ICCJ. Decizia nr. 3077/2012. Civil
| Comentarii |
|
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 923/118 din 06 octombrie 2006 (nr. în format vechi 6697/COM/2006). reclamanții R.T. și R.C. au chemat în judecată pe pârâtul B.T. și ulterior și-au extins acțiunea și împotriva SC I.T.F. SA prin administrator judiciar SC I.S.D.G.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 36548 din 21 august 1995 autentificat sub nr. 354 din 15 februarie 1996 la notariatul de Stat Constanța, actului adițional nr. 1/1996 autentificat sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 la BNF B.C. și împuternicirii nr. 425/1995 emisă de SC I.T.F. SA.
In motivarea cererii, reclamanții au susținui că actul adițional este întocmii în fals în ceea ce privește autentificarea sa. dar și pentru motivul că reclamanții nu au participat la adunare:: generală și nu au avut cunoștință că au devenit acționari ai societății fiind folosite mijloace dolosive pentru introducerea lor în societate și că în toate înscrisurile semnăturile nu le aparțin, lipsind consimțământul acestora: a fost nesocotită o dispoziție imperativă și prohibitivă a legii și a regulilor de conviețuire socială faptul că prin mijloace dolosive pârâtul B.T. și soția lui și C.L.B. s-au retras din societate și au introdus în societate alte persoane, (ară avizul acestora, care urmau să suporte consecințele necorespunzătoarei administrări a SC I.T.F. SA. ajunsă imediat. după întocmirea acestor acte. în faliment. în timp ce pârâtul a dobândit, cu semnături falsificate, două spații comerciale.
în drept au fost invocate disp. art. 948.art. 949 și art. 966 C. civ..
Prin întâmpinare, pârâtul B.T. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că: SC I.T.F. SA a fost înființată în anul 1993. că a avut calitatea de acționar, deținând 500 acțiuni, acțiuni pe care Ie-a vândut în anul 1995 reclamantului R.T.. prin încheierea acestei tranzacții a pierdut și calitatea de președinte al consiliului de administrație. R.T. și soția acestuia. R.C., devenind acționari, au efectuat acte și fapte juridice pe parcursul a II ani.
Pârâtul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece dobândirea de către reclamanți a calității de acționari ai SC I.T.F. SA s-a făcut prin voința lor. prin cumpărarea acțiunilor, iar actul adițional supus analizei nu atestă decât faptul că AGA a luat act de vânzarea-cumpărarea acțiunilor.
In ce privește actul adițional nr. 1/1996. a arătat că acesta a fost întocmit după un an de la data pierderii calității de acționar de către pârâtul B.T.. iar referitor la împuternicirea nr. 425 din 29 august 1995 dată de SC I.T.F. SA numitei A.L., pârâtul a afirmat că nu a participat la acordarea acestui mandat.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținui că singura persoană cu care a avut raport juridic este reclamantul R.T., căruia i-a vândut cele 500 acțiuni deținute la SC I.T.F. SA. vânzare care s-a realizat printr-un act anterior. necontestat sub aspectul valabilității și al îndeplinirii condițiilor de formă, acest act fiind înscris în registrul comerțului și verificată legalitatea lui. Consideră pârâtul că. odată ce reclamanții au cumpărat acțiuni, aceștia s-au comportat ca acționari. iar reclamanta R.C. a fost și administrator al societății.
Prin răspunsul Ia întâmpinare, reclamanții au susținut că nu au cumpărat acțiuni de la pârâtul B.T.. astfel că. actele la care se referă acesta. sunt nule pentru lipsa consimțământului valabil al părții care se obligă.
Pârâta SC I.T.F. SA, în faliment, prin lichidator judiciar nu a formulat întâmpinare și nu a pus la dispoziția instanței actele solicitate întrucât acestea nu se află în posesia lichidatorului.
Prin sentința civilă nr. 6354/COM din 13 decembrie 2007, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B.T.. respingând cererea privind constatarea nulității actului adițional nr. 1/1996 autentificat sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 și a împuternicirii nr. 485 din 29 august 2005 formulată de reclamanții R.T. și R.C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea privind constatarea nulității actului adițional autentificat sub nr. 36548 din 21 august 1995 formulată de reclamanții, ca nefondată.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, tribunalul a reținut. în esență, că reclamanții au dobândit calitatea de acționari anterior actului adițional autentificat sub nr. 36548 din 21 august 1995 prin care se atestă că AGA a luat act de retragerea pârâtului B.T. din societate, ca urmare a înstrăinării acțiunilor sale și că nu s-a dovedit nulitatea operațiunii de transmitere a acțiunilor la purtător. iar în privința actului adițional nr. 1/1996 s-a reținut că acest înscris autentic face dovada până la înscrierea în fals în ce privește prezența reclamantului R.T. în fața notarului: hotărârea acționarilor de a majora capitalul social. consemnată în acest act face dovada până la proba contrară.
De asemenea, la data încheierii acestui act. întrucât pârâtul B.T. nu mai avea calitatea de acționar, cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu acesta este introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
în privința împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995 s-a reținut valabilitatea acesteia câtă vreme nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că ea a fost emisă prin falsificarea semnăturilor celor doi reclamanți.
2. împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții R.T. și R.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev. de art. 282-298 C. proc. civ., cu următoarea motivație. în esență:
Instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății și ignorând probatoriile administrate în cauză, a pronunțat o soluție netemeinică, nelegală și nedreaptă:
Instanța de fond deși a admis proba cu interogatoriul pârâtului. admițând aplicarea disp. art. 225 C. proc. civ., prin sentința dală nu s-a făcui nici o trimitere referitoare la această probă:
Instanța de fond își întemeiază soluția exclusiv pe concluziile scrise depuse de intimat, nesocotind în mod nejustificat probele existente la dosarul cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 94/COM din 02 septembrie 20T0 Curtea de Apel Constanța a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea primei instanțe și pe fond a admis acțiunea, cu consecința anulării actului adițional nr. 36548 din 21 august 1995 autentificat sub nr. 354 din 15 februarie 1996, actului adițional nr. 1/1996 autentificat sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 și împuternicirii nr. 425/1995 emisă de SC I.T.F. SA. Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 3030,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Analizând criticile aduse hotărârii apelate. Curtea a reținut că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit. în sensul art. 1169 C. civ. modalitatea de înstrăinare a celor 500 de acțiuni către reclamanți în anul 1995 deoarece, la dosar nu a fost depus actul de vânzare-cumpărare ori cesionare și în atare situație, consemnările din actul adițional nr. 36548 din 21 august 1995 cuprind mențiuni neconforme cu realitatea.
De asemenea au fost reținute dispozițiile rezoluției nr. 5151/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, care a avut la bază Raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 520427 din 14 februarie 2008. conform căruia semnăturile existente în dreptul numelui reclamanților R.T. și R.C. de pe cele trei înscrisuri care fac obiectul litigiului, nu au fost executate de titulari.
In esență, Curtea a reținut ca și motiv de anulare a înscrisurilor lipsa consimțământului la încheierea acestora și respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 948 C. civ.
Concluzionând că în lipsa dovezilor de cumpărare a acțiunilor pârâtului B.T. se impune anularea înscrisurilor în discuție. Curtea a apreciat, de asemenea, că în mod greșii a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
3. împotriva acestei decizii pârâtul B.T. a declarat recurs prin care a solicitat: în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. motivat de faptul că instanța de apel s-a pronunțat ultra petita în sensul că, deși instanța a fost învestită cu o cerere în constatarea nulității absolute s-a dispus în sensul anulării actelor juridice obiect al acțiunii, cerere care este prescriptibilă. De asemenea decizia nu este motivată sub aspectul petitelor prin care s-a solicitat anularea actului adițional nr. 1/1996 și a împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995.
în subsidiar, recurentul a solicitat modificarea deciziei atacate. în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii sentinței primei instanțe, susținând că s-a reținut în mod greșii faptul că. deși actul adițional nr. 36548 din 29 august 1995 a fost semnat de reclamanți, totuși semnăturile nu le aparțin, potrivit concluziilor raportului de expertiză grafologică din dosarul penal și aceasta deoarece acest act nu a fost semnat de reclamanții R.T. și R.C., ci numai de către vechii asociați, astfel că nu se poate vorbi despre lipsa consimțământului lor la încheierea actului.
Pe de altă parte, recurentul a apreciat că în mod greșit nu s-a reținui că acțiunile transmise sunt la purtător, de vreme ce în mod expres asociații au înțeles să-i confere acest caracter, iar conform art. 99 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transferă prin simpla tradițiune a acestora.
A criticat și modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.T. cu privire la actul adițional nr. 1/1996 întrucât acestuia i-a încetat calitatea de acționar la SC I.T.F. SA în luna august 1995. iar actul adițional nu vizează nici un raport juridic care să lege părțile din proces, deoarece acesta vizează majorarea capitalului social ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe. astfel că cererea de constatare a nulității lui nu poate fi realizată decât în contradictoriu cu societatea.
în privința împuternicirii nr. 425/1995, recurentul a reiterat nemotivarea deciziei sub acest aspect arătând în consecință că nu poate aduce contraargumente. și totodată împrejurarea că cele reținute de prima instanță în privința acestui act juridic sunt legale și temeinice.
Recursul a fost admis prin decizia nr. 1776 din 10 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind casată decizia nr. 94/COM din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de recurs că. deși reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute, instanța de apel. rejudecând fondul ca efect al schimbării în tot a sentinței primei instanțe, a apreciat că motivele invocate de reclamanți. în speță lipsa consimțământului sunt motive de nulitate relativă, urmând a fi determinai momentul de la care termenul de prescripție începe să curgă.
Pe fond, în mod greșit instanța de apel și-a bazat hotărârea încălcând principiul nemijlocirii folosind drept argumente în sprijinul soluției adoptate probe extrajudiciare, respectiv un raport de expertiză administrat într-o cauză penală.
Pe de altă parte. în considerentele deciziei, evocându-se aceeași probă extrajudiciară, s-a reținut o stare de fapt greșită în privința anulării actului adițional nr. 36548 din 21 august 1995, câtă vreme acest înscris nu poartă semnăturile reclamanților. astfel încât, concluzia potrivit căreia semnăturile reclamanților nu Ie aparțin acestora, reținută de instanță este cel puțin contradictorie.
De asemenea, dispunând asupra anulării împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995, din considerentele deciziei nu rezultă care sunt motivele de fapt și de drept ce sprijină această soluție, sub acest aspect hotărârea nefiind motivată, așa încât critica este întemeiată conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
In consecință, neadministrarea tuturor probelor necesare cercetării fondului. încălcarea obligației cercetării directe și nemediate a tuturor elementelor care servesc la dezlegarea pricinii sunt considerente în baza cărora se reține insuficienta cercetare a fondului cauzei și incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cu consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
A statuat înalta Curte de Casație și Justiție că soluția care se impune este aceea a casării, potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ.
A mai constatat că motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., mai sus analizat și. de asemenea, incident în cauză, este unul de modificare, însă, potrivit aceluiași text procedural, menționat anterior, casarea se pronunță și atunci când modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Ori, în speță, se impune cercetarea fondului sub toate aspectele relevate. și in consecință, administrarea tuturor probelor, ceea ce calea de atac a recursului este limitativă. în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ.
Acestea sunt considerentele reținute în sprijinul adoptării soluției casării eu trimitere spre rejudecare instanței de apel. tară a se omite totodată din vedere. prevederile art. 313 C. proc. civ. care constituie regula pentru deciziile tic casare pronunțate de instanța supremă. Excepția potrivit căreia casarea este urmată de pronunțarea asupra fondului, instituită la art. 314 C. proc. civ. vizează situațiile în care se urmărește aplicarea corectă a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu este cazul în speță.
4. După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 969/36/2011. Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor Deciziei de casare nr. 1776 din 10 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de apel a reținut caracterul său fondat.
Prin decizia civilă nr. 132/COM din 19 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de apelanții reclamanți R.T. și R.C. împotriva Sentinței civile nr. 6354/COM din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 923/118/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți B.T. și SC I.T.F. SA - prin lichidator judiciar SC I.S.D.G.C. SRL.
A fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea; a fost respins ca nefondat capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții B.T. și SC I.F. SA privind constatarea nulității actului adițional la statutul și contractul SC I.T.F. SA Constanța. autentificat sub nr. 36548 din 21 august 1995 de Notariatul de Stat Constanța: a fost respins ca nefondat capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC I.T.F. SA privind constatarea nulității actului adițional nr. 1/1996 la statutul și contractul SC I.T.F. SA, autentificat sub nr. 4638 din 8 noiembrie 1996 la Biroul Notarului Public B.C.
A fost admis capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC I.T.F. SA privind constatarea nulității împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995 și a fost constatată nulitatea împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995 date de SC I.T.F. SA numitei A.L.
Au fost menținute dispozițiile referitoare la respingerea cererii de constatare a nulității actului adițional nr. 1/1996 la statutul și contractul SC I.T.F. SA, autentificat sub nr. 4638 din 8 noiembrie 1996 la Biroul Notarului Public B.C., și a împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995, cerere formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul B.T. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța, în apel după casare, a reținut că apelanții reclamanți au solicitat să se constate nulitatea absolută a trei acte juridice, dintre care doar unul dintre acestea poate fi opozabil pârâtului B.T., în calitatea sa de parte contractantă, acesta semnând actul adițional nr. 36548 din 21 august 1995, autentificat la fostul Notariat de Stat.
în ceea ce privește actul adițional nr. 1/1996. autentificai sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 la BNP B.C. și împuternicirea nr. 425/1995, intimatul pârât B.T. nu apare ca semnatar al acestor acte. fiind terț căruia nu i se poate opune un viciu în exprimarea voinței necesare pentru constituirea acelor înscrisuri. Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între cel chemat în judecată ca pârât și cel obligat în raportul juridic supus controlului judecătoresc.
Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că intimatul pârât își justifică în cauză calitatea procesuală pasivă doar pentru actul adițional nr. 36548 din 21 august 1995. iar pentru celelalte două înscrisuri, respectiv actul adițional nr. 1/1996 autentificai sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 și împuternicirea nr. 425/195 va fi admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, urmând a fi respinsă acțiunea în constatarea nulității absolute a actului adițional nr. LI996 și a împuternicirii nr. 425/1995. în contradictoriu cu pârâtul B.T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța de apel. după casare, a reținui că reclamanții au invocat nulitatea actului adițional nr. 36548 din 21 august 1995 autentificat la fostul notarial de stat pentru lipsa consimțământului lor la încheierea acestui înscris, prin care s-a consemnat că. urmare a hotărârii AGA din 18 august 1995. care a luat act de vânzarea celor 500 de acțiuni cu o valoare nominală de 5000 lei fiecare, aparținând lui B.T.. către R.T., s-a dispus înlocuirea președintelui Consiliului de Administrație, retragerea din societate a acționarilor B.T., B.A. și C.B. și cooptarea noilor acționari R.T., R.C. și L.A.
Curtea a examinat caracterul valabil al actelor cuprinse în obiectul cererii de chemare în judecată prin analiza înscrisurilor depuse la dosar, cauzele de nulitate absolută invocate de apelanții reclamanți neputând fi probate prin declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe, iar cu privire la interogatoriul administrai pârâtului intimat B.T., acesta a fost avut în vedere doar cu privire la actul adițional nr. 36548 din 21 august 1995 și numai în măsura în care au putut fi coroborate răspunsurile sale. în raport de prevederile art. 225 C. proc. civ. cu aspecte relevate prin înscrisurile existente în dosar.
Astfel. Curtea a constatat că apelantul reclamant R.T., deși contestă că ar fi devenit acționar la SC I.T.F. SA. sub pretextul că nu și-ar li manifestat niciodată consimțământul pentru a dobândi această calitate, semnează ca titular al acestei calități contestate actul adițional autentificat la BNP B.C. sub nr. 354 din 15 februarie 1996. în care se menționează că ,,urmare a ședinței AGA din 18 august 1995, s-a hotărât schimbarea sediului social din Constanța, în Mamaia. Vila 8" (rezoluția dată în dosarul nr. 5151/P/2006 Ia data de 28 martie 2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, fila 5, filele 64-67 din dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție).
Totodată, se reține faptul că pentru operațiunile de autentificare a actelor adiționale nr. 1/1996, autentificat sub nr. 4638/08 noiembrie 1996 și cel autentificat sub nr. 354 din 15 februarie 1996 la BNP B.C. s-a prezentat personal în fața notarului public apelantul reclamant R.T.
Ori, fiind vorba despre acte autentice, acestea fac dovadă in privința datei și a mențiunilor agentului instrumentator până la înscrierea în fals. ceea ce releva în cauză prezența apelantului reclamant, ca împuternicit al SC I.T.F. SA, dată fiind calitatea sa de acționar, în fața notarului public, pentru autentificarea acestor înscrisuri.
In ceea ce privește calitatea .le acționar a apelantei reclamante R.C., aceasta recunoaște. în declarația de la fila 13 din dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, dată la 02 mai 2003 ,,că a intrat în SC I.T.F. SA în anul 1995, a fost un simplu acționar, nu a participat în nici un fel la activitățile societății și nu a semnat acte financiar contabile."
Curtea a reținut că a fost depus la dosarul cauzei (în apelul înregistrai sub nr. 923/118/2006, la fila 28) un proces verbal al adunării generale a acționarilor SC I.T.F. SA din 02 aprilie 1996. în care se desemnează ca secretar de ședință d-na R.C., aceasta semnând procesul verbal, act necontestat de părțile litigante.
Din coroborarea înscrisurilor anterior menționate Curtea a constatat că remiterea acțiunilor la purtător de la B.A. către R.C. a avut loc efectiv, apelanta reclamantă cunoscând faptul că devine acționar la SC I.T.F. SA. cu toate consecințele juridice pe care le presupune această calitate în cadrul persoanei juridice.
în virtutea acestor considerente, Curtea a reținut, în ceea ce privește validitatea actului adițional autentificat sub nr. 36548 din 21 august 1995 la fostul notariat de stat. Examinată prin prisma motivelor invocate de apelanți, că acestea sunt nefondate, convenția fiind validă, cât timp nu s-a dovedit existența vreunui fals în legătură cu autentificarea sa. nu au fost probate mijloacele dolosive care au condus la cooptarea unor noi acționari în cadrul SC I.T.F. SA. nu poate fi vorba de falsificarea semnăturilor apelanților R.C. și R.T., aceștia nefiind părți în actul juridic contestat, iar consimțământul lor a fost exprimat prin simpla tradițiune a acțiunilor la purtător, actul adițional nr. 36548 din 21 august 1995 fiind opozabil terților de la data înregistrării sale la registrul comerțului.
Referitor la actul adițional nr. 1/1996, autentificat sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 la BNP B.C., prin care s-a hotărât majorarea capitalului social, urmare a reevaluării mijloacelor fixe din capitalul social, conform raportului de evaluare întocmit de SC P.S.F. SRL Constanța. Curtea a reținut că sunt aplicabile acestui act regulile de constituire a voinței societare în cadrul unei societăți eu pluralitate de acționari.
S-a reținut în cadrul raportului de constatare tehnico științifică nr. 520427 din 14 februarie 2008 (filele 64-67 din dosarul î.C.C.J.) că semnăturile din dreptul numelor M.G. (96,28%) și R.T. (1.25%) au fost executate de către titulari.
Prezintă relevanță caracterul autentic al semnăturii executate de acționarul M.G. prin prisma cvorumului necesar pentru valabilitatea unei hotărâri luate în cadrul adunării generale, iar în ceea ce-l privește pe apelantul R.T., fiind semnat actul adițional de acesta și efectuate formalitățile de autentificare tot de persoana sa, împuternicit de ceilalți acționari. Curtea va reține caracterul nefondat al motivelor care au determinat contestarea acestui act.
Referitor la apelanta reclamanta R.C., a cărei semnătură a fost falsificată în acest înscris, după cum relevă același raport de constatare științifică nr. 520427 din 14 februarie 2008, Curtea a reținut că sunt considerate cauze de nulitatea absolută în ceea ce privește hotărârile adunării generale a asociaților unei societăți comerciale acele încălcări ale normelor de ordine publică, ce afectează formarea voinței sociale în cadrul acestor adunări, ori în cauză nu au fost invocate nulități care să conducă la concluzia că a fost alterată voința socială în adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social, hotărârea putând fi valabil luată prin exprimarea voinței acționarului majoritar. M.G.
De altfel, se mai reține că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act adițional la statutul și contractul societății, prin care se adoptă decizii privind bunul mers al persoanei juridice, este o acțiune societară, fiind exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor, neputând fi utilizată pentru un interes personal, cum se urmărește în prezenta cauză.
Din regimul juridic diferit ce distanțează acțiunea în constatarea nulității unui act de voință societară de cea a constatării nulității unui act juridic civil, Curtea a constatat caracterul valabil al actului adițional nr. 1/1996, autentificat sub nr. 4638 din 08 noiembrie 1996 la BNP B., fiind respectat mecanismul de formare a voinței acționarilor prin exprimarea valabilă a votului majorității, minoritatea fiind datoare a se supune acestei hotărâri.
împuternicirea nr. 425 din 29 august 1995, prin care SC I.T.F. SA a mandatat pe A.L. să semneze contractele de vânzare cumpărare a imobilelor situate în Constanța, către B.T., a fost considerată nulă absolut pentru următoarele considerente:
împuternicirea contestată reprezintă un contract de mandat în cadrul căruia este necesar a se verifica dacă acest înscris materializează voința reală a societății comerciale de a transfera către o altă persoană prerogativa exercitării dreptului de dispoziție asupra celor două imobile.
Era necesar, și pentru această împuternicire, să existe o voință societară adoptată în condiții de majoritate a voturilor valabil exprimate de către acționari, însă, după cum se arată în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 520427 din 14 februarie 2008, în care s-a examinat și acest înscris, semnăturile aparținând lui M.G., S.E., R.T., R.C. și L.A. nu au fost executate de titulari, astfel că această împuternicire, nesemnată de niciunul dintre acționarii SC I.T.F. SA, nu poate angaja societatea comercială în nici un raport juridic ce s-ar naște în temeiul acestei împuterniciri false.
Prin urmare, Curtea a constatat că SC I.T.F. SA nu și-a manifestat niciodată voința de a împuternici persoana fizică A.L. pentru semnarea contractelor de vânzare cumpărare cu B.T. pentru imobilele identificate în cuprinsul actului, fiind incidență cauza de nulitate absolută privind lipsa totală a consimțământului.
5. împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții R.C. și R.T. precum și pârâtul B.T.
Recurenții reclamanți au solicitat casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în esență, reluând apărările din cererea de chemarea în judecată și din celelalte faze procesuale, reclamanții au invocat nulitatea actului adițional nr. 36548 din 21 august 1995 autentificat la fostul notariat de stat pentru lipsa consimțământului lor la încheierea acestui înscris, prin care s-a consemnat că, urmare a hotărârii AGA din 18 august 1995, care a luat act de vânzarea celor 500 de acțiuni cu o valoare nominală de 5000 lei fiecare, aparținând lui B.T., către R.T., s-a dispus înlocuirea președintelui Consiliului de Administrație. retragerea din societate a acționarilor B.T., B.A. și C.B. și cooptarea noilor acționari R.T., R.C. și L.A.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului său și pe cale de consecință modificarea în parte a deciziei civile nr. 132/COM din 19 octombrie 2011 în sensul respingerii și capătului de cerere privind constatarea nulității împuternicirii nr. 425 din 29 august 1995 date de I.T.F. SA numitei A.L. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
In esență, pârâtul a susținut că, deși înalta Curte de Casație si Justiție a hotărât asupra acestei chestiuni și a stabilit că nu se poate lua în considerare la soluționarea apelului raportul de expertiză administrat într-o cauză penală, Curtea de Apel Constanta, rejudecând apelul, a constatat nulitatea împuternicirii 425 din 29 august 1995 ținând seama de aceeași expertiză întocmită într-o cauză penală. care are un caracter extrajudiciar. Cauza de nulitate absolută invocată de reclamanți, prin lipsa totală a consimțământului, nu putea să fie constatată în lipsa unor probe care cădeau în sarcina apelanților-reclamanți să fie administrate în mod nemijlocit în fața instanței, probe care nu au fost niciodată solicitate.
Până la dovada contară, înscrisul contestat, respectiv împuternicirea 425 din 29 august 1995 se bucura de prezumția de legalitate în ce privește îndeplinirea tuturor condițiilor de valabilitate Ia exprimarea consimțământului.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată constată caracterul fondat al criticilor formulate de către reclamanți și de către pârât și va admite ambele recursuri, răspunzând printr-un considerent comun:
In apel, după casare, instanța nu a respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare nr. 1776 din 10 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Practic, la primul termen de judecată acordat după înregistrarea cauzei după casare - 05 octombrie 2011- pricina a rămas în pronunțare, (ară a se da posibilitatea părților să solicite și să administreze probe care să conducă la deplina stabilire a situației de fapt. Deși, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării (fila 20 dosar apel), reclamanții au solicitat o verificare de scripte, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și au fost luate concluzii pe fondul pricinii.
Astfel, cu toate că înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât casarea deciziei tocmai pentru că în primul ciclu procesual, în apel, nu au fost administrate toate probele necesare cercetării fondului și pentru că a fost încălcat principiul nemijlocirii prin soluționarea apelului prin valorificarea unui raport de expertiză administrat într-o cauză penală, Curtea de Apel Constanta, rejudecând apelul, a constatat nulitatea împuternicirii 425 din 29 august 1995 ținând seama de aceeași expertiză întocmită într-o cauza penală, și fără a administra alte probatorii necesare și utile cauzei.
Așadar, și decizia pronunțată în al doilea ciclu procesual în apel. suferă de aceleași vicii ca și prima decizie, motiv pentru care se impune o nouă casare pentru aceleași considerente pe care le-a avut în vedere și decizia de casare nr. 1776 din 10 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție și care nu vor mai fi reluate în cele ce urmează.
în consecință, principalul motiv pentru care se dispune prezenta casare, este necesitatea administrării probei cu expertiză grafologică în această cauză, iar nu preluarea concluziilor unei expertize dintr-o cauză penală, probă care nu se poate administra în fața înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 305 C. proc. civ.
Pentru deplina stabilire a situației de fapt. instanța de apel va trebui să administreze și alte probatorii, despre care au făcut vorbire atât reclamanții cât și pârâtul în cadrul recursurilor declarate, dar și în apel în dosarul din primul ciclu procesual (filele 21-23 și 74).
înalta Curte de Casație și Justiție, pentru toate considerentele reținute. conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ. a admis recursurile declarate de reclamanții R.C. și R.T. și de pârâtul B.T. împotriva deciziei civile nr. 132/COM din 19 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7497/2012. Civil → |
|---|
