ICCJ. Decizia nr. 8189/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8189/2011
Dosar nr.4261/116/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 65A din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva Sentinţei civile nr. 2737 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în contradictoriu cu pârâtul T.V.G.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4 RON şi timbrul judiciar de 0,15 RON, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, ceea ce face aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În motivarea recursului a susţinut că potrivit HG nr. 1367/2009 instituţia este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, fiind finanţată integral de la bugetul de stat, că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 bugetele unor asemenea instituţii se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în M. Of. şi că Legea bugetului de stat pentru anul 2011 a fost publicată în M. Of. nr. 879/28.12.2010. În acest context, susţine că la data pronunţării deciziei atacate reclamanta nu dispunea de fondurile necesare achitării taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, fapt ce a fost comunicat instanţei de apel.
Recurenta-reclamantă a formulat critici şi cu privire la fondul pricinii, susţinând că în mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare dispoziţiile obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007, precum şi ale Decretului Prefectului de Roma.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc în mod anticipat. Sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează, potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, cu anularea acţiunii sau a cererii.
Apelanta-reclamantă a fost citată cu menţiunea achitării taxelor judiciare de timbru, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar apel. Mai mult, instanţa a amânat chiar pronunţarea, pentru a da posibilitatea reclamantei să achite taxa de timbru.
Este adevărat că Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a învederat instanţei de apel motivele pentru care nu a putut achita taxele judiciare de timbru, însă acestea nu constituie temeiuri pentru înlăturarea sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Pe de o parte, din redactarea textului de lege, rezultă caracterul imperativ al obligaţiei de achitare anticipată a taxelor judiciare de timbru.
Pe de altă parte, faţă de cuantumul extrem de mic al acestor taxe, respectiv 4 RON pentru taxa judiciară de timbru şi 0,15 RON pentru timbrul judiciar, nu poate fi luată în considerarea susţinerea recurentei în sensul că nu dispunea de buget la data soluţionării apelului.
De aceea, se constată că în mod corect curtea de apel a procedat la anularea ca netimbrat a apelului.
Cât priveşte criticile privind fondul pricinii, formulate prin recurs, faţă de împrejurarea că în apel nu s-a verificat legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, acestea nu vor fi analizate nici de instanţa de recurs.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei nr. 65 A din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8187/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8186/2011. Civil → |
|---|
