ICCJ. Decizia nr. 8505/2011. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8505/2011
Dosar nr. 6514/3/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 185/A din 09 septerrbrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru minori pentru proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii SC C.S.I. SRL şi N.S. împotrivi sentinţei civile nr. 577 din 17 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC M.E.P.S. SRL;
- a modificat înparte sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii reclamanţilor privind anularea mărcii înregistrată sub numărul pentru produsele/servicii: lucrări de birou şi sondaje de piaţă din clasa 35 şi organizare de călătorii din clasa 39, respectiva mărca înregistrată pentru produsele și mărcile: lucrări şi sondaje de piaţă din grupa 35, cu consecinţa respingerii acestor capete de cerere ca lipsite de interes;
- a respins, ca neîntemeiata, cererea de anulare a mărcii înregistrate având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 577 din 17 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a respins ca neântemeiată excepţia lipsei de interes; a admis în parte acţiunea formulată de condamnaţii SC C.S.I. SRL şi N.S. în contradictoriu cu pârâţii SC M.E.P.S. SRL şi O.S.I.M., anulat marca, aparţinând titularului SC M.E.P.S. SRL, cu durata de protecţie începând din 23 iunie 2004 şi a respins ca neîntemeiată, în rest, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanţii SC C.S.I. SRL şi N.S. au chemat în judecată pe pârâţii SC M.E.P.S. SRL şi O.S.I.M., solicitând anularea înregistrării mărcilor - pentru marca „S.A.A.T.", - pentru marca individuală cu element figurativ, reprezentând trei frunze, - pentru marca individuală figurată, având revendicate culorile verde, negru şi alb şi pentru marca individuală combinată, având revendicate culorile verde, negru, alb;obligarea O.S.I.M. la publicarea hotărârii rămase definitive şi irevocabile în B.O.P.I. şi efectuarea menţiunii de anulare în R.N.M.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Începând cu anul 1994, N.S. a importat din China, prin intermediul societăţii comerciale T., al cărui asociat unic a fost, produse medicale, printre care şi un ceai de slăbit sub denumirea S.A.A.T., ceai care era ambalat în cutii de culoarea verde, pe cele două feţe principale ale cutiei aflându-se o bandă de culoarea neagră pe care este inscripţionată pe una din feţe denumirea produsului în engleză „S.A.A.T.", iar pe cealaltă faţă a cutiei un cuvânt în limba chineză; de asemenea, în colţul dreapta sus a fiecărei feţe a cutiei se află un semn grafic reprezentând trei frunze.
După efectuarea importului, a depus la Ministerul Sănătăţii documentaţia necesară în vederea obţinerii avizului sanitar, aviz obţinut în data de 22 august 1995. In calitate de prim importator al unor astfel de produse (ceaiuri) în România, le-a distribuit atât personal cât şi prin intermediul unor societăţi comerciale la nivelul întregii ţări, acest tip de produse fiind comercializat în cea mai mare parte prin reţeaua de farmacii şi plafaruri. De asemenea, pe parcursul a mai multor emisiuni a prezentat ceaiul cu denumirea „S.A.A.T." pe postul Tvr 2, iar în cadrul acestor emisiuni şi-au prezentat punctul de vedere cu privire la acest produs specialişti în domeniu.
Prima persoană cu care a avut legături de colaborare în ceea ce priveşte distribuirea acestor produse la nivelul întregii ţări a fost pârâta SC C.S.I. SRL. Cu timpul însă, având în vedere faptul că importul/comerţul cu astfel de produse a devenit din ce în ce mai mare, au apărut treptat mai mult multe societăţi care au început să importe iar apoi să distribuie tipul de ceai ce poartă denumire „S.A.A.T."
SC C.S.I. SRL a început colaborarea cu societatea comercială T., al cărui acţionar unic a fost domnul N.S. încă din anul 1995.
În perioada 1999-2001 a distribuit produsul „S.A.A.T." în cutii de carton având inscripţionate toate elementele figurative înregistrate ulterior ca mărci de către pârâtă şi prin intermediul SC M.E.P.S. SRL, ceaiurile bucurându-se de o bună primire din partea cumpărătorilor, dovadă fiind şi volumul mare de vânzări şi sporirea numărului de distribuitori ai acestui produs.
Pârâta SC M.E.P.S. SRL,
- la datele de 21 iunie 2004 şi 23 iunie 2004 a depus la O.S.I.M. două cereri de înregistrare mărci, ce au format obiectul depozitului reglementar, solicitând înregistrarea unei mărci individuale cu element figurativ, ce reprezintă trei frunze, semn ce a fost desprins de pe ambalajul produsului ce poartă denumirea „S.A.A.T.", pentru clasa de produse/servicii 5, 30, 35, respectiv o marcă verbală individuală ce reprezintă denumirea produsului „S.A.A.T.", pentru clasa de produse 35.
- în anul 2005 a depus alte două cereri de înregistrare mărci, ce au format obiectul depozitului reglementar. Prin cele două cereri de înregistrare SC M.E.P.S. SRL a solicitat înregistrarea unei mărci individuale figurativă, revendicând culorile verde, negru, alb, ce reprezintă un pătrat de culoare verde secţionat pe orizontală de o linie de culoare neagră, linie ce are la margini câte o linie de culoare albă, pentru clasa de produse şi servicii 5, 30, 35 şi a unei mărci individuale combinate, ce reprezintă de fapt faţa principală a cutiei în care este scos pe piaţă ceaiul „S.A.A.T.", revendicând culorile verde, negru, alb, pentru clasele de produse şi servicii 5, 30, 35, 39.
Se solicita, în temeiul art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 anularea celor 4 mărci, pentru înregistrarea acestora cu rea credinţă, susţinându-se următoarele:
Conduita pârâtei de înregistrare a unui semn ca marcă, semn folosit de reclamanţi în activitatea pe care o desfăşoară, nu poate fi catalogată decât ca fiind una de rea credinţă.
Procedând la înregistrarea mărcilor în nume propriu, pârâta SC M.E.P.S. SRL a fraudat drepturile reclamanţilor care au fost primii utilizatori ai mărcilor pe care le-a înregistrat, iar aceasta rezultă din împrejurarea că pârâta SC M.E.P.S. SRL a avut relaţii comerciale cu reclamanţii şi cunoştea faptul că aceştia foloseau denumirea „S." şi semnul format din 3 frunze pentru produse din aceeaşi clasă, precum şi aspectul exterior al ambalajului în care reclamanţii distribuie aceste produse
Pârâta a urmărit împiedicarea concurenţilor, printre care şi reclamanţii, de a utiliza semnele şi culorile pe care ea le-a înregistrat, înregistrarea neavând finalitatea normală, de a distinge şi de a promova propriile produse şi servicii.
Reaua-credinţă a pârâtei este evidentă, aceasta profitând de faptul că marca nu fusese înregistrată de cei care o foloseau în România.
După înregistrarea celor patru mărci, titularul i-a contactat, aducându-le la cunoştinţă că, pentru a putea folosi în continuare semnele înregistrate ca mărci este necesar să încheie un contract cu pârată.
Sub aspectul aprecierii bunei sau relei credinţe la înregistrarea mărcilor de către pârâtă este suficient a se constata că au existat raporturi juridice între părţi cu privire la produse purtând semne folosite de către aceştia pentru a se marca produsele, semne înregistrate ulterior de către pârâtă în nume propriu.
Marca a fost înregistrata cu nandeplinirea dispoziţiilor imperative ale art 5 lit d) din Legea nr. 84/1998 şi aceasta întrucât, denumirea S. pe care a revendicat-o pârâta este denumirea unui tip de ceai pentru slăbit, recunoscut ca atare în piaţă, produs în China şi distribuit sub acest nume în multe ţări de pe glob, indiferent de producător sau ambalajul în care se regăseşte. Produsul denumit S. ceai antiadipos este regăsit la vânzare sub această denumire în SUA, Australia, Elveţia, Ungaria, Cehia sau pe diverse site-uri Internet de comerţ (e-Bay).
- denumirea S. line de la S., care în limba chineză înseamnă trei frunte adică trei tipuri de plante care sunt folosite, pe lângă ceaiul verde, la realizarea ceaiului de slăbit S. Având în vedere faptul că denumirea, oricum devenită uzuală prin utilizarea ei pentru a desemna tipul de ceai şi nu produsul anume al vreunui producător chinez, era lipsită de caracter distinctiv, indicând numărul ingredientelor reţetei unice de ceai tip S., se impune anularea înregistrării mărcii pentru neîndeplinirea dispoziţiilor imperative ale art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998.
Vârâta SC M.V.S. SRI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele motive:
Persoana fizică N.S. nu are calitate procesuală activă şi nu justifică un interes în promovarea acţiunii.
Reclamanta SC C.S.I. SRL nu a fost niciodată un importator al ceaiurilor antiadipoase ci numai un intermediar (distribuitor) şi a vândut, conform propriilor afirmaţii, ceaiuri antiadipoase prin cumpărarea acestora de la T.V., dar nu sub mărcile pârâtei; a folosit mărcile pârâtei dar numai când a cumpărat produsele de la aceasta; a fost şi este în continuare clientul pârâtei pe produsul ceai chinezec şi pe alte produse parafarmaceutice, care se comercializează în ambalaje purtând mărcile pârâtei.
Datorită faptului că nu foloseşte marca neautorizat (vinde ceaiurile şi alte produse cu ambalaj purtând mărcile pârâtei dar cumpărate de la aceasta) pârâta nu s-a îndreptat împotriva acesteia.
Pârâta are calitatea de importator care, pentru vânzarea ceaiurilor antiadipoase ambalate în cutii ce poartă marca S.A.T., apelează la intermediari/distribuitori care ulterior le vând în farmacii. Un astfel de intermediar este chiar reclamanta, pârâta fiind prima societate românească care a importat şi comercializat produse parafarmaceutice, inclusiv ceai antiadipose comercializat în ambalaje cu mărcile înregistrate ulterior.
În acţiunea reclamanţilor se face menţiunea cum că reclamanta a vândut ceai antiadipose în perioada 1999-2001, însă este vorba despre utilizarea mărcilor pârâtei, adică comercializarea ceaiului în ambalajele purtând mărcile pârâtei, iar, precum se face dovada, reclamanta SC C. SRL utilizează alt tip de ambalaj, copiat după al său în ceea ce priveşte ceaiurile cumpărate de la T.
Schimburile comerciale din anul 1999 invocate de reclamanta SC C.S.I. SRL au fost efectuate astfel:
În situaţia în care SC M. SRL a avut calitatea de client (cumpărător) - a achiziţionat produse parafarmaceutice de la SC C. SRL, aceasta din urmă achiziţionându-le din alte părţi, produse care întregeau gama de produse comercializate de SC M. SRL, dar nu purtau însemnele înregistrate ca mărci de către acesta din urma. Livrarea acestora se realiza tot de către administratorul P.A. care le aducea personal la sediul depozitului pârâtei;
În situaţia în care SC M. SRL avea calitatea de vânzător, tot administratorul P.A. ridica personal de la sediul depozitului său produsele cumpărate.
În ambele situaţii operaţiunile comerciale se efectuau prin prezenta personală a administratorului SC C. SRL, domnul P.A., prin deplasarea acestuia la depozitul pârâtei, iar în acest fel reclamanta SC C. SRL cunoştea îndeaproape şi cumpăra produsele importate de SC M. SRL şi purtând mărcile înregistrate de aceasta.
Mărcile sunt folosite de către pârâtă pentru comercializarea mai multor tipuri de produse, nu numai pentru ceaiuri anti-adipos. În acţiunea reclamantelor se face referire numai la ceaiuri or, cu privire la alte produse, este evidentă o totală lipsă de interes în promovarea acţiunii.
Mărcile în speţă, a căror anulare se cere de către reclamanţi, sunt creaţia pârâtei şi au fost cunoscute de către reclamanta SC C.S.I. SRL prin administrator P.A., care personal se ocupa de achiziţionarea de la furnizori T.V., SC M. SRL şi tot personal le livra.
Tribunalul a reţinut că este neîntemeiată excepţia lipsei de interes (şi a calităţii procesuale active) în privinţa acţiunii formulate de N.S.
Excepţia lipsei de interes priveşte acţiunea privind mărcile care nu au fost trecute în somaţia de la fila 54 şi pentru acţiunea privind înregistrarea mărcilor pentru produse şi servicii din alte clase decât 5 şi 30.
Reclamanta a adresat în 9 decembrie 2005 o somaţie societăţii Televita (administrată de N.S. - fila 43) prin care îi cere să înceteze aplicarea pe ambalajele produselor sale a semnelor din mărcile -filele 180-181 şi - filele 222-223. în plângerea penală din 29 august 2007 (fila 45), reclamanta sesizează folosirea mărcii şi cum marca este cuprinsă în desenul mărcii, implicit, reclamanţilor le poate fi opusă această marcă şi există posibilitatea formulării acţiunilor de încălcare a celor două mărci - pentru marca există plângerea penală menţionată, iar pentru marca poate fi folosită prezumţia anterioară, stabilită şi pe baza verificării ambalajului produselor reclamanţilor depus de însăşi pârâta - fila 310 (în care se regăsesc cele două mărci).
Cat priveşte interesul în anularea mărcilor şi pentru celelalte clase de produse şi servicii, tribunalul a reţinut că în aprecierea riscului de confuzie pe care un semn l-ar crea cu o marcă, se verifică dacă serviciile sunt similare. Pârâta arată că devreme ce reclamanţii doar comercializează ceaiuri, ar avea interes să „elibereze" semnele, doar pentru aceasta activitate. Serviciile din clasa 35 şi cele din clasa 39 sunt complementare produselor din clasele 5 şi 30 şi, de aceea, reclamanţilor care ar comercializa ceaiuri antiadipoase, ar putea să li se pretindă că încalcă mărcile rezervate altor produse farmaceutice decât acestea.
Cat priveşte acţiunea în anulare ţentm îwegstrare cu rea credinţa, în condiţiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, nu s-a făcut dovada împrejurării că anterior înregistrării mărcile au fost folosite de un alt comerciant pentru identificarea produselor sale.
Facturile reclamantei sunt datate 1994, iar cele mai vechi înscrisuri cu care pârâta face dovada activităţilor sale economice cu ceai anti-adipos sunt datate 1996 - filele 292, 293, 297, 303, 304, 322.
Ceea ce nu dovedeşte reclamanta este că importul şi distribuirea ulterioară a ceaiului s-a făcut în ambalajul purtând semnul înregistrat ca marcă. In declaraţiile vamale şi în facturile din 1994 se menţionează un număr de cutii de carton, care este posibil să fi conţinut mai multe cutii în care ceaiul ambalat în plicuri să fi fost împachetat. Nu există însă nici o probă că aşa au stat lucrurile. Nici declaraţiile martorilor nu pot fi reţinute în acest sens, nici ambalaje ale societăţilor din China sau ale societăţii T. - din perioada anterioară înregistrării mărcilor nu au fost depuse. Cât priveşte facturile pârâtei, acestea cuprind cantităţile de ceai cumpărate - exprimate în cutii, făcând a se prezuma că ceaiul era importat ambalat din China, în timp ce al reclamanţilor era importat vrac.
Cât priveşte cererea de anulare a mărcii, Tribunalul a reţinut ca aceasta este întemeiata, în condiţiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998, având în vedere că expresia verbală - sanye anti adipose tea - desemnează specia produsului căreia îi este destinată, o specie de ceai de origine chinezească conceput pentru tratamentul de slăbire, în legătură cu serviciile din clasa 35, termenul înregistrat ca semn verbal fiind descriptiv. Faţă de împrejurarea că înţelesul cuvântului, alăturat produselor indicate în cererea de înregistrare, este acela de a denumi însuşi un produs - cu caracteristicile sale - instanţa a reţinut lipsa de distinctivitate a elementului verbal S.
Înscrierea menţiunii anulării în R.N.M. şi publicarea hotărârii în B.O.P.I. se vor face în condiţiile Regulii nr. 32 alin. (5) din H.G. nr. 833/1998, la cererea persoanei interesate, astfel că nu există temei pentru pronunţarea unei dispoziţii judecătoreşti în acest sens. Participarea în judecată a O.S.I.M. este justificată de necesitatea opozabilităţii hotărârii, dar o obligaţie dispusă de instanţă în sensul solicitat de reclamanta nu se impune, faţă de caracterul nelitigios al atribuţiilor pe care le are O.S.I.M. în acest caz.
Cu prime la apelurile declarate de părţi Curtea de apel a reţinut umătoarele,
- apelul declarat de reclamanţi,
Susţinerile apelanţilor reclamanţi, potrivit cărora anterior înregistrării de către pârâtă a mărcilor ce fac obiectul cauzei, semnele astfel înregistrate ar fi fost folosite de către aceştia nu sunt întemeiate, fiind temeinică soluţia pronunţată de către tribunal în sensul că dovada acestor împrejurări nu s-a făcut în cauză.
După luarea în considerare şi a probelor noi administrate în apel, Curtea a reţinut că, pe de o parte, din cuprinsul documentelor ce atestă efectuarea actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor. În documentele depuse la dosarul cauzei, facturile sunt tipărite pe documente distincte de filele pe care este copiat ambalajul cutiilor de ceai. Nu se poate face astfel nici o corelare a acestora şi nu se poate reţine că ceaiul astfel importat în perioada 1994-1996 de către societatea reclamantă a fost comercializat în cutii folosind aceste semne.
Susţinerile martorilor audiaţi în cauză, deşi descriu cutiile în care astfel de ceai era comercializat de către reclamantă, nu au fost reţinute în cauză, cu motivarea că acestea nu se coroborează cu celelalte acte ale cauzei.
Relaţiile comerciale între societatea reclamantă şi pârâtă sunt necontestate în cauză, astfel că nu necesită o analiză aparte.
Ceea ce însă instanţa ar fi urmat să reţină din analiza actelor dosarului este dacă semnele sub care au fost comercializate ceaiurile în raporturile comerciale dintre aceste două societăţi sunt cele pe care pârâta le-a înregistrat ca şi mărci de comerţ, pe calea certificatelor a căror anulare se solicită în cauză. Nu există însă probe privitor la aceste împrejurări.
Susţinerea apelanţilor reclamanţi potrivit cărora afirmaţiile privind natura de creaţie proprie a pârâtei privitor la semnele înregistrate ca mărci este falsă deoarece denumirea de S. a fost menţionată mult anterior constituirii depozitelor mărcilor prin avizul sanitar din 22 august 1995, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, pe de o parte, nu acesta este elementul protecţiei pe calea mărcii de comerţ ci privitor la această denumire pârâta a dat o declaraţie de renunţare la exclusivitate, iar, pe de altă parte, nu rezultă că semnele folosite de către reclamanţi la data comercializării erau aceleaşi cu cele menţionate în certificatele de marcă.
Pe de altă parte, faptul notificării de către pârâtă a societăţii reclamante, în urma obţinerii certificatelor de marcă, în scopul încetării folosirii semnelor astfel înregistrate nu este de natură a dovedi că scopul înregistrării mărcilor a fost acela al eliminării concurenţilor de pe piaţă. Este de esenţa drepturilor de proprietate intelectuală, în speţă a mărcilor de comerţ, faptul că acestea conferă titularilor lor un drept de folosinţă exclusivă, iar în temeiul acestui atribut al dreptului, titularul poate cere terţilor să înceteze orice act de folosire a unui semn identic sau similar ce ar putea induce în eroare consumatorii privitor la provenienţa produselor astfel identificate.
Pretinsa contradicţie existentă în considerentele sentinţei tribunalului nu poate fi reţinută. In realitate, analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat ca fiind dovedit faptul comercializării de către reclamantă a produsului ceai anti-adipos, dar a considerat ca nedovedit faptul comercializării sub semnele specifice, înregistrate de către pârâtă ca marca.
- apelul dedarat depărată.
În aprecierea interesului reclamantului N.S. în formularea acţiunii a fost corect identificat scopul urmărit de acesta în dovedirea folosirii de către el a semnelor înregistrate ca marcă de către societatea pârâtă. Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile nu necesită existenţa în persoana reclamantului a unui drept. Natura personală a interesului constă în împrejurarea că reclamantul, ca administrator al societăţii reclamante, are calitatea de reprezentant al acesteia, în temeiul legii.
Pe de altă parte, nici calitatea procesuală activă nu este condiţionată de existenţa în persoana reclamantului a unui drept ci de parte în raportul juridic dedus judecăţii. Ceea ce se poate însă reţine este faptul că de soluţionarea cauzei depinde situaţia în care acestuia i s-ar recunoaşte un drept anterior asupra semnelor sau nu. Pretinzând săvârşirea de către pârâtă a unui fapt ilicit (în sens larg) reclamantul este cel care are calitatea de a sta în cauză ca şi reclamant, urmând a dovedi condiţiile faptului ilicit care, în speţă, coincid cu faptele ce urmează a fi dovedite în analiza temeiniciei cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în formularea cererii de anulare a mărcilor, interesul reclamanţilor, în calitate de importatori ai produsului ceai anti-adipos, constă în posibilitatea de a îşi continua şi pe viitor această activitate, inclusiv sub semnele monopolizate, prin înregistrare de către pârâtă.
Deoarece clasele 5 şi 30 sunt relevante pentru produsele şi serviciile corelate comercializării ceaiului, analiza se impune a fi făcută în ceea ce priveşte celelalte clase de produse şi servicii, precum clasele 35 şi 39.
La analiza condiţiei interesului şi a riscului de confuzie se ia în considerare şi similaritatea produselor sau serviciilor înregistrate în clase diferite.
Faţă de produsele şi serviciile pentru care s-a obţinut protecţia în clasele 35 şi 39, Curtea nu a reţinut caracterul de complementaritate al acestora, astfel cum a fost invocat de către tribunal în justificarea existenţei interesului.
Clasa 35 - lucrările de birou şi sondajele de piaţă, iar în clasa 39-organizarea de călătorii nu pot fi reţinute ca şi complementare pentru că nu se poate reţine o legătură nici măcar tangenţială între acestea şi activitatea de comercializare a ceaiurilor.
Or, câtă vreme interesul reclamanţilor în promovarea cererii în anulare este justificată de activitatea lor de comercializare a ceaiurilor, nu se poate reţine existenţa unui interes în persoana acestora în promovarea cererii de anulare a serviciilor anterior menţionate. Nu există un prezumtiv risc de confuzie între cele două categorii de servicii (cele adiacente sau complementare activităţii de comercializare a ceaiurilor si cele privitoare la activităţile de birou, la sondajele de piaţă şi la organizarea de călătorii).
Prin urmare, cu privire la aceste servicii, Curtea a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii.
Motivul de apel în care se critică greşita reţinere de către instanţa de fond a lipsei de distinctivitate a denumirii de sanye antiadipose tea este fondat.
Distinctivitatea, în materia mărcilor de comerţ, este puterea unui semn de a deosebi produsele şi serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.
Cererea de anulare pentru lipsa de distinctivitate este întemeiată, întrucât caracterul distinctiv al unei mărci nu rezultă din seninul în sine, ci din perceperea lui ca atare de către public. Or, pentru a se reţine în ce măsură informaţia transmisă de semnele în cauză poate fi percepută de consumatori, un element esenţial este acela de a se determina în ce măsură acestea pot fi percepute ca atare (ca transmiţând informaţia ce le face descriptive).
Cuvântul în speţă este nu numai exprimat într-o limbă străină dar, mai mult, într-o limbă - limba chineză - ce exclude orice asemănare cu termeni existenţi în limba română pentru a desemna specii de ceai sau a exprima orice semnificaţie, dată fiind îndepărtarea originilor celor două limbi, atât ca origini şi proces de formare cât şi din punct de vedere geografic.
De asemenea, cunoaşterea acestei limbi de către consumatorii cărora produsul ar putea fi destinat pe teritoriul României este inexistentă, iar în aceste circumstanţe este imposibil a fi percepută de către publicul ţintă al mărcii româneşti a „informaţiei" cuprinse în noţiunea S., ca şi constând în desemnarea unei specii de ceai.
Un al doilea argument pe care tribunalul l-a reţinut în soluţia sa de anulare este dobândirea caracterului uzual dobândit prin folosire. Or, pentru a se putea trage o astfel de concluzie ar fi fost necesar a se reţine că noţiunea este atât de larg răspândită încât este cunoscută de un segment important al publicului ţintă ca desemnând produsele căreia îi sunt destinate. Nu există probe care să dovedească acest caracter, astfel că acest argument a fost înlăturat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurenții reclamanţi SC C.S. SRL şi N.S., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Instanţa a interpretat şi aplicat greşit art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 relativ la reaua credinţă a pârâtei intimate la momentul înregistrării mărcilor.
Începând cu anul 1994 N.S., prin intermediul societăţii sale T., a importat din China produsul „S.A.T.", dovadă fiind facturile externe şi declaraţiile vamale de import, devenind primul importator al acestui produs în România.
Atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în faţa instanţei de apel rezultă că au fost primii importatori ai produsului ceai „S.A.A.T.'", în ambalaje purtând semnele distinctive (elemente verbale, figurative şi culori) ce au fost ulterior înregistrate ca mărci de către pârâtă.
Au depus la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că aşa stau lucrurile:
- avizul sanitar din 22 august 1995 emis de Ministerul Sănătăţii, care dovedeşte comercializarea pe piaţa din România a produsului S.A.T.;
Avizul sanitar a fost eliberat la cererea lor de către Ministerul Sănătăţii, iar din care acesta rezultă că denumirea S. era utilizată pentru produsul ceai înainte ca pârâta să fi început comercializarea în mod independent.
Din acest aviz, din facturile externe şi declaraţiile vamale aferente rezultă că ei am folosit denumirea „S.A.A.T.", ce a fost înregistrată de pârâtă ca marcă şi a cărei anulare au solicitat-o.
- declaraţia vamală din 17 august 1994 şi factura externă corelativă din 03 august 1994; declaraţia vamală din 07 noiembrie 1994 şi factura externă corelativă din 17 octombrie 1994 ; declaraţia vamală din 24 mai 1995 şi factura externă corelativă din 09 mai 1995 ; declaraţia vamală din 16 ianuarie 1996 şi factura externă corelativă din 26 decembrie 1995; declaraţia vamală din 27 mai 1996 şi factura externă corelativă din 10 mai 1996; declaraţia vamală din 15 ianuarie 1997 şi factura externă corelativă din 24 decembrie 1996 - în fiecare declaraţie vamală este menţionat numărul de factură aferent, în facturi menţionându-se achiziţionarea din China a produsului S.A.T.
Din aceste probe rezultă dovada folosirii semnului S.A.T. pentru identificarea produselor comercializate şi, prin urmare, motivarea instanţei potrivit cu care „ (...) din cuprinsul actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor" este vădit neconformă cu realitatea.
Începând cu anul 1994 N.S., împreună cu SC G.S.I. SRL, au distribuit pe piaţa din România ceaiul „S.A.T." în ambalaje ce purtau semnele înregistrate ulterior ca mărci de către pârâtă (au depus la dosarul cauzei facturi între SC T. SRL, societatea reclamantului N.S. şi SC C.M. SRL emise în perioada 1994-1996).
Intimata pârâtă a devenit importator al acestor produse abia în anul 1998, conform înscrisurilor depuse de ea la dosar şi, prin urmare, având în vedere şi faptul că, potrivit propriilor susţineri, a început comercializarea produsului „S.A.T." în anul 1996, nu putea desfăşura aceasta activitate decât achiziţionând produsul de la un distribuitor existent deja pe piaţă (adică de la reclamanţi sau de la alţii, care achiziţionaseră de la ei).
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că au folosit semnele înregistrate de pârâtă ca mărci cu mult înainte ca aceasta să fi început comerţul cu produse purtătoare a semnelor înregistrate şi, prin urmare, au calitatea de utilizatori anteriori, iar înregistrarea mărcilor de pârâtă s-a făcut cu rea credinţă, în frauda lor.
Şi cu privire la ambalajele folosite de ei încă din 1994 au făcut dovada folosirii lor în forma înregistrată de către pârâtă. Martorul audiat în faţa instanţei de apel a descris în amănunt ambalajul sub care a fost pus pe piaţă produsul S.A.T.
După înregistrarea mărcilor pârâta le-a comunicat, prin intermediul societăţii civile executori judecătoreşti A. şi C., somându-i să înceteze :aplicarea pe ambalajul produsului comercializat, semnul distinctiv pentru care pârâta are protecţie exclusivă şi a cuvântului S.; comercializarea/importul acestui produs - ceai antiadipos -, produs identic cu cel comercializat pârâtă, inscripţionând pe ambalaj mărcile pârâtei; utilizarea semnului şi a cuvântului S. pe documente sau în scop publicitar.
Tot după înregistrarea mărcilor, pârâta le-a propus încheierea unui contract de licenţă şi, întrucât au refuzat semnarea acest contract, nu mai comercializează produsul S.A.T.
Faţă de cele mai sus, rezultă că:
- înainte de comercializarea produselor de către pârâtă, produsele purtând semnele înregistrate ca mărci de către pârâtă existau pe piaţa din România, cel puţin denumirea S.A.T., iar înregistrarea mărcilor s-a făcut în frauda drepturilor sale, ca utilizator anterior, având în vedere că pârâta cunoştea acest lucru.
- scopul înregistrării semnelor ca mărci nu a fost acela ca pârâta să-şi deosebească marcheze produsele de cele alte altor persoane, ci scopul înregistrării a fost să elimine de pe piaţă ceilalţi utilizatori ai semnelor înregistrate, iar atitudine avută de pârâtă după înregistrarea mărcilor demonstrează din plin acest fapt.
Toate acestea sunt manifestări specifice relei credinţe şi se constituie în dovezi convingătoare în susţinerea cererii de anulare pentru înregistrare cu rea credinţă.
2. Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 84/1998 când a admis excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii în anularea şi a mărcilor înregistrate şi pentru clasele 35 şi 39.
Art. 48 din Legea nr. 84/1998 prevede că orice persoană interesată poate să ceară anularea unei mărci pentru motivele limitativ prevăzute în acest text de lege.
Interesul este justificat de afirmarea dreptului de a utiliza nestingherite semnele înregistrate de pârâtă în legătură cu produsele pe care le comercializează reclamanta, iar acesta este născut, legitim, personal şi actual câtă vreme pârâta a înregistrat în nume propriu acest semn ca marcă şi le-a notificat interdicţia de a mai folosi semnul.
3. Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 în ceea ce priveşte marca.
Denumirea S. pe care a revendicat-o pârâta este denumirea unui tip de ceai pentru slăbit, recunoscut ca atare în piaţă şi este produs în China, fiind distribuit sub acest nume în multe ţări de pe glob.
Denumirea de S. vine de la S. care în limba chineză înseamnă trei frunze şi indică trei tipuri de plante care sunt folosite, pe lângă ceaiul verde, la realizarea ceaiului de slăbit S.
Având în vedere faptul că denumirea, oricum devenită uzuală prin utilizarea ei pentru a desemna tipul de ceai şi nu produsul anume al vreunui producător chinez, era lipsită de caracter distinctiv, indicând numărul ingredientelor reţetei unice de ceai tip S., se impunea anularea înregistrării mărcii pentru neîndeplinirea dispoziţiilor imperative ale art. 5 lit. d) lin Legea nr. 84/1998.
Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului si casarea deciziei, în parte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Curte de apel, în considerarea celor ce succed:
1. Cu privire la cererea de anulare a mărcilor întemeiată pe dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Sub aspectul importului şi folosirii pentru prima dată a produsului ceai cu semnele în discuţie de către reclamanţi, instanţa de apel a reţinut că este corectă soluţia pronunţată de tribunal în sensul că dovada acestor împrejurări nu s-a făcut în cauză.
Cu referirea generică şi la probele noi administrate în apel, Curtea a reţinut că, pe de o parte, din cuprinsul documentelor ce atestă efectuarea actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor, arătând că facturile sunt tipărite pe documente distincte de filele pe care este copiat ambalajul cutiilor de ceai, neputându-se face astfel nicio corelare a acestora şi nu se poate reţine că ceaiul astfel importat în perioada 1994-1996 de către societatea reclamantă a fost comercializat în cutii folosind aceste semne. Totodată, s-a apreciat că susţinerile martorilor audiaţi în cauză, deşi descriu cutiile în care astfel de ceai era comercializat de către reclamantă, nu au fost reţinute în cauză, cu motivarea că acestea nu se coroborează cu celelalte acte ale cauzei,
Procedând în acest fel, instanţa de apel nu a avut în vedere toate apărările/probele invocate în cauză prin cererea de apel, reluate şi prin cererea de recurs, şi nu a arătat nici argumentele pentru care acestea nu sunt apreciate ca pertinente în cauză. Nu s-a justificat totodată, cu trimitere la normele apreciate relevante, argumentul că nu se pot corela probele privind facturile şi ambalajele întrucât sunt tipărite pe file distincte, precum şi faptul că nu s-a dat relevanţă distinctă acestora, fie prin coroborare cu alte probe.
În susţinerea cererii reclamanţii se prevalează, cu prioritate, de calitatea de primi importatori şi distribuitori ai produsului ceai sub semnele în dispută, având astfel anterioritate pe piaţa românească, cu efectele inerente ale unui produs apreciat de consumatori; se susţine totodată că pârâta a avut numai calitatea de distribuitor al produsului purtând semnele înregistrate ulterior ca marcă, în relaţia comercială avută cu reclamanţii, aceştia din urmă fiind importatorii.
Pârâta combate poziţia reclamanţilor, pretinzând, la rândul său, că are calitatea de prin importator al produsului purtând semnele înregistrate ulterior ca mărci, distribuindu-l ulterior şi prin intermediul reclamantei. Se recunoaşte relaţia comercială cu reclamanta, ca distribuitor al acestuia din urmă, dar se contestă folosirea în această relaţie a semnelor în dispută.
Cu privire la relaţiile comerciale dintre părţi, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt necontestate în cauză, apreciindu-se că nu necesită o analiză aparte, şi că nu există probe în sensul că semnele sub care au fost comercializate ceaiurile în raporturile comerciale dintre aceste două societăţi sunt cele pe care pârâta le-a înregistrat ca şi mărci de comerţ, pe calea certificatelor a căror anulare se solicită în cauză.
În condiţiile în care ambele părţi indică folosirea semnului de către cealaltă urmare relaţiilor comerciale dintre ele, rezultă că prin constatările făcute sub acest aspect instanţa de apel nu a stabilit complet situaţia de fapt, pentru ca instanţa de recurs să poată dispune în cauză, din perspectiva art. 314 C. proc. civ.
Este necesar astfel să se stabilească, în contextul recunoscut de părţi, care dintre acestea a folosit pentru prima dată semnele în conflict, chiar şi parţial, precum şi relaţiile comerciale dintre părţi, iar ulterior, în funcţie de cele constatate, dacă se poate reţine reaua credinţă imputată a pârâtei intimate la înregistrarea mărcilor.
O analiză a cauzei în sensul relevat mai sus nu este posibilă în faţa Înaltei Curţi, nefiind permisă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Pentru o completă şi corectă stabilire a situaţiei de fapt, care să permită în condiţii optime analiza motivului de anulare referitor la înregistrarea mărcilor cu rea credinţă, instanţa urmează să dispună orice probe apreciate pertinente în cauză, în aplicarea art. 129 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
2. La soluţionarea cauzei, instanţa va avea în vedere mărcile, astfel cum acestea au fost înregistrate, întrucât s-a reţinut în mod greşit lipsa interesului relativ la anumite clase.
Art. 48 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 permite oricărei persoane interesate să solicite anularea înregistrării, fără a defini noţiunea interesului, ceea ce înseamnă că aprecierea acestuia rămâne în sarcina judecătorului, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.
Dacă s-ar condiţiona dreptul la acţiune în anularea înregistrării pentru rea credinţă de activitatea desfăşurată de către reclamant, respectiv categoriile de produse sau servicii pentru care aceasta ar folosi,sau cel puţin susţine, semnele în discuţie, reglementarea din art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 ar fi limitată nejustificat. Aceasta întrucât, chiar dacă reclamantul momentan ar folosi semnele doar pentru anumite produse/servicii, care s-ar suprapune parţial cu cele pentru care mărcile pârâtului sunt înregistrate, acesta doreşte să fie singurul care le utilizează pe piaţă sau, după cum se susţine în recurs, să le utilizeze nestingherit în legătură cu produsele pe care le comercializează, aceasta cu atât mai mult pârâta le-a notificat interdicţia de a mai folosi semnul.
3. Motivul de recurs referitor la anularea mărcii, cu incidenţa art. 48 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 5 lit. d) din lege, este nefondat.
Art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 se referă la refuzul de înregistrare/nulitate a mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.
Susţinerea recurenţilor în sensul că semnul indică numărul ingredientelor reţetei unice de ceai tip S. poate fi discutată în raport de dispoziţiile susmenţionate, invocate în cauză, însă nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text legal,după cum a reţinut şi instanţa de apel.
Aceasta întrucât semnul este exprimat într-o limbă străină, care spre deosebire de altele, exclude orice asemănare cu termeni existenţi în limba română pentru a desemna o asemenea indicaţie/semnificaţie. Concluzia se impune cu atât mai mult cunoaşterea acestei limbi de către consumatorii avizaţi nu poate fi susţinută.
În considerarea celor reţinute mai sus cu privire la primele două motive de recurs, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., dispunând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel. Se vor menţine dispoziţiile din decizie referitoare la admiterea apelului pârâtei, modificarea în parte a sentinţei şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a mărcii înregistrate, având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/96, faţă de modul de soluţionare a ultimului motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii SC G.S.I. SRL şi N.S. împotriva Deciziei civile nr. 185/A din 09 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează în parte decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Menţine dispoziţiile din decizie referitoare la admiterea apelului pârâtei SC M.E.P.S. SRL, modificarea în parte a sentinţei şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a mărcii înregistrate, având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/96.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8302/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3878/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
