ICCJ. Decizia nr. 695/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 695/2011
Dosar nr. 47417/3/2008
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 noiembrie 2008, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta C.M.J. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de 300.000 Euro, reprezentând daune morale şi materiale, cu motivarea că a fost condamnată pe nedrept pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, iar prin sentinţa nr. 176 din 14 septembrie 1971 a Tribunalului Militar Teritorial i-a fost admisă cererea de revizuire şi a fost achitată.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1075 C. civ., art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8-11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 30/1994, OUG nr. 214/1999, Legea nr. 173/2006 şi Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin sentinţa nr. 300 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, au fost respinse, ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi acţiunea, ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dreptul la acţiune a început să curgă la data de 1 aprilie 2004, când i-a fost acordată reclamantei calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia nr. 20 A din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Desfiinţând sentinţa tribunalului, instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, faţă de împrejurarea că reclamanta a fost condamnată politic, lege de aplicabilitate imediată conform art. 725 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi că Legea nr. 221/2009 nu era în vigoare la data pronunţării sentinţei tribunalului, deci nu putea fi aplicat un act normativ care nu exista la acea dată.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamanta a înregistrat acţiunea la data de 8 noiembrie 2008 şi şi-a întemeiat-o pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1075 C. civ., art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8-11 din Convenţia europeană a drepturilor omului, Legea nr. 30/1994, OUG nr. 214/1999, Legea nr. 173/2006 şi Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin notele de şedinţă din 18 februarie 2009, reclamanta şi-a precizat temeiul juridic al acţiunii, respectiv, prevederile art. 998 şi art. 999 C. civ., precizare pe care a făcut-o şi cu ocazia dezbaterilor în fond, consemnate în încheierea din aceeaşi dată.
Raportat la acest temei juridic, tribunalul a respins acţiunea, ca fiind prescrisă, soluţie în limita căreia avea obligaţia a se pronunţa instanţa de apel.
Motivarea instanţei de apel în sensul că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009 excede cadrului procesual, modificarea temeiului acţiunii nefiind posibilă în faza de apel.
În cauză, contrar celor reţinute de instanţa de apel, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, deoarece această lege nu exista nici la data investirii instanţei prin înregistrarea acţiunii şi nici la data pronunţării sentinţei tribunalului.
În atare situaţie, instanţa de apel avea obligaţia de a se pronunţa doar cu privire la soluţia tribunalului, în limitele investirii acestuia.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 20/A din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 702/2011. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 698/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
