ICCJ. Decizia nr. 4580/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizie nr. 4580/2011
Dosar nr. 248/45/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, SC C. SRL Iaşi, prin administrator A.G., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a acestei instanţe.
În motivarea cererii s-a arătat că Decizia contestată este nelegală, netemeinică, părtinitoare şi tendenţioasă, fiind dată cu încălcarea art. 129 şi 261 C. proc. civ., art. 16, 21, 22 şi 44 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O., atât timp cât s-a permis depunerea la dosarul cauzei a unui act fals şi nul, respectiv titlul de proprietate fără dată şi semnături, aspect pe care revizuentul a menţionat că îl dovedeşte cu cotorul titlului de proprietate din 09 aprilie 2003, eliberat de O.C.P.I. Iaşi, conform adresei din 09 martie 2009 şi cu adresa O.C.P.I. din 24 martie 2009.
Referitor la actele noi invocate, revizuentul a arătat că au forţă probantă prin ele însele, fiind determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă în momentul judecării cauzei, soluţia ar fi fost alta.
Prin Decizia civilă nr. 96 din 12 martie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire, reţinând că niciuna din condiţiile prevăzute de textul legal invocat de revizuent ca temei juridic al cererii nu este îndeplinită în cauză, în sensul că actele prezentate nu sunt înscrisuri doveditoare descoperite după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu au fost deţinute de partea potrivnică şi nici nu s-a aflat partea în imposibilitatea de a fi prezentat înscrisul instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Cele două adrese emise de O.C.P.I. fac referire că la cererile adresate de revizuent acestei instituţii la 12 martie 2009, i s-a eliberat titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, emis pentru Mănăstirea Cetăţuia pentru suprafaţa de 30 ha. pe raza municipiului Iaşi, şi că nu i se poate elibera copii de pe titlul fără dată şi din 17 noiembrie 2004 deoarece aceste titluri nu sunt valabile, nefiind semnate de toţi reprezentanţii instituţiilor abilitate.
Prin Decizia civilă nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, s-a respins apelul reclamantei SC C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2050 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Iaşi, în motivarea deciziei fiind arătate considerentele pentru care s-au respins excepţiile invocate prin apel, respectiv a autorităţii de lucru judecat şi a calităţii procesuale active a reclamantei. Se face vorbire în considerentele deciziei de titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, în baza căruia Mănăstirea Cetăţuia are în proprietate 30 ha teren, aspect recunoscut de SC C. SRL prin întâmpinarea aflată la dosar.
În Dosarul nr. 3085/2004, în care s-a pronunţat Decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-au depus niciun fel de acte după închiderea dezbaterilor, niciun titlu de proprietate fără dată, astfel încât cele două adrese invocate ca acte noi nu au existat la data pronunţării deciziei, ele fiind solicitate abia la 12 martie 2009 de revizuent şi emise la 12 şi respectiv 24 martie 2009, de către o terţă persoană, O.C.P.I., şi nu de partea potrivnică, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, pentru Mănăstirea Cetăţuia, iar din conţinutul lor nu se desprind referiri la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente, iar cunoaşterea lor nu putea să ducă la o altă soluţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta SC C. SRL Iaşi, formulând următoarele critici:
I. Instanţa de fond, pe baza unor acte false depuse în probaţiune, a acordat mai mult teren Mânăstirii Cetăţuia, decât suprafaţa de 30 ha cuprinsă în titlul de proprietate din 09 aprilie 2003, în baza căruia a fost formulată acţiunea introductivă;
II. Hotărârea criticată conţine motive contradictorii, în sensul că, deşi reţine că în dosarul nr. 3085/2004 în care s-a pronunţat Decizia a cărei revizuire se solicită, nu s-a depus niciun act după închiderea dezbaterilor, din preambulul deciziei nr. 1779 din 19 noiembrie 2004 rezultă că după închiderea dezbaterilor s-au depus, de către intimata Mitropolia Moldovei, concluzii scrise însoţite de anexa 1, cu duplicat, acte pe baza cărora ulterior s-a pronunţat instanţa prin Decizia contestată;
III. Neluarea în considerare a actului nou în înţelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv cotorul titlului de proprietate din 09 aprilie 2003 în baza căruia s-a pornit acţiunea introductivă şi care nu cuprinde parcela, act prin care se urmăreşte a se dovedi nevalabilitatea titlului de proprietate arătat, situaţie faţă de care instanţele s-au pronunţat pe baza unui înscris fals.
Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 3021 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidenţiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca înseşi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
În cererea de recurs nu se fac referiri la soluţia respingerii cererii de revizuire şi nu se arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci se expun stări şi situaţii de fapt fără nicio legătură cu considerentele deciziei recurate.
Revizuenta nu aduce critici modalităţii în care i-a fost soluţionată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dispoziţii faţă de care Curtea de Apel Iaşi a reţinut că nu sunt incidente în cauză, ci relevă instanţei de recurs aspecte de fapt ce nu pot fi avute în vedere în această etapă procesuală.
Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, astfel încât chestiunile legate de aprecierea şi evaluarea situaţiilor de fapt nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Pentru considerentele arătate, constatând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenta SC C. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 96 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4581/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4578/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
