ICCJ. Decizia nr. 2963/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 245 C din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța împotriva Sentinței civile nr. 1732 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța și sentința a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta G.L.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, față de Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, a fost desființat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acțiunii reclamantului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Arată că instanța de apel nu s-a raportat la suferințele îndurate de reclamantă în nume propriu, urmare a condamnării politice a autorului său și nici la privațiunile la care a fost supusă familia acesteia. Apreciază că dezdăunarea morală a persoanelor ce au fost supuse condamnării cu caracter politic prevăzute de art. 1 din Legea nr. 221/2009 nu poate fi lăsată în derizoriu, cum s-a întâmplat în speță.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din Cod.
Or, în speță, succintele critici formulate de reclamantă nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurenta nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe incidența Deciziei nr. 1.358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, recurenta nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotind astfel existența judecății anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.
Văzând dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din Cod, s-a constatat nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale, încât nu a fost posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2964/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2962/2012. Civil → |
|---|
