recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 225 din 01 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4158/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
