ICCJ. Decizia nr. 4577/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizie nr. 4577/2011
Dosar nr. 455/84/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2827 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, s-a dispus exproprierea în favoarea acestuia a imobilului situat în sat Aghireş; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâţilor S.L. şi S.M.; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1.602 m.p. la echivalentul în RON a valorii de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâţilor; a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie formulată de A.R., C.B. şi S.A.; a fost obligată reclamanta la 1.500 RON cheltuieli de judecată către pârâţii S.L. şi S.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că lucrarea obiectivul de investiţii - „Şosea ocolitoare din DN1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului greu din Municipiul Zalău", a fost declarată ca fiind de utilitate publică prin hotărârea Consiliului Judeţean Sălaj nr. 133 din 21 octombrie 2008, cuprinzând terenurile propuse spre expropriere, fiind vizată şi de O.J.C.P.I. Sălaj.
Pentru a se stabili valoarea de circulaţie a imobilului casă de locuit proprietatea pârâţilor S.L. şi S.M., în cauză a fost efectuată o expertiză, potrivit căreia, valoarea tehnică a bunului evaluat este de 394.300 RON din care urmează a se scădea valoarea anexelor gospodăreşti, suma ce se poate acorda fiind 360.051 RON.
În ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului, acesta a fost stabilită de expertiza de specialitate efectuată în Dosar nr. 4085/84/2006 la suma de 16,80 euro/m.p., astfel că Tribunalul a constatat îndeplinite prevederile art. 23 şi urm. din Legea nr. 34/1994, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, şi, în consecinţă, a dispus exproprierea în favoarea acesteia a imobilului situat în sat Aghireş, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâţilor S.L. şi S.M.
A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1.602 m.p. la echivalentul în RON a valorii de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâţilor.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de A.R., C.B. şi S.A., Tribunalul a reţinut că în Dosarul nr. 88/337/2007, având ca obiect stabilirea masei succesorale, ieşire din indiviziune, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin respingerea recursului, se menţionează că sunt moştenitorii defunctului S.B. sunt S.L., A.R., C.B. şi S.A.
Cu toate acestea, în final s-a apreciat că S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat în punctul R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B., instanţa atribuind în compensare fraţilor acestuia terenul situat în locul T.
Rezultă că terenul a fost atribuit în întregime pârâţilor S.L. şi S.M., iar în aceste împrejurări pretenţiile intervenienţilor au fost considerate nefondate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii S.L. şi S.M., precum şi intervenientul S.A.
Pârâţii S.L. şi S.M., au solicitat modificarea sentinţei în sensul de a se ţine seama la valoarea cu care urmează a fi despăgubiţi şi de valoarea celor 21 pomi fructiferi, 16 butuci de vie de masă aflaţi pe terenul expropriat, cât şi de cheltuielile pe care trebuie să le efectueze cu taxa de racordare la reţeaua electrică, taxa autorizaţiei de construcţie, taxa proiectului de casă şi valoarea drumului stabilit în expertiză. Pârâţii au mai solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii expertizei tehnice efectuate în cauză.
Pârâtul S.A. a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de intervenţie, arătând că este fiul defunctei S.B., proprietara terenului în litigiu, calitate în care are dreptul să fie despăgubit pentru terenul expropriat.
Pârâtul a mai arătat că valoarea terenului din R.M. este de 200.000 euro, iar terenul situat la locul numit T. are o valoare de 200 de ori mai mică. În cauză nu s-a încuviinţat stabilirea valorii terenurilor de la locul numit R.M., teren intravilan construibil, şi terenul de la locul numit T., teren extravilan cu o valoare economică mai mică şi pe care l-a primit în compensarea părţii pe care o avea ei din terenul situat la locul numit R.M.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâţii S.L. şi S.M. s-au opus admiterii recursului declarat de pârâtul S.A., arătând că terenul în litigiu le-a fost atribuit prin sentinţa civilă nr. 1340/2009 devenită irevocabilă, astfel că pârâtul S.A. nu are vreun drept la despăgubiri pentru acest teren.
Municipiul Zalău, prin Primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a recursului declarat de pârâţii S.M. şi L., în sensul că este de acord cu plata contravalorii expertizei tehnice efectuată în cauză şi a pomilor fructiferi aflaţi pe teren.
În ce priveşte recursul declarat de pârâtul S.A., reclamantul a arătat că lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a acestuia.
În şedinţa publică din 22 aprilie 2010, instanţa de apel, din oficiu a recalificat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 2827 din 10 decembrie 2009, raportat la valoarea litigiului în baza art. 2821 C. proc. civ. în apel şi a dispus transpunerea cauzei la complet de apel, în vederea soluţionării acestora.
Prin Decizia civilă nr. 113/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelul pârâţilor S.L. şi S.M., în sensul obligării reclamantului şi la plata sumelor de 1.300 RON, despăgubiri pentru pomii fructiferi şi, respectiv 800 RON, contravaloarea expertizei; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a respins ca nefondat apelul pârâtului S.A.
Referitor la apelul pârâţilor S.L. şi S.M., instanţa de apel a constatat că expertul a evaluat terenul în litigiu, dar nu a luat în calcul şi valoarea pomilor şi a butucilor de vie ce se aflau pe terenul expropriat, or, conform dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare, inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti, se suportă de expropriator, iar intimatul Municipiul Zalău, prin Primar, a fost de acord cu plata contravalorii expertizei tehnice efectuată în cauză.
Având în vedere această situaţie, cât şi acordul intimatului, instanţa de apel a schimbat sentinţa atacată sub acest aspect, respectiv a obligat reclamantul şi la plata sumei de 1.300 RON, despăgubiri pentru pomii fructiferi, şi 800 RON, contravaloarea expertizei efectuată în cauză.
Celelalte cereri ale apelanţilor cu privire la obligarea intimatului şi la plata despăgubirilor pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu proiectarea, autorizarea, acordarea şi accesul la viitoarea locuinţă au fost respinse, reţinându-se că despăgubirea calculată de expertul O.M., pentru imobilul expropriat, a fost stabilită la valoarea de circulaţie a imobilului, care include valorile medii ale tuturor cheltuielilor directe şi indirecte necesare executării unui obiect de construcţii, precum şi cheltuielile de organizare a şantierului, de proiectare şi beneficiu.
Referitor la apelul pârâtului S.A., instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1340/2009, pronunţată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 88/337/2007, irevocabilă, s-a stabilit că moştenitori defunctei S.B. sunt numiţii S.L., A.R., C.B. şi S.A. şi că S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat la R.M., ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B. şi, în consecinţă, s-a atribuit în compensare fraţilor acestuia terenul situat la locul T., terenul în litigiu în suprafaţă totală de 5.750 m.p. fiind atribuit pârâţilor S.L. şi S.M., în acesta fiind inclus şi terenul în litigiu în suprafaţă de 1.602 m.p.
Instanţa de apel a concluzionat că terenul în litigiu este proprietatea pârâţilor, astfel că intervenientul S.A. nu este îndreptăţit la despăgubiri pentru acest teren, iar criticile acestuia vizează de fapt modul cum a fost soluţionat partajul prin sentinţa civilă nr. 1340/2009, aspecte ce nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, pentru aceleaşi motive, intervenienţii S.A., A.R. şi C.B., arătând că în mod greşit s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri corespunzătoare către pârâţii S.L. şi S.M. pentru o suprafaţă de teren de 1.602 m.p., în condiţiile în care aceştia deţineau doar 801 m.p.
Recurenţii au mai arătat că prin soluţia pronunţată s-a procedat la o îmbogăţire fără just temei a pârâţilor sus-menţionaţi, din suprafaţa totală a terenului – 11.550 m.p., care s-a împărţit în două (5.775 m.p.), o parte s-a împărţit în trei (S.I., N.K., K.T.), iar cealaltă parte ar fi trebuit să se împartă în patru, fiind dată însă în totalitate, în mod nelegal, prin sentinţa civilă nr. 1340 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Zalău, pârâţilor S.L. şi S.M.
În mod greşit nu a fost anulat actul prin care Primăria mun. Zalău expropriează terenul în anul 2006 pe numele mamei recurenţilor, numita S.B., soluţia pronunţată este rezultatul studierii cu superficialitate a dosarului, iar vecinii pârâţilor nu au beneficiat de expropriere în aceleaşi condiţii, deşi erau mai aproape de şosea.
Prin înscrisul înregistrat la 03 septembrie 2010 intitulat „întâmpinare la motivele de recurs", şi înscrisul intitulat „adăugare la motivele de recurs" înregistrat la 04 mai 2011, recurentul S.A. a formulat, în realitate, precizări la motivele deja depuse, reluând, în esenţă, aceleaşi aspecte care au constituit critici ale deciziei atacate.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Prin sentinţa civilă nr. 2827 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău şi a dispus exproprierea, în favoarea acestuia, a imobilului teren în suprafaţă de 1.602 m.p., situat în sat Aghireş, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâţilor S.L. şi S.M.
În cauză au formulat cerere de intervenţie recurenţii, arătând că terenul în litigiu a aparţinut defunctei S.B., că fiecare dintre moştenitori ar fi fost îndreptăţit la cote de câte 1/4 din acest teren, sens în care, în realitate, pârâţii S.L. şi S.M. nu ar deţine o suprafaţă de 1.602 m.p. şi că sentinţa civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău pronunţată în Dosarul nr. 88/337/2007 prin care s-a dispus partajarea bunurilor defunctei arătate este nelegală, susţineri ce au constituit critici atât în apel, cât şi în prezenta cale de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău la care fac referire recurenţii, s-a stabilit în mod irevocabil că moştenitorii defunctei S.B. sunt S.L., A.R., C.B. şi S.A. şi s-a reţinut că „având în vedere că reclamantul S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat în locul numit R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B., instanţa va atribui, în compensare, fraţilor acestuia terenul situat în locul T. (…)".
Recursul declarat de N.C., K.T., A.R., C.B. şi S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău a fost respins prin Decizia nr. 808 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, astfel încât cele statuate prin sentinţa la care fac referire recurenţii au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi analizate într-un alt cadru procesual.
Rezultă că în cadrul procesului de partaj finalizat în mod irevocabil, a revenit intimaţilor S.L. şi S.M. terenul în suprafaţă de 2.225 m.p. cunoscut sub denumirea de R.M., recurenţii primind în compensare alte terenuri situate în intra şi extravilan.
Din acest teren a fost expropriată suprafaţa de 1.602 m.p., cu stabilirea despăgubirii aferente conform dispoziţiilor legale din materia exproprierii şi pe baza raportului de expertiză întocmit în acest sens.
Este de observat că recurenţii critică modalitatea în care, anterior prezentului litigiu, s-a dispus partajarea bunurilor aparţinând autoarei comune a acestora şi pârâţilor S.L. şi S.M., partaj din care a revenit pârâţilor terenul parţial expropriat, asupra căruia, aşa cum s-a arătat, recurenţii nu au niciun drept.
Prin Decizia atacată, s-a admis apelul declarat de pârâţii S.L. şi S.M., în sensul că a fost obligat expropriatorul şi la plata sumelor de 1.300 RON, reprezentând despăgubiri pentru pomii fructiferi şi, respectiv, 800 RON, reprezentând contravaloarea expertizei.
Recurenţii nu s-au referit însă în criticile formulate la aceste aspecte, ci au reiterat nemulţumirile legate de modalitatea de soluţionare a partajului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1340/2009, astfel cum au fost inserate în cererea de intervenţie respinsă prin Decizia sus-menţionată.
Criticile privind greşita expropriere a terenului în litigiu, precum şi cele referitoare la faptul că „vecinii din stânga şi din dreapta lui S.L. nu beneficiază de aceeaşi expropriere, deşi vecinul din stânga (…) este mai aproape de şosea" nu pot fi analizate în prezentul recurs atât datorită faptului că sunt formulate omisso medio, cât şi datorită împrejurării că intervenienţilor nu li s-a recunoscut niciun drept de proprietate cu privire la terenul respectiv, atribuit în urma partajului soluţionat într-un alt cadru procesual, pârâtului S.L.
Referitor la recursul intervenientelor A.R. şi C.B., deşi acesta ar fi fost inadmisibil în condiţiile în care aceste părţi nu au exercitat calea de atac a apelului, dat fiind raporturile de coparticipare procesuală cu intervenientul S.A., urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia „(…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei (…) folosesc şi celorlalţi", recursul declarat de intervenientul S.A. să profite şi acestora, înlăturând astfel sancţiunea inadmisibilităţii.
Faţă de cele arătate, având în vedere că recurenţii nu justifică un drept de proprietate cu privire la terenul ce a făcut obiectul exproprierii, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienţii S.A., A.R. şi C.B. împotriva deciziei nr. 113/A din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4576/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
