ICCJ. Decizia nr. 119/2012. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 119/2012
Dosar nr. 8819/1/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 ianuarie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 1 iulie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea cererii de strămutare pentru neîndeplinirea unei măsuri dispusă de instanţă.
La data de 15 noiembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii cererii de strămutare în temeiul art. art. 1551 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 1 iulie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 noiembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de strămutare de faţă.
Totodată, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., stabilind, în cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenţii.
Astfel, petenta datorează cheltuieli de judecată deoarece este în culpă procesuală, în raport de lăsarea pricinii în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, intervenind perimarea cererii şi ocazionând în felul acesta cheltuieli cu procesul din partea intimaţilor în cauză. Aplicând dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a stabilit în mod corespunzător, în raport de gradul redus de complexitate a cauzei şi de munca depusă de avocat, cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 400 lei către intimatul V.V.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată perimată cererea formulată de petenta C.V. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1985/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.
Obligă petenta la plata sumei de 400 lei către intimatul V.V., reprezentând cheltuieli de judecată
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 304/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 52/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
