ICCJ. Decizia nr. 698/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 698/2011
Dosar nr. 753/54/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 302 din 2 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins recursul declarat de reclamanta I.C., împotriva încheierii din data de 12 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt, prin care s-a respins, ca inadmisibilă cererea de repunere pe rol a cauzei având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 3047 din 21 iunie 2006 a Judecătoriei Slatina.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că cererea formulată de reclamantă la 22 octombrie 2009 a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă de Tribunalul Olt în condiţiile în care litigiul ce a format obiectul judecăţii, a fost soluţionat prin Decizia nr. 260 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Olt, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Astfel, se mai arată, omisiunea instanţei de a se pronunţa în legătură cu apelul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinţei civile nr. 3047 din 21 iunie 2006 a Judecătoriei Slatina, putea fi invocată de aceasta pe calea recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 260 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt.
La 12 martie 2010, I.C. a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 302 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi art. 318 C. proc. civ.
Pe parcursul soluţionării cauzei, respectiv la 10 martie 2010, contestatoarea a formulat excepţia de neconstituţionalitate a Anexei nr. 1 lit. c) din Legea nr. 304/2004, în raport de prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie.
Prin Decizia nr. 519 din 12 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Totodată s-a respins contestaţia în anulare formulată de I.C., în contradictoriu cu intimaţii V.C. şi SC B.P. SA, sucursala Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, de retractare, a reţinut în esenţă că pentru a exista motiv de contestaţie în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost îndeplinită faţă de partea care uzează de această cale procedurală, deoarece nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitate relativă (având în vedere interesul particular protejat de norma legală) care poate fi invocată numai de partea lezată.
Totodată, se arată, legea are în vedere numai neregularitatea procedurii, de citare pentru ziua când s-a judecat pricina, nu şi neregularităţile privitoare la termenele anterioare.
Cât priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate, s-a reţinut că aceasta este inadmisibilă în condiţiile în care textul atacat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei ultime decizii, a declarat recurs contestatoarea I.C., invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat în ceea ce priveşte soluţia vizând respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi inadmisibil sub aspectul atacării deciziei dată în contestaţia în anulare.
Astfel, faţă de obiectul pricinii, instanţa a apreciat corect că de dispoziţiile Anexei nr. 1, lit. c) din Legea nr. 304/2004, nu depinde soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită astfel una din cerinţele esenţiale ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 care stabileşte condiţiile în care poate fi formulată o excepţie de neconstituţionalitate.
Or, principalul argument pe care cea în cauză l-a invocat în susţinerea excepţiei este acela că, Curtea de Apel Craiova ar funcţiona şi ar fi organizată contrar prevederilor legii fundamentale, competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor trebuind restrânsă, doar la judeţul Dolj, nu şi la celelalte judeţe limitrofe.
Ca atare, în considerarea celor de mai sus, în mod corect cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte recursul declarat împotriva deciziei dată în soluţionarea contestaţiei în anulare, acesta este inadmisibil, în considerarea celor ce succed.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În cauză, Decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac – nr. 302 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I-a civilă, este una irevocabilă, dată în soluţionarea recursului.
Ca atare, şi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare este irevocabilă, împotriva acesteia nemaiputându-se exercita recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea I.C. împotriva deciziei nr. 519 din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, vizând respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi ca inadmisibil recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii dată în soluţionarea contestaţiei în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 695/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 699/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
