ICCJ. Decizia nr. 2081/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 2081/2012
Dosar nr. 4842/101/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 574 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.G., B.I. şi D.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 35.000 euro reprezentând daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că în baza deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr. 200/1951 întreaga familie a reclamanţilor a fost strămutată în localitatea B.N., judeţ Călăraşi, iar reclamanta D.L. s-a născut în perioada restricţiilor domiciliare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu dacă a fost întemeiată pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne. Reclamanţii se încadrează în aceste dispoziţii legale, măsura luată împotriva lor şi a familiei lor fiind o măsură cu caracter politic.
Instanţa a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, în baza dispoziţiilor art. 5 din acelaşi act normativ modificat prin O.U.G. nr. 62/2010, la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de ei, de părinţii şi de bunicii lor decedaţi.
Prin decizia civilă nr. 165 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins apelul declarat de reclamanţi, s-a admis apelul declarat de pârât, iar sentinţa atacată a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că la data promovării acţiunii erau în vigoare dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2001 care dădeau posibilitatea persoanelor condamnate politic sau cărora li s-a aplicat o măsură administrativă cu caracter politic (sau moştenitorilor acestora) să solicite acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit, acest text constituind temeiul de drept al cererii injustiţie.
Dispoziţii legale arătate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010. Ulterior acestei date, Curtea Constituţională a constatat şi prin alte decizii neconcordanţa dintre dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 cu Constituţia.
În aceste condiţii instanţa, constatând că la data când se soluţionează apelul nu mai sunt în vigoare dispoziţiile legale ce au constituit temeiul legal al acţiunii, a apreciat că acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.. Susţin că legea în vigoare la momentul introducerii acţiunii trebuia aplicată pe tot parcursul soluţionării cauzei.
Invocă încălcarea principiului nediscriminării şi arată că persoane aflate în situaţii juridice similare au obţinut daune morale.
Instanţa de apel se putea raporta la dreptul comun, respectiv la dispoziţiile art. 998 şi urm. C. civ. şi la art. 504 şi urm. C. proc. pen..
La termenul din 22 martie 2012, instanţa de recurs din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia privitoare la nerealizarea condiţiei semnăturii părţii, prevăzută de art. 3021 C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel (art. 287 C. proc. civ.) se aplică şi în recurs în măsura în care sunt compatibile cu regulile privitoare la recurs, împrejurare faţă de care, nesemnarea recursului este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ..
Cum recurenţii nu au înţeles să semneze cererea de recurs, şi nici să se înfăţişeze personal în instanţă pentru a complini această lipsă, deşi au fost citaţi în acest sens, Înalta Curte urmează a anula cererea de recurs formulată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează cererea de recurs formulată de reclamanţii B.G., B.I. şi D.L. împotriva deciziei civile nr. 165 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru lipsa semnăturilor, conform art. 133 C. proc. civ..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2080/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2082/2012. Civil → |
|---|
