ICCJ. Decizia nr. 8182/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8182/2011
Dosar nr.563/115/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 1152 din 17 iunie 2010 Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii N.H.I., P.A.B., N.M., N.R.A., C.R., N.L.H. şi N.H.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a deportării în fosta U.R.S.S. luată împotriva lui N.L. şi a obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 5.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale.
În cauză, instanţa a stabilit aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, în funcţie de care reclamanţii au legitimitate procesuală, reţinând că autorul reclamanţilor a fost deportat la 26 august 1944 din localitatea de domiciliu în U.R.S.S., pentru munca de reconstrucţie, restricţiile domiciliare fiind ridicate abia la 28 iunie 1948 şi că prin documentele depuse la dosar reclamanţii au făcut dovada încadrării lor în dispoziţiile art. 3 şi 5 din Legea nr. 221/2009. Dând eficienţă criteriului satisfacţiei echitabile, instanţa a stabilit un cuantum al daunelor morale de 5.000 euro pentru fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâtul.
Prin Decizia civilă nr. 28/A din 13 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul reclamanţilor şi a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale şi a menţinut hotărârea în ceea ce priveşte constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării în U.R.S.S. luată împotriva lui N.L.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că reclamanţii nu au dreptul la despăgubiri morale în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 deoarece acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010. Pe cale de consecinţă, inexistenţa temeiului juridic atrage nelegalitatea acţiunii reclamanţilor sub aspectul despăgubirilor morale. În raport de aceste considerente, a apreciat că nu mai pot fi analizate criticile reclamanţilor sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de constatare a caracterului politic al măsurii administrative a deportării în U.R.S.S. luată împotriva autorului reclamanţilor. Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâtul a criticat Decizia instanţei de apel arătând că Legea nr. 221/2009 nu se referă la situaţiile şi persecuţiile suferite de etnicii germani anterior datei de 6 martie 1945, ca urmare a măsurilor de deportare în U.R.S.S. întreprinse de autorităţile sovietice de ocupaţie, indiferent dacă acestora le-au fost recunoscute drepturi prin Decretul-lege nr. 118/1990. În condiţiile în care nu este îndeplinită condiţia inserată în textul art. 3 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în sensul că măsura nu a fost luată de fosta miliţie ori securitate comunistă sub imperiul regimului comunist instaurat în România după data de 6 martie 1945, nu se poate recunoaşte caracterul politic al măsurii administrative, pe temeiul acestei legi.
Analizând recursul în limitele criticilor invocate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:
Problema de analizat în cauza de faţă este aceea de a stabili dacă măsura deportării în U.R.S.S. a autorului reclamanţilor, luată în 26 august 1944, se încadrează în dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 221/2009, referitoare la măsurile administrative cu caracter politic.
Acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, act normativ prin care legiuitorul a definit noţiunile de „condamnare cu caracter politic" [art. 1 alin. (1)] şi de „măsură administrativă cu caracter politic" (art. 3), a enumerat faptele care atrag condamnări şi măsuri administrative cu acest caracter, a prevăzut condiţiile în care şi alte fapte se încadrează în această categorie, fără a fi enumerate expres în lege şi, totodată, a prevăzut posibilitatea pentru persoanele care au suferit o condamnare sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative de acest gen de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele expres enumerate în lege [art. 1 alin. (4) şi art. 4 alin. (1)] sau pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative [art. 3 şi art. 4 alin. (2)].
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu (...)" enumerându-se actele normative pe care s-a întemeiat măsura luată.
În acelaşi timp, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, prevede posibilitatea pentru persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, de a solicita instanţei de judecată să constate caracterul lor politic acestora, cu menţiunea că prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Or, toate aceste dispoziţii legale se referă strict la perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aşa cum se poate observa din actele şi lucrările dosarului, măsura dislocării şi stabilirii domiciliului obligatoriu în fosta U.R.S.S., a fost luată faţă de autorul intimatelor-reclamante în afara perioadei de referinţă a Legii nr. 221/2009.
În aceste condiţii nu există temei legal pentru admiterea capătului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii luate faţă de N.L.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte Decizia atacată şi, schimbând în tot sentinţa instanţei de fond, va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva Deciziei nr. 28 A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia atacată în sensul că, admiţând apelul pârâtului împotriva Sentinţei civile nr. 1152 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă, schimbă în tot sentinţa şi respinge acţiunea.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8186/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8183/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
