ICCJ. Decizia nr. 619/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 619/2011
Dosar nr. 4639/11/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 9 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, în calitate de expropriator în numele Statului român, în contradictoriu cu pârâţii MP, M.I., M.D. şi Oficiul de cadastru şi Publicitară Imobiliară Bihor; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul MP; a dispus întabularea dreptului de proprietate a defunctei I.M. cu titlu de reconstituire asupra parcelei cu nr.top 771/7 în suprafaţă de 5759 mp înscrisă în T.P. 3016 din 15 septembrie 2003 cu nr. cadastral nou atribuit 730 într-o nouă coală de C.F. nedefinitivă, în baza planului de amplasament şi delimitare a imobilului, cu propunerea de dezlipire/alipire întocmit de SC G. SRL; a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâţilor MP, M.I., M.G., M.I. şi M.D. asupra imobilului de mai sus cu titlu de succesiune după defuncta I.M. în cote părţi egale; a constat că imobilul reprezentând teren arabil în extravilan în suprafaţă de 32 mp având nr. cadastral nou 1349 dezlipit din parcela cu nr. cadastral 730 este afectat de construcţia liniei electrice T.E. LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba - Stâlp 25; a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii de utilitate publică de interes naţional declarată prin HG nr. 1576/8 decembrie 2005, pentru imobilul arabil în extravilan în suprafaţă de 32 mp, având nr. cadastral nou 1349 dezlipit de nr. cadastral 730, a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 2.500 Euro plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/leu de la data plăţii efective şi care urmează să fie achitată pârâţilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris condiţionată de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii către pârâţi precum şi întabularea dreptului de proprietate al Statului român în C.F. cu titlu de expropriere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
În baza actelor de stare civilă depuse la dosar rezultă că defuncta I.M., căreia i-a aparţinut terenul în suprafaţă de 5759 mp a avut 4 copii, pe D., decedat la 14 octombrie 1988, pe I., G. şi P.
Defunctul M.D. a lăsat, la rândul său, doi copii, pe I. şi D.
Prin urmare, pârâţii din cauză sunt moştenitorii defunctei I.M., ceea ce determină întabularea dreptului de proprietate al acestora în Cartea funciară.
Conform art. 14 din Legea nr. 33/1994 reclamanta i-a notificat pe pârâţi cu privire la propunerile de expropriere a suprafeţei de teren de 32 mp, care este necesară fundaţiei stâlpului nr. 25 din cadrul lucrării de utilitate publică LEA 400 KV Oradea Beckescsaba.
Întrucât părţile nu s-au învoit asupra despăgubirii s-a dispus constituirea unei comisii de experţi în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Având în vedere dispoziţiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 şi art. 24 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit că pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice necesare utilităţii publice este posibilă exproprierea parţială a imobilului în suprafaţă totală de 5759 mp numai pentru suprafaţa de 32 mp.
Valoarea acestui teren, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 144 Euro.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum şi daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea.
Pârâţii au solicitat a se ţine seama de faptul că de pe suprafaţa de teren rămasă în urma exproprierii nu se mai pot efectua construcţii.
Tribunalul a înlăturat această susţinere, cu motivarea că terenul cu nr. cadastral 730 este extravilan, că Legea nr. 13/2007 a energiei electrice nu stabileşte interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem şi că amplasarea unor clădiri la o distanţă mai mică decât cea de siguranţă se poate face pe baza unei analize de risc conform ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
Aşadar, conchide tribunalul, prin exproprierea suprafeţei de 32 mp, pe diferenţa de teren s-ar putea construi, dar cu anumite restricţii.
Având însă în vedere că o parte din teren este afectat de zona de protecţie şi siguranţă a LEA 400 KV şi că în aceste zone se instituie anumite restricţii şi interdicţii, prin această împrejurare li se aduce proprietarilor un prejudiciu.
În baza art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi art. 44 din Constituţia României şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la C.E.D.O. se impune despăgubirea proprietarilor cu o sumă de 2.500 Euro, compusă din valoarea reală a imobilului expropriat şi din prejudiciul cauzat proprietarilor.
Judecata în apel
Prin Decizia civilă nr. 17 din 9 martie 2010, curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel curtea de apel a reţinut următoarele:
Experţii desemnaţi de părţi şi de către instanţă au arătat că terenul proprietatea pârâţilor se află în interiorul zonei de protecţie şi siguranţă LEA 400 KV conform ordinului nr. 4/2007, art. 18 alin. (2) emis de A.N.R.D.
Din acesta, 32 mp sunt ocupaţi de stâlpul liniei electrice de intermediere; valoarea terenului pârâţilor este de 8.802 Euro, valoarea de circulaţie a unui metru pătrat pentru zona în litigiu este de 4,5 Euro, iar valoarea suprafeţei de teren de 32 mp afectată efectiv fundaţiei şi amplasării stâlpului 25 este de 144 Euro.
În raport de dispoziţiile art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 în mod judicios a apreciat tribunalul că pârâţii sunt îndreptăţiţi la o despăgubire de 2.500 Euro, reprezentând atât valoarea de 144 Euro a terenului expropriat, cât şi valoarea estimativă a prejudiciului cauzat prin faptul că o parte din terenul cu nr.cadastral 730 Apateu, proprietatea pârâţilor este afectat de zona de protecţie şi de siguranţă a LEA 400 KV, întrucât în aceste zone se instituie anumite restricţii şi interdicţii inclusiv pentru construcţii.
Curtea de apel a considerat că nu poate fi reţinută critica privitoare la stabilirea cotelor pentru despăgubiri pentru fiecare pârât, deoarece acest lucru nu s-a solicitat instanţei de fond, iar obligaţia este solidară şi, conform art. 1037 C. civ., creditorul solidar care a primit toată datoria este ţinut a împărţi cu ceilalţi creditori cotele cuvenite.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând totodată şi suspendarea executării deciziei recurate până la soluţionarea recursului.
Cum recursul a fost judecat la primul termen, nu s-a mai impus analizarea şi soluţionarea cererii de suspendare a executării.
În ceea ce priveşte cererea de recurs, aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi argumentată după cum urmează:
Motivarea celor două instanţe anterioare, în sensul că li s-au adus proprietarilor prejudicii pentru că o parte din terenul proprietatea lor este afectat de zona de protecţie şi siguranţă ALEA 400 KV, este eronată şi nu ţine cont de prevederile legale în vigoare.
În opinia recurentei, acest prejudiciu nu există deoarece parcela cu nr.cadastral 730 Apateu, în suprafaţă de 5755 mp poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a construi, este adevărat, cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem şi pe baza unei analize de risc. Dar o astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicţie sau restricţie, ci chiar este o măsură de protecţie atât pentru proprietarul în cauză cât şi pentru reţeaua electrică ce reprezintă bun public de interes naţional.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 se iau în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză şi nu simple ipoteze viitoare.
Având în vedere destinaţia actuală a terenului - extravilan - şi categoria de folosinţă - arabil - amplasarea liniei electrice nu va afecta cu nimic utilizarea în viitor a terenului corespunzător aceleaşi destinaţii.
Suprafaţa expropriată, de 32 mp, este redusă ca întindere faţă de întreaga proprietate a pârâţilor, astfel încât nu afectează valoarea de piaţă a întregului teren.
Drepturile de uz şi de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei electrice nr. 13/2007 în favoarea operatorului de transport se exercită numai în caz de avarie, reparaţie, retehnologizare şi cu obligarea titularului de licenţă de a repara eventualele pagube produse şi nu reprezintă o expropriere, aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 167/2004.
În concluzie, prejudiciul reţinut de instanţele anterioare este unul eventual şi nu cert; el nu poate cuantificat ori stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză.
Recurenta consideră că suma de 2.356 Euro cu titlu de despăgubiri, pe lângă suma de 144 Euro pentru exproprierea efectivă, este una excesivă.
Recurenta solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei şi obligarea sa la plata sumei de 143,36 Euro cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul M.P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că terenul în litigiu este într-o zonă cu potenţial turistic şi că ar fi dorit să-l vândă pentru case de vacanţă, dar nimeni nu mai doreşte să cumpere văzând stâlpul de înaltă tensiune montat şi aflând că terenul va fi traversat de o linie de 400 KV.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel - menţinând situaţia de fapt pe care a stabilit-o tribunalul şi care nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului - a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, prin expertiza de specialitate efectuată în cauză de trei experţi topografi, s-a reţinut că.
Pe de o parte, pentru realizarea obiectivului de utilitate publică în scopul căruia se propune exproprierea, din întregul imobil aparţinând pârâţilor în suprafaţă de 5759 mp se impune a fi expropriată efectiv, adică trecută în proprietatea reclamantei, o suprafaţă de 32 mp.
Pe de altă parte, din diferenţa care rămâne în proprietatea pârâţilor, o altă porţiune de 1956 mp se va afla în interiorul zonei de protecţie şi de siguranţă pentru a obiectivului de interes public.
Prin urmare, chiar dacă terenul rămas este extravilan şi chiar dacă pârâţii nu vor fi lipsiţi de proprietatea asupra lui, prin situarea lui parţială în zona de protecţie şi siguranţă vor suferi limitări şi restricţii în exercitarea dreptului lor sub aspectul folosinţei, inclusiv în ce priveşte posibilitatea de a construi, ceea ce creează un prejudiciu estimat de instanţele anterioare la 2356 Euro.
Legea exproprierii însăşi prevede în art. 26 despăgubirea proprietarului atât pentru valoarea reală a terenului de care este lipsit, cât şi pentru prejudiciul ce i s-ar putea crea.
În speţă s-a stabilit - iar reclamanta nu a contestat acest lucru - că, în afară de preluarea în proprietate a 32 mp ce vor fi ocupaţi efectiv de stâlpul 25 şi de fundaţia acestuia, şi o altă porţiune din terenul pârâţilor va suferi pe viitor o afectare, pentru că nu va mai fi un teren extravilan ca oricare altul, ci unul amplasat într-o zonă cu un regim special, şi anume unul de protecţie şi siguranţă a obiectivului ce determină exproprierea.
Numai în ipoteza în care s-ar fi reţinut că exproprierea afectează exclusiv cei 32 mp pe care se va construi stâlpul, s-ar fi putut susţine că suma cuvenită ca despăgubire este de 144 Euro, iar diferenţa a fost acordată nelegal, or, nu acesta este cazul în speţă.
Referitor la întinderea prejudiciului, recurenta susţine că suma de 2356 Euro este exagerată, dar aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, care nu intră sub cenzura instanţei de recurs, atât timp cât nu s-a indicat vreun text de lege care să fi prevăzut o anumită modalitate de calcul pe care instanţa de apel să fi nesocotit-o.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. SA., sucursala de Transport Cluj, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 17/A din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 616/2011. Civil → |
|---|
