ICCJ. Decizia nr. 1848/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1848/2012
Dosar nr. 303/54/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 14235/95/2010, B.N. şi B.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2492 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, cerere întemeiată pe dispoz. art. 322 alin. (1) pct. 1, 5 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Gorj a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi a dispus declinarea competenţei cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În urma declinării, în vederea soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Craiova, unde a fost înregistrat sub nr. 325/54/2011.
Anterior primirii spre înregistrare a cererii declinate, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată de revizuienţi, la data de 4 februarie 2011, cu o cerere, intitulată cerere de revizuire, a aceleiaşi decizii nr. 2492/2010 a Tribunalului Gorj. Această cerere a fost precizată în şedinţa publică ca fiind întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Constatând că instanţa este sesizată cu două cereri ce au acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi că există şi identitate de părţi, deci există litispendenţă, instanţa a dispus întrunirea celor două pricini, în temeiul art. 163 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 429 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentii B.N., B.A. şi a obligat revizuientii la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata T.V.C.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socoteşte de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situaţia în care această hotărâre este pronunţată de instanţa de recurs, după evocarea fondului.
În speţă, Decizia ce face obiectul revizuirii a fost pronunţată de Tribunalul Gorj la data de 25 octombrie 2010.
Formularea cererii de revizuire la 6 decembrie 2010 se situează în afara termenului de o lună prevăzut de lege, situaţie în care se impune a fi respinsă cererea ca tardivă.
Argumentul invocat de revizuienţi, cum că au luat cunoştinţă de hotărâre abia după redactarea acesteia, nu poate fi primit, din două motive: pe de o parte, legea prevede expres că termenul trebuie calculat de la pronunţare; pe de altă parte, în cererea de revizuire, nu s-a susţinut că ar exista contradicţie între considerentele deciziei nr. 2492/2010 şi sentinţa civilă nr. 1876 din 5 iunie 2009, caz în care revizuientii nu pot justifica depăşirea termenului, prin faptul că era absolut necesar să aştepte redactarea hotărârii.
Întrucât excepţia tardivităţii cererii de revizuire este întemeiată, s-a apreciat că este de prisos a mai fi analizată excepţia inadmisibilităţii cererii.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, revizuentii B.N. şi B.A., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate.
În dezvoltarea criticilor formulate, revizuenţii au arătat, în esenţă, următoarele:
Pentru a putea aduce o critică pertinentă unei decizii, în speţă, deciziei nr. 2492 din 25 octombrie 2010, pronunţată de către Tribunalul Gorj, trebuie să ai în vedere redactarea acesteia, iar revizuenţii au intrat în posesia acestei decizii la data de 22 noiembrie 2010.
Mai mult, Tribunalul Gorj nu a menţionat, în dispozitivul deciziei nr. 203 din 31 ianuarie 2011, faptul că au formulat tardiv cererea de revizuire, în dosarul nr. 14235/95/2010, întrucât cererea lor principală viza art. 322 pct. 1 şi pct. 5 C. proc. civ.
În planul aplicării prezentelor acte procedurale (Decizia şi sentinţa civilă), în circuitul civil, o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pe care recurenţii revizuenţi o au în posesie, nu poate fi anulată de nicio decizie sau hotărâre, dată cu precădere, după învestirea acesteia dintâi.
Analizând criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede:
Se observă că, pentru a combate excepţia tardivităţii, reţinută de instanţa de revizuire, recurenţii invocă faptul că ar fi trebuit să aştepte motivarea hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii.
Or, această susţinere nu are nicio bază legală şi contravine atât dispoziţiilor art. 324 C. proc. civ., cât şi celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socoteşte de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situaţia în care această hotărâre este pronunţată de instanţa de recurs, după evocarea fondului.
În acelaşi sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va comunica părţilor în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale, rezultă că termenul pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună şi acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunţarea hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare legală.
În acest context, trebuie subliniat că recurenţii revizuienţi se puteau conforma acestor imperative legale, exercitând calea de atac a revizuirii, prin introducerea în termen a cererii de revizuire, întrucât cunoşteau soluţia pronunţată de instanţa de recurs, încă de la pronunţare, doar pentru motivarea acestei cereri fiind necesară redactarea hotărârii ce se ataca.
Nu poate fi reţinut nici argumentul, conform căruia instanţa ce a pronunţat Decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2011 nu a menţionat, în dispozitivul acestei decizii, tardivitatea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât această menţiune nu era legal posibilă, câtă vreme această instanţă se dezînvestise de cererea formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin declinarea competenţei, astfel încât o instanţă necompetentă material nu putea aprecia asupra tardivităţii cererii.
În ceea ce priveşte argumentele ce ţin de fondul cererii, acestea exced cauzei şi nu se impun a fi analizate, excepţia tardivităţii cererii de revizuire fiind o excepţie de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, apreciind că instanţa de revizuire a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii B.N. şi B.A. împotriva deciziei nr. 429 din 22 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii B.N. şi B.A. împotriva deciziei nr. 429 din 22 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1595/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
