ICCJ. Decizia nr. 327/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 327/2012
Dosar nr. 3213/118/2009
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de reclamanta SC G.H. SRL a chemat in judecata pe parata RA Exploatarea Domeniului Public si Privat, solicitând instanţei să dispună:
- constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse in art. 7 din Contractul de asociere in participaţiune intervenit la data de 20 august 2004;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 47.516,56 lei, reprezentând cota de participare de 10% a acesteia la pierderea înregistrată de asociere in anul fiscal 2005;
- obligarea paratei la plata sumei de 65.246,36 lei reprezentând suma minima garantata plătită de reclamanta pentru anul fiscal 2005;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 53.632,89 lei, reprezentând cota de participare de 10% a acesteia la pierderea înregistrată de asociere in anul fiscal 2006;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 59.037,49 lei reprezentând suma minima garantata plătită de reclamanta pentru anul fiscal 2006;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 41.964,05 lei, reprezentând cota de participare de 10% a acesteia la pierderea înregistrată de asociere in anul fiscal 2007;
- obligarea paratei la plata sumei de 74.014,03 lei reprezentând suma minima garantata plătita de reclamanta pentru anul fiscal 2007;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 35.029,49 lei, reprezentând cota de participare de 10% a acesteia la pierderea înregistrată de asociere in anul fiscal 2008;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 40.604,81 lei reprezentând suma minima garantata plătita de reclamanta pentru anul fiscal 2008;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor comerciale legale aferente sumelor pretinse prin capetele 2-9 de cerere, pe perioada cuprinsa intre scadenta obligaţiei de plata/restituire a fiecăreia dintre sume si data plăţii efective si integrale a acestora, dobânzi evaluate provizoriu la suma de 61.000 lei;
- obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prejudiciu cauzat societăţii reclamante prin devalorizarea datorata inflaţiei a sumelor la plata cărora solicita sa fie obligata prin capetele de cerere 2-9, pe perioada cuprinsa intre scadenta obligaţiei de plata/restituire a fiecăreia dintre sume şi data plăţii efective, sume evaluate provizoriu la 73.000 lei;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 350.000 lei, reprezentând aportul reclamantei la asociere, precum şi a dobânzilor comerciale legale aferente acestei sume, precum şi a prejudiciului rezultat din devalorizarea monedei naţionale, pe perioada cuprinsa între scadenţa obligaţiei de plata/restituire şi data plăţii efective, sume evaluate provizoriu la 5.000 lei;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata şi a celor legate de efectuarea concilierii directe.
În motivarea demersului sau judiciar reclamanta a arătat că la data de 20 august 2004 a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune în vederea exploatării spaţiului comercial în suprafaţă de 903/1164 mp situat în C.C.G., că pe perioada de valabilitate a contractului – până la 31 iulie 2008 – singura obligaţie a pârâtei a fost să pună la dispoziţia asocierii spaţiul comercial menţionat, reclamanta obligându-se la desfăşurarea activităţii de exploatare, la amenajarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea spaţiului comercial, suportarea taxelor pentru obţinerea autorizaţiilor şi avizelor necesare renovării spaţiului, plata contravalorii utilităţilor şi regularizarea autorizaţiei de construire.
Potrivit art. 7 din contractul de asociere în participaţiune, profitul asocierii se repartiza intre părţi in proporţie de 10%, dar nu mai puţin de 970 Euro/luna + TVA, pentru regie şi 90% pentru reclamantă, ulterior suma minimă garantată fiind majorată la 1.250,85 Euro/luna + TVA.
Potrivit dispoziţiilor art. 251 C. com. ambii asociaţi aveau obligaţia de a participa atât la beneficiile, cât şi la pierderile asocierii, norma nerespectată prin convenţia părţilor de plata a sumei minime garantate, care este astfel lovită de nulitate. Nulitatea clauzei prin care părţile au convenit asupra cotei minime de participare concluzionează reclamanta, atrage obligaţia restituirii prestaţiilor efectuate in baza acesteia.
A mai arătat reclamanta că potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. com., asociaţii au dreptul de a beneficia, la finalizarea contractul de asociere în participaţiune, de restituirea contribuţiei proprii.
Prin sentinţa civilă nr. 6314/COM din 09 noiembrie 2010, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea comercială, ca nefondată, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 7.300 lei – cheltuieli de judecată, instanţa de fond reţinând, în esenţă, că din interpretarea coroborata a clauzelor din contractul de asociere în participaţiune nu rezultă însă că pârâta nu s-a obligat la pierderi, ci că părţile au procedat la o limitare a pierderilor suportate de pârâta, în considerarea valorii aportului său.
A mai reţinut instanţa de fond că, suma minimă garantată este rezultatul acordului de voinţă al părţilor, acord întemeiat pe raţiuni economice pe deplin analizate de ambele părţi şi nu de o neparticipare la pierderi.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a aportului adus la asociere, instanţa a reţinut că, in conformitate cu dispoziţiile art. 254 C. com. „participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii. Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor intre dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restituţiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se mărginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.”
A mai reţinut prima instanţă că părţile nu au prevăzut restituirea contravalorii îmbunătăţirilor aduse spaţiului comercial. Aşa cum s-a arătat, în considerarea acestor îmbunătăţiri reclamanta beneficia de o cota de 90% din profit si avea un drept de preemţiune la cumpărarea spaţiului, drept pe care l-a si valorificat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta.
Prima critică a vizat „interpretarea” dată de instanţa de fond clauzelor contractului de asociere în participaţiune, interpretare care i-a indus concluzia potrivit căreia intimata-pârâtă nu a refuzat participarea la pierderi, ci a limitat aceste pierderi, interpretare făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 977-985 C. civ. precum şi a probatoriilor administrate.
O a doua critică vizează, considerentele instanţei de fond, care fac trimitere la valoarea considerabilă a aportului intimatei pârâte, acestea fiind rezultatul unei aprecieri absolut subiective, incompatibilă cu actul de justiţie.
Apelanta a mai precizat că lipsită de suport legal este şi aprecierea instanţei de fond potrivit căreia clauza care elimină participarea de la pierderi a intimatei pârâte nu este nulă pentru că este rezultatul acordului părţilor, toate clauzele nule fiind rezultatul acordului părţilor, iar acest acord, voinţa părţilor, nu este de natură a înlătura nulitatea absolută, potrivit regimului nulităţii absolute.
Cât priveşte restituirea aportului subscrisei la asociere,s-a arătat că nu există o legătură cu speţa a art. 1530 C. civ., în condiţiile în care a indicat alt temei al pretenţiilor sale şi în condiţiile în care reglementarea contractului de asociere în participaţiune cuprinde o normă expresă aplicabilă pretenţiilor reclamantei relative la restituirea aportului la asociere.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 63 din 29 aprilie 2011, a respins, ca nefondat apelul reclamantei.
În fundamentarea acestei critici instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.H. SRL, solicitând admiterea recursului şi, în principal, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, al modificării în tot a sentinţei civile nr. 6413/Com din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3213/118/2009, al admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, al modificării în parte a sentinţei civile nr. 6413/Com din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3213/118/2009, respectiv al admiterii cererii introductive de instanţă şi al obligării intimatei-pârâte la plata sumei totale de 178.944 lei reprezentând cota de participare de 10% a acesteia la pierderea înregistrată de asociere aferentă tuturor celor 4 ani (47.515,7 lei aferentă anului 2005, 53.632,9 lei aferentă anului 2006, 41.964 lei aferentă anului 2007 şi 35.829,50 lei aferent anului 2008), la plata sumei de 59.402,08 lei reprezentând dobânzi legale aferente sumei de 178.944 lei calculate până la 28 februarie 2010, la plata dobânzilor legale aferente sumei de 178.944 lei calculate în continuare, cu începere de la data de 1 martie 2010 şi până la data plăţii integrale a debitului principal, la plata sumei de 418.903,65 lei reprezentând aportul subscrisei la asociere, la plata sumei de 63.894,60 lei reprezentând dobânzi legale aferente sumei de 418.903,65 lei calculate până la data de 28 februarie 2010; la plata dobânzilor legale aferente sumei de 418.903,65 lei calculate în continuare, de la 1 martie 2010 şi până la plata integrală a debitului principal şi obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului şi apelului.
Recurenta-reclamantă îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
O primă serie de critici vizează nemotivarea hotărârii recurate, recurenta reproşând instanţei de apel că, prin considerentele prezentate, nu şi-a dezvăluit raţionamentul care a stat la baza soluţiei pronunţate şi nu a indicat temeiurile de drept care i-au format convingerea.
Argumentaţia adusă în sprijinul acestor critici se raportează exclusiv la probatoriile administrate pe care instanţa le-a avut în vedere în pronunţarea deciziei atacate, concluzia finală a recurentei fiind aceea că atât hotărârea instanţei de fond, cât şi aceea a instanţei de apel sunt nefundamentate sub aspect probatoriu cu privire la problemele suspuse analizei acestor instanţe, respectiv cuantificarea aportului intimatei-pârâte, caracterul convenţional al clauzei privind suma minimă garantată, şi instituirea aportului din asociere.
A doua serie de critici vizează interpretarea greşită de către instanţa de control judiciar – atât din punct de vedere gramatical cât şi sistematic – a clauzei prin care părţile au convenit asupra exonerării intimatei-pârâte de la participarea la pierderi, recurenta-reclamantă reproşând instanţei de apel ignorarea voinţei interne a părţilor sub aspectul calificării evocatei clauze.
Argumentând aceste critici, recurenta face trimitere la atitudinea procesuală a intimatei-pârâte pe care o califică drept duplicitară, prezentând situaţii de fapt din care rezultă, în opinia sa, culpa exclusivă a intimatei-pârâte în lipsa de profit a asocierii.
În sprijinul criticii privind nulitatea clauzei înscrisă în art. 7 din contractul de asociere în participaţiune recurenta-reclamantă invocă, în temeiul art. 1513 C. civ., caracterul leonin al acesteia, fraudarea legii, clauza ilicită prin raportare la art. 251 C. com., caracterul imoral al cauzei, precum şi îmbogăţirea fără just temei.
Recurenta-reclamantă face ample aprecieri şi cu privire la opiniile exprimate de intimata-pârâtă cu privire la aplicabilitatea în cauză a principiului anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului principal, a principiului conversiunii actului juridic şi a incidenţei în speţă a art. 978 C. civ.
În finalul cererii de recurs recurenta-reclamantă, revenind la considerentele instanţei de apel, apreciază că interpretarea gramaticală şi sistemică a unei convenţii, cu ignorarea regulilor de interpretare a contractelor reglementate de dispoziţiile art. 977 şi următoarele C. civ., ignorarea voinţei interne a părţilor, fără nici un fel de precizare a argumentului de interpretare gramaticală sau sistematică, reprezintă o expresie pură a arbitrariului, că trimiterea pe care intimata o face la o practică şi o doctrină constantă nu constituie un argument suficient de admitere sau respingere a unei acţiuni.
Prin concluziile scrise depuse, intimata-pârâtă RA EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT Constanţa a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prima serie de critici nu poate forma obiectul analizei în cadrul examenului de legalitate întrucât vizează aspecte de netemeinicie, respectiv de interpretare şi administrare a probelor ca mijloace de fundamentare a deciziei recurate, acestea excedând limitele controlului de legalitate, astfel cum acestea sunt configurate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
De asemenea, nu vor fi analizate toate acele ample consideraţiuni ale recurentei-reclamante cu privire la hotărârea instanţei de fond, la poziţia procesuală şi opiniile intimatei-pârâte, întrucât acestea nu sunt critici de nelegalitate în sensul art. 304 C. proc. civ.
Ceea ce urmează a fi analizat de această instanţă este legalitatea deciziei recurate din punctul de vedere al calificării şi interpretării clauzei cuprinse la art. 7 pct. 2 din contractul de asociere în participaţiune şi numai din perspectiva criticilor ce au format obiectul examenului de temeinicie şi legalitate al instanţei de control judiciar.
Criticile recurentei-reclamante cu privire la interpretarea gramaticală şi sistemică a clauzei înscrisă la pct. 7 din contractul de asociere în participaţiune nu pot fi primite, dată fiind corecta calificare dată de instanţă convenţiei dintre părţi, în raport de voinţa reală a acestora care a determinat forma, întinderea şi condiţiile asocierii, în reglementarea art. 251 – 256 C. com.
Art. 251 C. com. invocat de recurentă este impropriu asociat sancţiunii nulităţii unei convenţii, aspect corect reţinut de instanţa de control judiciar, acest text de lege nefăcând trimitere la nicio sancţiune în caz de nerespectare a condiţiilor pe care le reglementează.
Clauza privind perceperea unei sume minime garantate nu poate fi interpretată în sensul unei clauze de înlăturare de la pierderi, voinţa reală a părţilor fiind exprimată în mod neechivoc în direcţia limitării acesteia proporţional cu valoarea aportului adus în asociere, respectiv valoarea folosinţei acestuia văzută din perspectiva beneficiilor avute în vedere de asociere. În raport de aceste considerente aserţiunea recurentei-reclamante privind incidenţa în speţă a art. 1513 C. civ. nu poate fi primită.
Clauza înscrisă de părţi în art. 7 din contractul de asociere în participaţiune este liber consimţită, fiind rezultanta voinţei reale a părţilor, validitatea sa, din perspectiva principiilor aplicabile interpretării convenţiilor conform art. 977 – 985 C. civ., fiind examinată în contextul contractual generat de voinţa internă a părţilor.
Or, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina instanţei cu privire la calificarea clauzei înscrise la art. 7 din contractul de asociere din perspectiva criticilor formulate de recurentă.
Pentru prima dată, în faţa instanţei de recurs, recurenta-reclamantă a invocat drept cauze de nulitate a clauzei înscrisă în art. 7 din contract frauda la lege, cauza imorală şi îmbogăţirea fără justă cauză, acestea neputând fi analizate, omisso medio, în această fază procesuală. Şi aceasta pentru că, neconstituind obiectul analizei instanţei de apel ele nu pot fi supuse examenului de legalitate în prezentul recurs.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC G.H. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 63/COM din 29 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 325/2012. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 328/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
