ICCJ. Decizia nr. 8488/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8488/2011
Dosar nr.882/89/2007
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 4205 din 25 noiembrie 2005, reclamantul I.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.C., S.I.-M. - executor judecătoresc, Primăria comunei Ciocani, Primarul comunei Ciocani, obligarea acestora la plata sumei de 50 miliarde RON daune materiale şi 50 miliarde RON daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost arestat, iar pârâţii l-au deposedat de imobilul proprietate personală, din care l-au evacuat, imobilul fiind ocupat de B.C.
Prin cererea depusă la Dosarul nr. 882/89/2007, reclamantul I.F. a făcut precizări cu privire la cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor solicitate de acesta, iar după audierea pârâţilor, instanţa să stabilească suma datorată de fiecare dintre ei, urmând a se înfiinţa sechestru asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale acestora.
Prin precizările depuse, reclamantul a arătat că solicită obligarea Primăriei şi a Primarului comunei Ciocani la plata sumei de 10 miliarde RON, deoarece a preluat abuziv bunurile personale şi ale A.A. Ciocani, iar C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi executorul judecătoresc S.I.M., la plata sumei de 15 miliarde RON, în solidar.
Prin Sentinţa civilă nr. 1005 din 2 octombrie 2008, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Ciocani, Primăria comunei ciocani, B.C.F., S.I.M., C.V.I. şi chemata în garanţie C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului faţă de pârâţii Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi Judecătoria Bârlad.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit biletului la ordin nr. x//.X.2003, A.A. "A." Ciocani a fost debitoarea pârâtului B.C.F.
Din dosarul de executare întocmit de executorul judecătoresc S.I.M. rezultă că a pornit executarea silită la cererea creditorului B.C.F., împotriva debitoarei A.A. "A." Ciocani a cărui reprezentant legal este reclamantul I.F..
Executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de situaţie şi a procedat la vânzarea prin licitaţie a imobilului, vânzarea fiind concretizată prin actul de adjudecare din 10 iunie 2004, din care rezultă că imobilul a fost adjudecat de creditorul B.C.F. în contul creanţei, preţul adjudecării fiind de 115.040.500 RON.
Din Sentinţa civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bârlad s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare nr. y/2004 şi implicit a procesului-verbal din 10 iunie 2004, acte încheiate de executorul judecătoresc S.I.M.
S-a mai reţinut în cauză că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998 - 999 C. civ.
Creditorul B.C.F. şi-a exercitat un drept, iar executorul judecătoresc S.I.M. şi-a exercitat activitatea de executare silită în conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ. privind executarea silită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul I.F., arătând că, atâta timp cât prin Sentinţa civilă nr. 99/2008 a Judecătoriei Bârlad s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare, s-a restabilit situaţia anterioară actului declarat nul; că a fost încălcat art. 8 din C.E.D.O. şi art. 1, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la deposedarea abuzivă de bunuri a persoanelor; că nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 404 referitoare la modul de executare; că nu au fost interpretate corect dispoziţiile art. 480 C. civ.; că nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 998, 999, 1000 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 76 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul reclamantului, reţinând că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., ce reglementează obligaţia celui ce a produs un prejudiciu de a-l repara, indiferent de forma sa, dacă a fost săvârşită o faptă ilicită, sub orice formă a vinovăţiei şi dacă există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Or, din probatoriul administrat în cauză, reclamantul nu a dovedit că pârâţii, respectiv, B.C.F., a început executarea împotriva debitoarei A.A. "A." Ciocani cu un alt scop decât acela de a-şi recupera creanţa ce rezultă din titlul executoriu, iar executorul judecătoresc S.I.M. a început executarea silită în conformitate cu atribuţiile prevăzute în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Nici pentru Primăria comunei Ciocani şi Primarul comunei Ciocani nu se poate reţine săvârşirea unei fapte ilicite, deoarece prin menţiunea făcută în registrul agricol nu au acţionat ilicit, ci doar au înscris menţiunea referitoare la actul de adjudecare.
Nici pentru pârâtul C.V.I. nu se poate reţine săvârşirea unei fapte ilicite, nefăcându-se dovada că acesta a preluat în mod abuziv, în faza de executare silită, bunurile mobile pretinse de reclamant.
În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O., text ce protejează dreptul la viaţa privată şi de familie şi nici a Protocolului nr. 1 - art. 1 - Protecţia proprietăţii.
Statul nu a avut calitatea de parte iar obligaţiile impuse acestuia nu intră în discuţie, dar instanţa, aplicând normele dreptului european, a constatat că creanţa ce a fost executată aparţinea debitorului A.A. "A.".
Împrejurarea că ulterior adjudecării reclamantul a invocat un drept de proprietate propriu asupra imobilului ce a fost adjudecat în condiţii de aparentă legalitate prin debitoarea A.A. "A." reprezentată de reclamant, nu poate constitui o îngrădire a dreptului său de proprietate şi nici o ingerinţă în viaţa familială şi a dreptului la domiciliu a reclamantului.
Totodată, în cauză nu sunt întrunite condiţiile specifice răspunderii civile delictuale pentru ca cel vătămat, respectiv recurentul, să dovedească existenţa şi întinderea prejudiciului.
De asemenea nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 400 şi urm. C. proc. civ., şi nici dispoziţiile art. 480 C. civ., întrucât aceste din urmă dispoziţii reglementează dreptul de proprietate prin prisma acţiunii în revendicare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.F., arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţele i-au refuzat, în mod abuziv, probele solicitate şi nu s-au pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie a Casei de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti şi a Statului Român.
Analizând aspectele de nelegalitate invocate, care permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la critica potrivit căreia instanţele anterioare au respins, în mod abuziv, probele solicitate de reclamant pe parcursul soluţionării cauzei, aceasta reprezintă o chestiune ce ţine de administrarea şi evaluarea probatoriilor care excede cadrului procesual limitativ reglementat de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., dispoziţii ce impun instanţei de control judiciar analiza exclusivă a aspectelor de nelegalitate, astfel încât o asemenea critică nu poate fi avută în vedere de către instanţa de recurs.
Referitor la critica privind modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în garanţie formulată de reclamant, acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru argumentele ce se vor arăta:
Discutarea cererii de chemare în garanţie formulată de către reclamant cu prilejul soluţionării cauzei în apel a fost prorogată, prin Încheierea de şedinţă din 25 februarie 2009, pentru termenul din 25 martie 2009, dat fiind că apărătorul reclamantului a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, în vederea pregătirii apărării.
Prin Încheierea de şedinţă din 25 martie 2009 s-a dispus, la solicitarea reclamantului, suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la faptul că din înscrisurile depuse la dosar la acel termen, a rezultat că s-a dispus începerea urmării penale împotriva intimatului S.I.M.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 14 aprilie 2010 la solicitarea reclamantului, instanţa constatând încetarea motivului ce a determinat măsura suspendării judecăţii.
La acelaşi termen, cauza a fost amânată la data de 28 aprilie 2010 în temeiul dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., pentru ca reclamantul să-şi angajeze apărător, iar apoi pentru administrarea probei cu înscrisuri, de asemenea, la solicitarea reclamantului.
La data de 12 mai 2010, cauza a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 76 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se constată că, de la data formulării cererii de chemare în garanţie şi până la pronunţarea deciziei recurate, reclamantul nu a mai insistat în soluţionarea acestei cereri, a cărei discutare fusese prorogată de instanţă ca urmare a cererilor de amânare repetate formulate de reclamant, precum şi ca urmare a faptului că a intervenit suspendarea judecăţii.
În atare situaţie, având în vedere că instanţa nu se poate pronunţa decât în baza cererii părţii interesate şi în limitele învestirii, iar reclamantul, deşi a avut la dispoziţie numeroase termene, nu a mai insistat în cererea formulată, în mod corect instanţa de apel a procedat la rezolvarea pricinii, soluţia adoptată fiind conformă legii.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva Deciziei nr. 76 din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 8492/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8491/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
