ICCJ. Decizia nr. 6414/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6414/2011
Dosar nr. 7917/315/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 septembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 13 ianuarie 2011, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgovişte reclamanta B.E.M., domiciliată în Târgovişte, a chemat în judecată pe pârâtul B.A., domiciliat în Istambul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei, să i se încuviinţeze păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, să i se încredinţeze spre creştere şi educare minora B.A.M., să se stabilească obligaţia legală de întreţinere în favoarea minorei.
Faţă de precizarea reclamante, făcută în şedinţa publică din 14 octombrie 2010, în sensul că ultimul domiciliu comun a fost în Bucureşti, sector 5, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte, pe care a admis-o, în considerarea următoarelor considerente:
Soţii au avut domiciliul comun în Bucureşti, astfel cum rezultă din precizarea făcută de reclamantă, la interpelarea instanţei, în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010, precum şi din declaraţia dată de pârât şi autentificată sub nr. 1338/2010.
Potrivit art. 607 teza I C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, care în speţă, este în Bucureşti, sector 5.
Instanţa nu a primit susţinerea apărătorului ales al reclamantei, în sensul că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul reclamantei deoarece, în condiţiile stabilirii certe a domiciliului comun al soţilor, tezele următoare ale art. 607 C. proc. civ. nu se aplică.
Legiuitorul a prevăzut criterii prioritare de stabilire a competenţei în caz de divorţ într-o anumită ordine, prin normă imperativă şi anume, cel din urmă domiciliu comun, iar dacă nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi numai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, instanţa competentă este cea din circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
Astfel investită, Judecătoria sector 5 Bucureşti, Secţia a II a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3908 din 9 mai 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a reţinut în considerentele hotărârii sale că, raportat la declaraţiile părţilor (exprimate prin cererea de chemare în judecată şi notele scrise formulate de reclamantă, respectiv prin declaraţia pârâtului autentificată sub nr. 1338/3104 din 03 noiembrie 2010 de Consulatul General al României la Istambul), ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Bucureşti, însă la momentul înregistrării cererii de divorţ, niciuna dintre părţi nu mai locuia în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care s-a aflat ultimul domiciliu comun.
Întrucât pârâtul locuia în străinătate, iar reclamanta în Târgovişte, Calea Bucureşti, situaţie de fapt reţinută, de altfel, şi de Judecătoria Târgovişte, în raport de dispoziţiile art. 607 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că niciunul dintre soţi nu mai locuia la data introducerii cererii de chemare în judecată în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care s-a aflat ultimul domiciliu comun, iar pârâtul nu avea domiciliul în ţară, instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Târgovişte.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Târgovişte, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 607 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, doar în condiţiile în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia teritorială a instanţei în raza căreia se află ultimul domiciliu comun. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuia la data introducerii cererii de chemare în judecată în circumscripţia instanţei în care s-a aflat cel din urmă domiciliu comun, instanţa competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în ţară (cum este cazul în speţă), este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.
Aşa fiind, întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată, niciunul din soţi nu mai locuia în circumscripţia instanţei în care s-a aflat cel din urmă domiciliu comun, iar pârâtul locuieşte în străinătate, faţă de dispoziţiile art. 607 ultima teză C. proc. civ., instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza este cea în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6417/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6413/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
