ICCJ. Decizia nr. 2150/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2150/2012
Dosar nr. 44836/3/2009
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei C.S.A. la plata sumelor de 386.000 dolari S.U.A., în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, şi de 3.338.668,46 RON, cu titlu de penalităţi calculate conform clauzelor 13.2.3. şi 16 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23 decembrie 2002.
Prin sentinţa comercială nr. 9266 din 01 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta C.S.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit prevederilor art. 13.1 din contract, cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societatea privatizată, sub formă de numerar, investiţii tehnologice prin aport la capitalul social, în valoare de 3.000.000 dolari S.U.A., pe o perioadă de 4 ani începând cu data transferului de proprietate asupra acţiunilor, iar, prin art. 2 din actul adiţional din 26 octombrie 2006, părţile contractante au prelungit termenul de realizare a investiţiilor cu o perioadă egală cu cea derulată între data la care cumpărătorul a devenit acţionar minoritar şi cea la care urma să devină acţionar majoritar.
Prima instanţă a mai reţinut că, potrivit art. 13.2.1 din contract, investiţiile se consideră a fi realizate în situaţia în care cumpărătoarea prezintă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data fiecărui termen intermediar şi a scadenţei documentele financiar-contabile care să ateste virarea de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societăţii privatizate şi înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoţite de o declaraţie pe proprie răspundere dată de administratorii şi cenzorii societăţii sau de o firmă de audit.
Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul prezentării cu întârziere a documentaţiei prevăzute la art. 13.2.1, cumpărătoarea are obligaţia să plătească vânzătoarei penalităţi pe zi de întârziere din valoarea tranşei investiţionale respective.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că nu poate fi activată clauza penală prevăzută la art. 13.2.3 din contract, întrucât în patrimoniul vânzătoarei nu s-a putut constata existenţa niciunui prejudiciu, obligaţia impusă cumpărătoarei prin art. 13.2.1 circumscriindu-se celei cuprinse în art. 13.1.
Totodată, potrivit art. 13.11, cumpărătoarea s-a obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanţiilor reale mobiliare la Registrul acţionarilor societăţii sau în alt registru independent în care acţiunile urmau să fie înregistrate, precum şi la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acţiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.
În caz contrar, potrivit clauzei penale înscrise în art. 16 din contract, cumpărătoarea s-a obligat să achite o penalitate de 10% din preţul plătit pentru pachetul de acţiuni, plata penalităţilor nefiind de natură să o exonereze pe cumpărătoare de îndeplinirea obligaţiei.
Cum penalitatea prevăzută în art. 16 a fost stipulată pentru neexecutare, nu pentru întârziere în executare şi, conform dispoziţiilor art. 1068 şi ale art.1069 C. civ., prima instanţă a reţinut că pârâta nu o datorează.
Prin decizia civilă nr. 424 din 06 octombrie 2011, secţia a VI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală, chiar şi în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită, constând în neexecutarea unei obligaţii contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită.
Condiţia existenţei unui prejudiciu pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligaţiei contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligaţiei neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor în măsura în care există un prejudiciu.
Cu privire la obligaţia prevăzută de art. 13.2.1 din contract ce vizează prezentarea de către cumpărătoare a documentelor financiar-contabile care să ateste virarea sumelor în contul curent bancar al societăţii privatizate, precum şi înregistrarea lor în contabilitate, aceasta se circumscrie obligaţiei investitionale stabilite în art. 13.1.
Îndeplinirea obligaţiei de efectuare a investiţiilor împiedică apariţia unui prejudiciu şi este de natură să justifice măsura de a nu activa clauza penală înserată la art. 13.2.3.
Potrivit art. 13.11, intimata s-a obligat să prezinte apelantei dovada înregistrării garanţiilor reale mobiliare la Registrul acţionarilor societăţii sau în alt registru independent în care acţiunile urmau să fie înregistrate, precum şi la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acţiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.
În conformitate cu art. 16 din contract, intimata s-a obligat ca în termen de 30 de zile calendaristice de la notificarea apelantei emisă ca urmare a constatării neîndeplinirii menţionatei obligaţii să-i achite o penalitate de 10% din preţul plătit pentru pachetul de acţiuni.
Cu privire la pretinsa încălcare de către intimată a obligaţiilor asumate prin art. 15.4 apelanta a susţinut pentru prima oară în apel că intimata nu a transmis documentele care atestă schimbarea sediului său social, or, în faţa primei instanţe reclamanta a invocat împrejurarea că nu i-a fost comunicată schimbarea sediului societăţii privatizate, iar nu a celei cumpărătoare.
În legătură cu îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei de prezentare a declaraţiei pe proprie răspundere dată de cenzori sau de o firmă specializată de audit, prevăzută de art. 13.2.1, apelanta nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu.
Împotriva deciziei din apel a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat, în esenţă, că intimata datorează penalităţi în valoare de 386.000 euro, întrucât a transmis cu întârziere documentele care atestă realizarea investiţiilor la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23 decembrie 2002 şi actului adiţional din 26 octombrie 2006.
De asemenea, recurenta a arătat că intimata datorează penalităţi în cuantum de 1.669.334,23 RON, întrucât a transmis cu întârziere dovada îndeplinirii obligaţiei de înregistrare a garanţiei reale mobiliare la RRA, fiind aplicabilă sancţiunea cuprinsă în art. 16 din contract.
Totodată, recurenta a apreciat ca fiind întrunite toate elementele răspunderii civile contractuale, pe cale de consecinţă, această parte fiind îndrituită la plata penalităţilor de întârziere.
Recursul este nefondat.
C. civ. consacră principiul libertăţii contractuale care este în deplină concordanţă cu principiul consensualismului potrivit căruia simplul acord de voinţă este suficient pentru a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi obligaţionale.
Principiul libertăţii contractuale se completează cu principiul forţei obligatorii a contractului statuat în art. 969 C. civ. conform căruia puterea contractelor în raporturile dintre părţi este asimilată cu forţa juridică a legii.
În acest fel, libertatea contractuală se prelungeşte şi dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestaţiei neexecutate din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajată răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează constă în nerespectarea obligaţiei asumate contractual de către debitor şi are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
Or, în raport cu evocatele aspecte, în prezenta pricină se constată că nu sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii civile contractuale a intimatei-pârâte C.S.A., cum în mod eronat a apreciat recurenta-rcclamantă A.V.A.S.
Este de observat că intimata-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 13.1 din contract şi actul adiţional vizând efectuarea de investiţii în societatea ce a fost privatizată în valoare de 3.000.000 dolari S.U.A. pe o perioadă egală cu cea derulată între data la care cumpărătorul a devenit acţionar minoritar şi cea la care urma să devină acţionar majoritar.
Potrivit art. 13.2.3 din contract, în cazul prezentării cu întârziere a documentaţiei financiar-contabile care atestă virarea de către cumpărătoare a sumelor în contul curent bancar al societăţii privatizate şi înregistrarea lor în contabilitatea acesteia până la data scadentă, însoţite de o declaraţie pe proprie răspundere dată de administratorii şi cenzorii societăţii sau de o firmă de audit, cumpărătoarea are obligaţia să plătească vânzătoarei penalităţi pe zi de întârziere din valoarea tranşei investiţionale respective.
Or, având în vedere menţionatele clauze contractuale, se constată că în mod corect instanţa de apel a considerat ca fiind inaplicabilă clauza penală sus-precizată, în patrimoniul vânzătoarei necreându-se niciun prejudiciu spre a determina activarea clauzei penale.
Potrivit art. 13.11, cumpărătoarea s-a obligat să prezinte vânzătoarei dovada înregistrării garanţiilor reale mobiliare la Registrul Acţionarilor societăţii sau în alt registru independent în care acţiunile urmau să fie înregistrate, precum şi la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, ulterior eliberării confirmării de plată a acţiunilor, în termen de 10 zile de la înregistrare.
Potrivit clauzei penale cuprinsă în art. 16 din contract, nerespectarea art. 13.11 atrage obligaţia cumpărătoarei să achite o penalitate de 10% din preţul plătit pentru pachetul de acţiuni, plata penalităţilor nefiind de natură să o exonereze pe cumpărătoare de îndeplinirea obligaţiei.
Aşadar, penalitatea prevăzută în art. 16 a fost stipulată pentru neexecutare, nicidecum pentru întârziere în executare, or, tăcând aplicarea dispoziţiilor art. 1068 şi ale art. 1069 C. civ., instanţa de apel a reţinut cu justeţe că intimata-pârâtă nu o datorează.
Mai mult, este de menţionat că în mod corect instanţa de apel a reţinut că pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă contractuală, chiar şi în cazul în care există o clauză penală, trebuie să existe o faptă ilicită, constând în neexecutarea unei obligaţii contractuale, un prejudiciu patrimonial, ca urmare a faptei ilicite; o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită.
Condiţia existenţei unui prejudiciu pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligaţiei contractuale este implicit prevăzută în art. 1082 C. civ., creditorul obligaţiei neîndeplinite putând pretinde plata despăgubirilor numai în măsura în care există un prejudiciu.
Cu privire la pretinsa încălcare de către intimata-pârâtă a obligaţiilor asumate prin art. 15.4 din contract potrivit căruia cumpărătoarea se obligă să comunice în termen de 30 de zile lucrătoare modificările apărute cu privire la sediul său social, denumirea, divizarea şi fuziunea societăţii, în caz de neexecutare, fiind ţinută la plata penalităţilor, se constată că nici în această împrejurare nu poate fi activată clauza penală din acelaşi considerent, respectiv lipsa prejudiciului.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei civile a secţiei a VI-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti nr. 424 din 06 octombrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2012. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
