ICCJ. Decizia nr. 8187/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8187/2011
Dosar nr.1810/117/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 365 A din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru muncă şi familie, a admis în parte apelul declarat de reclamantul N.L. şi continuat de succesorii N.L.M., R.L.M. şi N.L. jr. împotriva Sentinţei civile nr. 147 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Cluj. A schimbat în parte sentinţa cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, stabilite la 95.312 euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, în loc de 80.688 euro. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., obligând pârâtul la 1.193 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, faptul că art. 44 alin. (3) din Constituţia României care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire are o forţă juridică superioară art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Suma de 95.312 euro reprezintă o justă şi prealabilă despăgubire în sensul textului constituţional, întrucât este de notorietate împrejurarea că, de la sfârşitul anului 2008 şi până în prezent, piaţa imobiliară este într-o continuă scădere, iar la acest moment este prăbuşită pentru terenurile aflate în extravilanul localităţilor, astfel încât oricâte expertize de evaluare a terenurilor expropriate, la momentul întocmirii lor, se vor efectua, acestea vor indica în mod necesar o valoare de circulaţie mult inferioară chiar şi celei stabilite prin hotărârile de expropriere.
Motivul de apel al reclamantului privitor la faptul că tribunalul nu a acordat despăgubiri şi pentru terenul în suprafaţă de 906 mp identificat cu nr. cad. X nu este fondat deoarece reclamantul a înţeles să solicite în contradictoriu cu pârâtul doar obligarea acestuia la plata despăgubirilor calculate la valoarea reală de circulaţie pentru cele două terenuri menţionate în hotărârile de expropriere.
Nu este întemeiată nici critica reclamantului referitoare la faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, acest text neaplicându-se în speţă.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a acordat despăgubirile astfel cum au fost stabilite pentru data când a avut loc exproprierea, iar nu raportat la data la care s-a dispus efectuarea raportului de expertiză în instanţă.
Deşi instanţa a încuviinţat obiecţiunile formulate de părţi la raportul de expertiză, comisia de experţi a refuzat să ţină seama de solicitarea instanţei şi, cu toate acestea, s-a respins cererea de contraexpertiză formulată de toate părţile din proces.
2.2. Întâmpinarea
Intimaţii au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, faţă de dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, hotărârea instanţei de apel este corectă.
Recurentul invocă trunchiat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impune să se aibă în vedere şi prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Este adevărat că şi intimaţii au solicitat în faţa instanţei de apel efectuarea unei contraexpertize, însă faptul că instanţa a respins această cerere nu înseamnă că nu ar fi manifestat rol activ.
2.3. Analiza recursului
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa de apel a înlăturat aplicarea acestui text pe motiv că ar contraveni art. 44 alin. (3) din Constituţia României care impune să se acorde pentru expropriere o justă şi prealabilă despăgubire. Or, în opinia instanţei, despăgubirea ar fi justă numai dacă s-ar ţine cont de preţul cu care se vindeau terenuri similare la momentul exproprierii autorului intimaţilor, astfel încât aceştia să nu suporte scăderea de preţ de pe piaţa imobiliară.
Această interpretare a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este eronată, şi nu este de natură să respecte nici textul constituţional menţionat, care nu îngăduie, pentru determinarea justeţii cuantumului despăgubirilor, să se judece în echitate. Ca atare, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit prin raportare la momentul arătat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, indiferent după cum preţul imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât preţul de la data hotărârii de expropriere.
Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubirii în funcţie de preţul terenurilor la nivelul anului 2008, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală decurgând din interpretarea greşită a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica recurentului întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenurile expropriate.
În fond după casare, instanţa nu va mai cerceta acele critici din apelul declarat de N.L. pe care prima instanţă de apel le-a analizat şi le-a considerat neîntemeiate, întrucât prin neatacarea soluţiei de către succesorii apelantului, aceste aspecte au intrat în puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 365 A din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel spre rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8190/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8189/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
