ICCJ. Decizia nr. 8484/2011. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8484/2011
Dosar nr.2021/33/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul D.I.T. în contradictoriu cu M.F.P., privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 4 milioane euro, pe motiv că reclamantului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât, finalmente, acţiunea sa, înregistrată iniţial la Judecătoria Satu Mare, trimisă judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare, a fost calificată ca fiind una întemeiată pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, dispunându-se trimiterea ei spre soluţionare Secţiei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Satu Mare, care s-a şi pronunţat asupra ei prin Sentinţa civilă nr. 484/CA din 19 noiembrie 2008, reclamantul nefăcând dovada vreunui prejudiciu moral rezultând dintr-o faptă ilicită, condiţie a răspunderii civile delictuale.
Prin Decizia civilă nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. 2088/84/2008, care a fost menţinută.
Prin Decizia civilă nr. 5830 din 4 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentanta M.P. şi a admis recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei civile nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La pronunţarea acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 şi faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu datora taxele judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, astfel că în mod greşit s-a aplicat sancţiunea anulării cererii de apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 2021/33/2010/RG.
Reclamantul a depus la doar un script prin care a învederat instanţei că nu doreşte să se prezinte la termenele de judecată fixate în dosarul cu numărul de mai sus, şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în lipsa lui de la dezbateri.
Prin întâmpinarea depusă, D.G.F.P. Sălaj s-a opus admiterii apelului, arătând că reclamantul nu se află în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 998 şi 999 C. civ., care să justifice acordarea despăgubirilor şi că nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suferit.
Prin Decizia civilă nr. 36/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, reţinând că acesta a promovat prezenta acţiune solicitând instanţei să întocmească o adresă către Judecătoria Satu Mare, prin care să ceară o copie de pe întregul Dosar nr. 2238/296/2008, întrucât doreşte să folosească actele din acest dosar pentru a se adresa justiţiei, că se constituie parte civilă vătămată şi în consecinţă solicită suma de 4.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond, de respingere a acţiunii, este legală, întrucât cererea formulată de reclamant este o cerere cu caracter administrativ, ce trebuia înaintată instanţei pe rolul căreia se afla înregistrat Dosarul nr. 2238/296/2008, din care reclamantul solicită să-i fie eliberate copii după actele aflate în dosar, conform dispoziţiilor art. 3 lit. ţ) din Legea nr. 146/1997.
Instanţei nu-i revine nicio obligaţie să întocmească adresă către Judecătoria Satul Mare şi să solicite eliberarea copiilor de pe întregul Dosar cu nr. 2238/296/2008, această obligaţie revenind în exclusivitate reclamantului, care nu poate solicita obligarea Statului Român la plata daunelor morale de 4.000.000 euro, invocând propria culpă în neobţinerea copiilor după actele aflate în Dosarul nr. 2238/296/2008.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D.I.T., arătând că, datorită faptului că este arestat, se află în imposibilitatea obţinerii unor documente din Dosarul nr. 2238/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare, că instanţa de judecată a refuzat în mod sistematic să efectueze adresă pentru obţinerea documentelor respective, iar faptul că judecata s-a realizat în absenţa actelor solicitate în probaţiune, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a-l constata ca fiind nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidenţiate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
În cererea de recurs nu se fac referiri la soluţia respingerii apelului şi nu se arată care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci reclamantul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modalitatea în care a fost respinsă, de către instanţă, solicitarea de efectuare a unei adrese, apreciind că în acest mod i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, astfel încât chestiunile legate de aprecierea şi evaluarea situaţiilor de fapt ori a probatoriilor administrate, nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Pentru considerentele arătate, constatând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 36/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 8486/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8483/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
