ICCJ. Decizia nr. 4382/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4382/2011
Dosar nr. 37082/245/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 24 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanţa sub nr. 32.913/212/2010 la data de 24 august 2010, A.F.P. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu terţul poprit SC S.S. SRL şi cu debitoarea SC S.D. SRL menţinerea popririi înfiinţate, cerere întemeiată pe prevederile art. 150 C. proCod Fiscal
Prin sentinţa nr. 20182 din 14 septembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a fost declinată competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, cu motivarea că executarea silită este efectuată în mun. Iaşi.
La rândul său, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 2199 din 31 ianuarie 2011, prin care a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
Judecătoria Iaşi a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 150 alin. (1) din OG nr. 92/2003.
Competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Constanţa.
Conform art. 150 alin. (1) din OG nr. 92/2003, dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
Prin acest text de lege s-a derogat de la dreptul comun, fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă, obligatorie, în privinţa cererilor de menţinere sau desfiinţare a popririi.
Din adresa nr. 380 din 11 ianuarie 2011 a Oficiului Registrului Comerţului rezultă că sediul terţului poprit se află în mun. Constanţa.
În consecinţă, conform art. 22 C. proc. civ., urmează a fi stabilită competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 4381/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4386/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|