ICCJ. Decizia nr. 4578/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizie nr. 4578/2011
Dosar nr. 1650/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, sub numărul 1650/2 din 17 martie 2008, numitele I.M. şi N.A.C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile 673 din 17 decembrie 2007 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 580/3/2002, în contradictoriu cu intimaţii Universitatea de Arhitectură şi Urbanism, P.E.B., S.A. şi D.D.
Prin încheierea de şedinţă din data de 05 iunie 2008, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire astfel formulate în temeiul prevederilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. (pentru lipsa părţilor).
Prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2009, revizuenta I.M. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cererea fiind anulată ca netimbrată prin încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2009.
La data de 28 iunie 2010, instanţa, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei cu scopul verificării incidentului perimării.
Prin Decizia civilă nr. 300/R din 02 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a constatat perimată cererea de revizuire, reţinând că ulterior datei de 05.06.2008, când s-a luat măsura suspendării judecăţii, niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers apt să determine reluarea cursului judecăţii, situaţie faţă de care pricina a rămas în nelucrare, din culpa acestora, o perioadă mai mare de un an.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentele I.M. şi N.A.C., apreciind că instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale ce reglementează instituţia perimării şi nu a luat în considerare împrejurările mai presus de voinţa părţii ce ar fi atras suspendarea cursului acesteia, respectiv imposibilitatea luării la cunoştinţă a hotărârii de suspendare a judecăţii.
Recursul este inadmisibil pentru următoarele motive:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, recurentele au supus acestei căi de atac o hotărâre prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 673/R din 07 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Aceste dispoziţii însă nu sunt aplicabile în cazul perimării recursului, respectiv a unei căi extraordinare de atac, cum este în cazul de faţă revizuirea, astfel încât hotărârea prin care se constată perimarea recursului, revizuirii ori a contestaţiei în anulare este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele I.M. şi N.A.C. împotriva deciziei nr. 300/R din 02 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2011. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4577/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
