ICCJ. Decizia nr. 2018/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2018/2012
Dosar nr. 296/44/2008
Şedinţa din 21 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 612 din 15 mai 2006, Tribunalului Galaţi a admis acţiunea reclamantei, a anulat dispoziţia nr. 1560 din 14 aprilie 2005, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 440 mp teren, situat în Galaţi, identificată conform raportului de expertiză întocmit de ing. I.H.
S-a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu nu este ocupat de construcţii noi sau afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică, ceea ce înseamnă că acesta nu a fost folosit conform scopului pentru care a fost expropriat. În prezent, terenul în litigiu este în proprietatea F.P.P. Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 385 din 02 noiembrie 2006, Curtea de apel Galaţi a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În esenţă, s-a reţinut că dacă pârâta nu ar fi fost deţinătoarea bunului în litigiu, aceasta trebuia să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în termen de 30 de zile de la notificare trebuia să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare ale acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat Decizia şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probe pe baza cărora să se stabilească titlul cu care SC P.P. SA foloseşte terenul în litigiu şi dacă această societate este una dintre cele menţionate la art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sau este o societate comercială privatizată, imobilul fiind evidenţiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din acelaşi act normativ).
Instanţa de apel, în rejudecare, a fost însărcinată să analizeze şi critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 33 A din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul pârâtei şi cererea de intervenţie formulată de SC P.P. SA. Galaţi, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia reclamantei, ca nefondată.
Reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului pe care l-a dobândit de la mama sa prin actul de donaţie autentificat sub nr. 4903 din 15 ianuarie 1983 şi care, ulterior, a fost expropriat în baza Decretului nr. 63/1986.
Conform expertizei, construcţia ce a aparţinut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent acesteia, în suprafaţă de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei SC P.P. SA. Galaţi.
În ce priveşte calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită, instanţa a reţinut că, prin notificare, aceasta a solicitat revendicarea imobilului în litigiu în calitate de proprietară a acestuia.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Imobilul în litigiu a aparţinut numitei Z.Z., acesta fiind lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit proprietara casei de locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z., în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin actul de donaţie nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcţiilor, terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea statului.
Prin Decizia nr. 947 din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului Galaţi, reclamantei i s-a atribuit în folosinţă suprafaţa de 100 mp teren aferent locuinţei dobândite prin donaţie, diferenţa de 362,56 mp fiindu-i închiriată.
Ulterior, prin Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcţiile, care apoi au şi fost demolate.
Reclamanta nu a avut niciodată în proprietate suprafaţa de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
Măsura dispusă de instanţa de fond este nelegală şi pentru faptul că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafaţă mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în prezent intervenienta SC P.P. SA. Galaţi, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002, în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Dreptul de proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199 din 18 iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie opozabil erga omnes.
Curtea a constatat totodată că intervenienta nu face parte din categoria societăţilor comerciale la care se referă art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din înscrisurile administrate, respectiv din structura acţionariatului, rezultă că statul nu este acţionar la SC P.P. SA. Galaţi, această societate fiind privatizată cu mult înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menţionat nu este posibilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 18 martie 2009, reclamanta P.P., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
S-a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - pentru următoarele considerente:
Cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită, a susţinut că are această calitate pentru că autoarea sa, Z.Z., a fost proprietară în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1774 din 16 mai 1929 şi a sentinţei civile nr. 3882 din 11 noiembrie 1955 a Tribunalului Popular al oraşului Galaţi. Aceasta i-a lăsat numitei M.C., mama sa, prin testamentul autentificat sub nr. 2907 din 12 ianuarie 1977, întreaga avere mobilă şi imobilă, devenind astfel moştenitoare cu titlu universal al averii autoarei sale. Numita M.C., conform actului de donaţie nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, a donat contestatoarei imobilul în litigiu, respectiv toate construcţiile de pe suprafaţa de teren în litigiu.
Cum deposedarea de teren a autoarei Z.Z. a fost abuzivă, la momentul încheierii testamentului în favoarea mamei sale, aceasta în calitate de moştenitor testamentar, a cules întreaga avere succesorală ce s-ar fi cuvenit autoarei sale. Contestatoarea este fiica legatarului cu titlu universal, iar conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite".
De altfel, în rejudecarea cauzei după casare, şi Primăria municipiului Galaţi are aceeaşi poziţie, şi anume că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită.
Cu privire la cea de-a doua critică adusă hotărârii recurate şi anume că terenul în litigiu este în posesia abuzivă a SC P.P. SA, fără titlu, rezultă clar din documentaţia depusă la dosarul cauzei.
Astfel, s-a susţinut că reclamanta a depus de la O.C.P.I Galaţi o adresă din care rezultă că imobilul în litigiu nu apare ca fiind intabulat. Conţinutul acestui act se coroborează cu conţinutul adresei nr. 108.220/2312 din 19 noiembrie 2008 eliberată de Primăria municipiului Galaţi, din care rezultă că SC P.P. SA Galaţi are drept de administrare doar pentru suprafaţa de 11.826,38 mp, pentru suprafaţa de 6276 mp, aceasta nedeţinând acte prin care să facă dovada trecerii acesteia în administrarea societăţii. Prin Decretul nr. 63 din 17 februarie 1986, terenul în litigiu a fost expropriat, fiind trecut în administrarea Consiliului Popular al municipiului Galaţi în vederea realizării ansamblului de locuinţe din Cartierul "Mazepa II", etapa a IV-a. Din adresa din 27 februarie 2009, rezultă că Primăria municipiului Galaţi a solicitat Ministerului Agriculturii reanalizarea solicitării de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001.
Toată această situaţie de fapt demonstrează că terenul expropriat nu şi-a atins scopul exproprierii, fiind ocupat abuziv de intervenientă. Această situaţie este confirmată şi de documentaţia cadastrală aflată în evidenţele Primăriei municipiului Galaţi, de unde rezultă suprafaţa de teren ocupată de intervenientă, documentaţie executată în anul 2003, deşi certificatul de atestare a dreptului de proprietate este eliberat în anul 2001.
La fila 33 dosar apel apare situaţia juridică a terenului, fiind înscris în procesul-verbal de recepţie definitivă, încheiat la data de 13 august 1984, care a stat la baza întocmirii documentaţiei pentru obţinerea certificatului de atestare a proprietăţii. Terenul în litigiu nu avea cum să apară în documentaţia respectivă, pentru că decretul de expropriere a fost dat în anul 1986, astfel încât din nici un document nu rezultă în ce mod terenul a intrat în posesia intervenientei.
Mai mult, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001 nu este însoţit de Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 67/1992, cu anexele 2, 4, 5, respectiv planurile topografice pentru identificarea suprafeţei de teren.
Din Decretul Prezidenţial nr. 274 din 11 octombrie 1978, rezultă că intervenienta primeşte în administrare de la stat suprafaţa de 1100 mp, cu construcţii, din municipiul Tulcea, judeţul Tulcea. Din Decizia nr. 127 din 9 iunie 1979 a Consiliului Popular al Judeţului Galaţi, rezultă că s-a transmis în administrarea intervenientei, suprafaţa de 224,80 mp, având categoria de folosinţă curţi-construcţii, care provine din 113 mp teren pe str. B. nr. 19 şi 24 şi 111,80 mp din str. A. nr. 46, Galaţi.
Odată cu concluziile scrise, s-a depus extrasul de carte funciară, schiţa de amplasament, unde nu apare explicit ceea ce deţine conform procesului-verbal de recepţie finală din 13 august 1984 şi ceea ce a preluat abuziv. La filele 83 şi 84 din dosar, apar două schiţe instrumentate cu mâna, fără instrumente topografice, din care rezultă toate imobilele de pe str. B., expropriate, eliminată fiind proprietatea contestatoarei din str. C. nr. 31, deşi expertul I.H., prin raportul de expertiză tehnică instrumentat şi schiţa releveu a acestuia, 1-a identificat lângă nr. 29 al aceleiaşi străzi, între punctele a, b, c, d, în zona tomberoanelor de gunoi, cu ieşire direct la str. C.B.
Fără schiţele anexă ale certificatului de proprietate, terenul din certificat poate fi amplasat oriunde, iar schiţele anexă a cărţii funciare de informare nu corespund cu schiţa raportului de expertiză instrumentat în cauză, astfel încât intervenienta nu poate face dovada proprietăţii terenului. Acest teren există şi se află în posesia intervenientei, fiind deţinut fără titlu de aceasta, atâta timp cât nu poate contrapune un titlu clar care să-i dovedească proprietatea. Concluzia este că terenul se află în proprietatea municipiului Galaţi şi că poate fi restituit contestatoarei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat Decizia şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, stabilind în sarcina instanţei de trimitere obligaţia ca, prin administrarea de probe, să se stabilească titlul cu care SC P.P. SA foloseşte terenul în litigiu şi dacă această societate este una dintre cele menţionate la art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sau este o societate comercială privatizată, imobilul fiind evidenţiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din acelaşi act normativ).
Instanţa de apel a fost abilitată să analizeze şi critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Având atributul stabilirii depline a situaţiei de fapt a cauzei pendinte, instanţa de apel a clarificat în termeni expliciţi mai multe aspecte relevante pentru cauza pendinte, după cum urmează;
Reclamanta a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului expropriat în baza Decretului nr. 63/1986.
Conform expertizei, construcţia ce a aparţinut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent acesteia, în suprafaţă de 440 mp, a fost identificat ca făcând parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren ce se află în proprietatea intervenientei.
S-a reţinut, în urma aprecierii probelor administrate în cauză, că reclamanta nu a avut niciodată în proprietate suprafaţa de teren în litigiu, ceea ce înseamnă că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, conform cărora sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
S-a evidenţiat în expunerea de motive a hotărârii atacate succesiunea în timp a actelor juridice, respectiv a actelor normative care au clarificat situaţia juridică a imobilului în litigiu, de la momentul intrării acestuia în patrimoniul autoarei Z.Z., la momentul preluării acestuia în patrimoniul statului, respectiv la momentul formulării notificării, astfel; imobilul în litigiu a aparţinut numitei Z.Z., acesta fiind lăsat prin testament, mamei reclamantei, M.C.; potrivit certificatului de moştenitor nr. 141 din 25 februarie 1982, M.C. a devenit proprietara casei de locuit, terenul trecând încă de la decesul autoarei sale, Z.Z., în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974; prin actul de donaţie nr. 4903 din 15 ianuarie 1983, reclamanta a devenit proprietara construcţiilor din strada C.B. nr. 31, terenul fiind trecut deja, anterior, în proprietatea statului; prin Decizia nr. 947 din 19 decembrie 1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului Galaţi, reclamantei i s-a atribuit în folosinţă suprafaţa de 100 mp teren aferent locuinţei dobândite prin donaţie, diferenţa de 362,56 mp fiindu-i închiriată; ulterior, prin Decretul nr. 63/1986, reclamantei i-au fost expropriate construcţiile, care apoi au fost ulterior demolate.
În acord cu statuările instanţei supreme s-a stabilit că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafaţă mai mare, de 18.403,31 mp, care este folosită în prezent intervenienta SC P.P. SA. Galaţi, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2002, în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Dreptul de proprietate al intervenientei este întabulat în cartea funciară sub nr. 6199/18 iunie 2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie opozabil erga omnes.
În contextul probatoriului administrat şi a clarificărilor aduse urmare a intervenţiei instanţei supreme, instanţa de apel a concluzionat în mod judicios şi legal că intervenienta nu face parte din categoria societăţilor comerciale la care se referă art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din înscrisurile administrate, respectiv din structura acţionariatului, rezultă că statul nu este acţionar la SC P.P. SA. Galaţi, această societate fiind privatizată cu mult înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a terenului în litigiu pe temeiul de drept sus-menţionat nu este posibilă.
Nu poate fi reţinută nici o critică în legătură cu nesocotirea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 - "de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite"- întrucât situaţia de fapt a cauzei pendinte, redată cu deplină acurateţe în expunerea de motive a hotărârii atacate, nu determină incidenţa textului de lege indicat.
Toate celelalte susţineri ale recurentei-reclamante relative la modul de apreciere a materialului probator administrat în cauză, în special a documentaţiei cadastrale, a extrasului de carte funciară - din care ar rezulta, după aprecierea reclamantei, că terenul în litigiu este în posesia abuzivă a SC P.P. SA şi că nu ar fi intabulat, că primăria ar fi solicitat Ministerului Agriculturii reanalizarea solicitării de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2762 din 23 mai 2001, respectiv că intervenienta a primit în administrare de la stat o anumită suprafaţa de teren care ar provine de la alte adrese poştale, str. B. nr. 19 şi 24 şi str. A.P. nr. 46, Galaţi etc. - nu pot fi primite, întrucât cercetarea judecătorească în această etapă procesuală nu poate excede dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. care vizează explicit critici pertinente de nelegalitate.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.P. împotriva deciziei nr. 33/A din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1978/2012. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
