ICCJ. Decizia nr. 650/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 650/2011
Dosar nr. 1667/102/2009
Şedinţa publică din 31 ianuarie 201.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1218 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Mureş a admis contestaţia formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta E.O.N.G.D. SA Tg-Mureş şi în consecinţă, a anulat Decizia nr. 297 din 16 iunie 2009 emisa de pârâtă şi a menţinut Decizia nr. 123 din 10 iunie 2005 emisă de D.N., actuală E.O.N.G.D. SA Tg-Mureş, respingând cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. l0/2001 înregistrată la BEJ C.M., sub nr. 1205 din 14 august 2001 (filele 19-21 dosar fond) reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1117 Gherla nr.top.795/3/4/2 - grădină intravilan în suprafaţă de 40 stj şi nr.top.891/2 compus din casă şi grădină în suprafaţă de 344 stj, arătând că imobilul în litigiu a fost dobândit de tată său, C.F. prin cumpărare de la G.C. împuternicit prin procura autentică de G.E., ambii moştenitori ai proprietarului înscris în C.F. sub nr. B 1 - G.I.I. S-a mai arătat că s-a anexat, în dovedirea susţinerilor, contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat între G.C. şi M.I., convenţie între aceleaşi persoane cu privire la achitarea restului de preţ la 6 septembrie 1953, procura generală şi specială nr. 807/1947 autentificată la biroul notarial, dată de G.C. lui M.I. pentru vânzare imobile printre care şi imobilul din C.F. 1117 Gherla.
Reclamanta a arătat, de asemenea, că este singura moştenitoare după tatăl său şi că este singura în drept să solicite restituirea în natură a imobilului, învederând totodată că imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Român, că potrivit înscrierii sub B 4 din C.F. nr. 1117 Gherla imobilul a fost preluat cu titlu, naţionalizarea fiind făcută în favoarea C.P.I.C.S. din Bucureşti şi că la acel moment nu cunoştea deţinătoarea imobilului, în C.F. nefiind menţionată nici un fel de înscriere în acest sens.
În notificare se mai arată că în realitate imobilul a fost preluat ca urmare a confiscării abuzive a întregii averi a familiei sale, drept consecinţă a unei condamnări nedrepte suferite de soţul său C.W., condamnare pronunţată în baza sentinţei penale nr. 143 din 26 aprilie 1962 a Tribunalului Militar Cluj şi a deciziei penale nr. 157 din 27 iunie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. Infracţiunea pentru care a fost condamnat a fost cea de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de art. 209 pct. 2 C. pen., în baza art. 25 pct. 6 alin. (1) C. pen. s-a dispus şi confiscarea averii.
Reclamanta a mai precizat în notificare faptul că, în baza deciziei penale nr. 62 din 3 noiembrie 1997 pronunţată în dosarul Curţii Supreme de Justiţie, s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul general s-a casat sentinţa penală nr. 143/1962 a Tribunalului Militar al Regiunii Cluj precum şi Decizia penală nr. l57/1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar, C.W. fiind achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., drept consecinţă a achitării lui C.W. s-a înlăturat şi pedeapsa complementară a confiscării averii.
Instanţa a constatat că acea notificare a fost soluţionată prin Decizia nr. 123 din 10 iulie 2005 (filele 14-17 dosar fond) prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite pentru imobilul situat în localitatea Gherla judeţul Cluj, ca urmare a cererii formulate de aceasta prin notificarea înregistrată cu nr. 7972 din 10 iunie 2005, având în vedere faptul că o restituire în natură a imobilului - integrală sau parţială - nu este posibilă.
În cuprinsul dispoziţiei s-a reţinut faptul că SC D.N. SA a preluat prin transfer în anul 1984 imobilul în cauză de la întreprinderea C.S.C.P. Bucureşti, Staţia P. Cluj prin Ordinul Ministrului Industriei Chimice nr. 487din 1 mai 1984. La data preluării-primirii pe imobilul respectiv existau următoarele construcţii: clădire tip birou compusă din 2 camere, magazie şi un şopron construit din lemn. Ulterior întreprinderea a obţinut toate acordurile legale pentru demolarea clădirii tip birou, a magaziei şi a şopronului, acestea fiind într-o stare avansată de deteriorare neputând fi utilizate. S-au construit patru noi corpuri de clădire. S-a mai arătat faptul că toate corpurile de clădire s-au edificat cu avizele şi aprobările necesare şi au destinaţie de utilitate publică, respectiv birouri şi casierii pentru buna desfăşurare a activităţii de distribuţie a gazelor naturale în oraşul Gherla.
Decizia a soluţionat, aşadar, pretenţiile formulate de reclamantă prin acea notificare şi a rămas definitivă nefiind contestată. În consecinţă, ca urmare a Deciziei nr. 123/2005 s-au stabilit raporturi juridice cu caracter definitiv, s-a consolidat îndreptăţirea reclamantei la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în litigiu.
Apărarea pârâtei nu poate fi primită. Corespondenţa purtată cu A.N.R.P. nu are relevanţă în cauză, în condiţiile în care Decizia nr. 123/2005 nu a fost contestată.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinţei pronunţate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prin acţiunea formulată de reclamantă s-a solicitat modificarea deciziei 297 din 16 iunie 2009 în sensul menţinerii în întregime a deciziei nr. 123 din 10 august 2005 emisă de pârâtă.
Apelanta pârâtă a arătat că după emiterea deciziei nr. 123 din 10 august 2005 aceasta a fost înaintată împreună cu întreg dosarul la A.N.R.P.
Această instituţie a apreciat că actele doveditoare cu privire la dreptul de proprietate nu sunt relevante şi a restituit dosarul apelantei pârâte pentru a se proceda la completarea documentaţiei. S-a mai arătat că reclamanta intimată nu a comunicat nici un fel de act la solicitările repetate ale pârâtei apelante, astfel că aceasta a fost nevoită să emită o nouă decizie, respectiv Decizia 297 din 16 iunie 2009.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la pârâta SC D.N. SA Tg-Mureş cu nr. 7972 din 10 iunie 2005 reclamanta C.E. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată şi completată de Legea 247/2005, respectiv restituirea în natură a imobilului (teren şi construcţii) situat în localitatea Gherla jud. Cluj.
Analizând pretenţia reclamantei, actele depuse de aceasta, toate acestea raportate la situaţia actuală a imobilului, pârâta a emis Decizia nr. 123 din 10 iulie 2005, prin care a stabilit acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea solicitantei.
Potrivit art. 4 al acestei decizii, drepturile astfel stabilite puteau forma obiectul unei contestaţii adresată instanţelor judecătoreşti. Decizia a fost comunicată A.N.R.P., primarului oraşului Gherla şi reprezentantului convenţional al reclamantei av. P.O.V.
Potrivit susţinerilor părţilor Decizia nu a fost atacată în justiţie astfel că atât calitatea reclamantei cât şi măsurile reparatorii stabilite în favoarea acesteia, au devenit definitive, raporturile juridice astfel consolidate urmând să îşi producă efectele potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005.
Continuând procedura administrativă pârâta a înaintat întreaga documentaţie către A.N.R.P.
Această instituţie a procedat la verificarea legalităţii deciziei deşi legea nu îi conferă aceste atribuţii, iar continuarea procedurilor administrative nu poate echivala cu o veritabilă cale de atac împotriva unei decizii de stabilire a măsurilor reparatorii, decizie neatacată de părţile interesate.
Cu alte cuvinte, pârâta apelantă nu era obligată de nicio prevedere legală să emită o decizie în forma celei atacate în prezenta cauză prin care să respingă solicitările reclamantei intimate.
Situaţia astfel creată reclamantei într-o procedură administrativă încalcă flagrant drepturile acesteia, respectiv dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi respectiv Legea nr. 247/2005.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază ca fiind nefondat apelul declarat de pârâtă, urmând al respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa va obliga apelanta la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei intimate, reprezentând onorariul avocatului potrivit contractului de asistenţă juridică nr. 10/2010 încheiat la 28 ianuarie 2010.
La dosarul cauzei reclamanta intimată a depus dovada plăţii sumei de 119 lei reprezentând onorariul avocatului în baza contractului 214/2009. întrucât mandatul de reprezentare dat avocatului în prezenta cauză, are în vedere contractul de asistenţă juridică nr. 10/2010 această din urmă pretenţie nu va fi avuta în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei nr. 15A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a declarat recurs în termen pârâta E.O.N.G.D. SA Tg. Mureş care, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o critică pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor invocate se susţine că instanţa de ape.
în mod greşit a apreciat că A.N.R.P. nu avea dreptul să verifice legalitatea deciziei nr. 123/2005 emisă de pârâtă, fără să facă referire la vreun act normativ care ar interzice efectuarea acestor verificări.
Menţionează că instanţa de apel a constatat că intimata nu era obligată să emisă Decizia nr. 297/2009 fără să specifice temeiul legal prin care ar fi putut obliga A.N.P.R. să reprimească dosarul, în condiţiile în care această instituţie a sugerat pârâtei prin adresă că îi va restitui dosarul până când vor fi acoperite toate cele dispuse.
În final, recurenta susţine că a fost de bună credinţă la momentul emiterii deciziei nr. 123/2005, fiind de acord ca reclamanta să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi că a emis a doua decizie datorită dispoziţiilor A.N.R.P. prin restituirea dosarului.
Prin întâmpinarea formulată de intimata C.E. la 12 ianuarie 2011 se invocă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, susţinându-se că nu s-au indicat motive de nelegalitate, ci doar de netemeinicie.
Intimata susţine că recurenta nu a formulat în concret critici de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, ci că prin calea de atac exercitată se tinde la reaprecierea probelor, fiind formulate numai apărări de circumstanţă.
Susţinând că motivele invocate nu se circumscriu celor prev. de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în temeiul art. 306 s-a cerut constatarea nulităţii recursului.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa reţine că excepţia nulităţii invocată de intimată este neîntemeiată, având în vedere că recurentul a invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca excepţia să fie respinsă.
Examinând recursul prin prisma criticii formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a reţinut instanţa de apel că prin notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1117 Gherla, top 795/3/4/2 – grădină intravilan în suprafaţă de 40 stj. şi top 891/2 compus din casă şi grădină în suprafaţă de 344 stj. imobil ce a aparţinut tatălui său, că este singura moştenitoare după autor.
S-a reţinut că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, prin naţionalizare.
Notificarea a fost soluţionată prin Decizia nr. 123 din 10 iulie 2005, decizie prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai era posibilă.
În condiţiile arătate, prin Decizia nr. 123 din 10 iulie 2005 s-au soluţionat pretenţiile formulate de reclamantă, Decizia nefiind contestată, raporturile juridice fiind stabilite cu caracter definitiv, consolidată îndreptăţirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Această decizie a fost comunicată emitentului şi reclamantei, dar şi A.N.R.P.
A.N.R.P. a procedat la verificarea legalităţii deciziei, deşi această atribuţie nu-i revenea conform dispoziţiei legale şi retrimiterea dosarului către pârâtă în vederea continuării procedurilor administrative nu poate fi echivalată cu o cale de atac împotriva ei, în condiţiile în care Decizia nu a fost contestată de părţile interesate.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, pârâta-apelantă nu era obligată de nicio normă legală să emită o nouă decizie în forma celei atacate prin prezenta cauză.
Prin noua procedură administrativă continuată s-au încălcat flagrant drepturile reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, situaţie în care se reţine că recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare, având în vedere că în cauză a fost emisă o dispoziţie rămasă definitivă, neatacată de părţi şi emiterea unei noi decizii este nelegală.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta E.O.N.G.D. SA fiind căzută în pretenţii, ca urmare a respingerii recursului declarat în cauză, urmează să plătească intimatei cheltuielile de judecată solicitate în cuantum de 1240 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanta C.E.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta E.O.N.G.D. SA împotriva deciziei nr. 15 A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civila, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Obligă pe recurenta pârâtă E.O.N.G.D. SA să plătească 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata reclamantă C.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 619/2011. Civil → |
|---|
