ICCJ. Decizia nr. 1486/2012. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1486/2012
Dosar nr. 585/42/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 236 din 12 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 585/42/2011, judecătorul din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata SC T.L. IFN SA în contradictoriu cu revizuientul T.N.V. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul T.N.V. împotriva intimatei SC T.L. IFN SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul a reţinut că temeiul de drept al cererii de revizuire l-a constituit dispoziţia art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând existenţa a două hotărâri definitive potrivnice în raport de sentinţa nr. 782 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, irevocabilă prin decizia nr. 287 din 17 februarie 2010 şi de sentinţa nr. 10465 din 18 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, irevocabilă prin respingerea recursului.
S-a reţinut că Tribunalul Dâmboviţa a fost învestit de reclamantele SC O.V.I.G. SA şi SC O.V.I.G. SA, Sucursala Dâmboviţa, cu o acţiune în întoarcerea executării silite, respectiv obligarea pârâtului T.N.V. la restituirea sumei de 76.298,01 RON. Cererea acestor reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost învestită de contestatoarea SC T.L. IFN SA, în contradictoriu cu intimatul T.N.V. şi cu terţul poprit A. Bank cu o contestaţie la executare prin care a solicitat anularea executării silite pornite de intimat, anularea titlului executoriu, prin hotărârea pronunţată fiind admisă contestaţia la executare, constatându-se încetarea executării silite, că actele de executare sunt desfiinţate de drept şi dispunându-se întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatului la restituirea sumei executate, respectiv suma de 100.093,14 RON.
Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul invocat, judecătorul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de textul legal, respectiv nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi între care s-au purtat cele două procese care au determinat pronunţarea hotărârilor ce se solicită a fi revizuite. S-a constatat, astfel, că părţile cu care s-a judecat revizuientul în cere două dosare sunt diferite, art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impunând, pe lângă alte condiţii, şi existenţa identităţii de părţi.
Judecătorul a înlăturat susţinerea revizuientului în sensul că părţile ce apar în cele două litigii sunt codebitori solidari, reţinând că o asemenea răspundere se aplică raportului juridic substanţial şi nu celui procesual.
Sentinţa de fond a fost recurată de revizuientul T.N.V., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de revizuire cu consecinţa anulării celei din urmă hotărâri, respectiv cea pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Revizuientul a invocat în recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., considerând că prin hotărârea pronunţată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că judecătorul nu s-a pronunţat asupra obiectului dedus judecăţii, prin aceea că în cadrul revizuirii a invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ceea ce priveşte modalitatea în care cele două instanţe, care au pronunţat hotărârile contradictorii, au analizat aspectul legat de întoarcerea executării silite. A susţinut că în ambele litigii cererile de întoarcere a executării silite au fost cereri incidente, iar părţile care au formulat respectivele cereri aveau calitatea de debitori solidari în procesul de fond.
Revizuientul a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând sentinţa de fond pentru greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii şi pentru greşita aplicare a legii. A arătat, în acest context, că hotărârea de fond este nulă absolut în raport de modalitatea în care s-a formulat cererea de revizuire, prin apelarea la aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspect neavut în vedere de judecător la soluţionarea cauzei. Or, în măsura în care era analizată susţinerea sa, se observă faptul că există efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat decurgând dintr-o judecată anterioară, dezlegată pe cale incidentală de prima instanţă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu următoarele apărări: a susţinut inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de criticile formulate de revizuient sub acest aspect referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat; cu privire la celelalte critici ale revizuientului, a arătat că hotărârea de fond este legală prin prisma inexistenţei identităţii de părţi în cele două litigii care au determinat, în opinia revizuientului promovarea cererii de revizuire.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului.
Analizându-se legalitatea sentinţei de fond, în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Se cuvine menţionat, mai întâi, că nu se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocate de revizuient în memoriul de recurs. Dispoziţia art. 304 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere neregularităţile procedurale sub aspectul nesocotirii formelor legale şi întocmirii actului de procedură de un funcţionar necompetent. Revizuientul nu invocă aspecte ce pot atrage incidenţa textului legal menţionat, criticile sale vizând modul substanţial în care judecătorul fondului a soluţionat cauza.
De asemenea, dispoziţia art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, limitele legale care nu se regăsesc în criticile revizuientului.
În consecinţă, se reţine doar incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., toate criticile formulate prin memoriul de recurs vizând, în fapt, greşita interpretare şi aplicare a legii.
Se reţine, în acest context, că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, din perspectiva condiţiilor impuse de lege pentru incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Este evident că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul în respectarea puterii de lucru judecat, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de executare a unor asemenea hotărâri întrucât fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă. Din acest considerent una din condiţiile esenţiale ale acestui caz de revizuire este aceea a identităţii de părţi în cele două litigii care au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, această condiţie esenţială nu este îndeplinită, părţile din cele două litigii nefiind diferite.
Nu are relevanţă modalitatea în care este invocată autoritatea de lucru judecat, prin efectul negativ sau pozitiv al acesteia, ceea ce este esenţial, şi care a determinat legiuitorul să reglementeze cazul de revizuire din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind faptul că prin existenţa a două hotărâri potrivnice devine imposibilă executarea silită, ca urmare a împrejurării că fiecare parte deţine o hotărâre ce îi este favorabilă. În condiţiile în care în speţă nu se regăseşte o asemenea imposibilitate de executare, în mod legal judecătorul fondului a apreciat cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Nu are relevanţă, aşa cum s-a reţinut şi în fond, aspectul că părţile din cele două litigii au avut calitatea de debitori în litigiul de fond. Aşa cum s-a menţionat, acest aspect vizează răspunderea aplicabilă raportului juridic substanţial, nefiind relevantă sub aspectul procedural impus de cazul de revizuire cu privire la identitatea părţilor în litigiile ce au determinat pronunţarea hotărârilor pretins contradictorii.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea sentinţei de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul revizuientului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul T.N.V. împotriva sentinţei secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti nr. 236 din 12 septembrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2148/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
