ICCJ. Decizia nr. 8194/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8194/2011
Dosar nr.977/1/2000
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 28 septembrie 2000, respectiv la data de 6 octombrie 2000, pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, la data de 13 noiembrie 2000.
La termenul de judecată din data de 6 aprilie 2001 judecata recursului a fost suspendată, la cererea reclamanţilor N.A.M., N.G.V. şi N.O. în condiţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 15 decembrie 2005, Înalta Curte a citat părţile în litigiu pentru a verifica dacă mai subzistă motivul suspendării, însă niciuna dintre părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nu a comunicat stadiul soluţionării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
În data de 28 septembrie 2011, Înalta Curte a solicitat, prin adresă scrisă, reclamanţilor din dosar să comunice stadiul soluţionării notificării în raport de care s-a dispus măsura suspendării procesului şi a citat din nou toate părţile din dosar. Niciuna dintre părţi nu a transmis instanţei vreun răspuns şi nici nu s-a înfăţişat la termenul menţionat în citaţiile emise.
În temeiul art. 129 alin. (1) teza I C. proc. civ., părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.
Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Întrucât de la data suspendării niciuna dintre părţi nu a săvârşit acte de procedură pentru continuarea judecăţii şi, în mod abuziv, sub aspect procesual, nu au răspuns solicitărilor instanţei, Înalta Curte a constatat că s-au împlinit cerinţele perimării, respectiv, faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. se va constata perimarea căii de atac, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Consiliul local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva Deciziei nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8193/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8190/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
