ICCJ. Decizia nr. 7497/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2012 la Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, petentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.C., E.A., P.C., T.G., D.A., V.E., S.N., R.L., R.A., I.D., S.M.G., I.G., L.I., C.A.V., S.E., S.M., N.A.I. și B.A.O. suspendarea provizorie și suspendarea continuării executării silite, respectiv acordarea unui termen de grație în ceea ce privește executarea silită începută de B.E.J. - D.D.C. în dosarul de executare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 96 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
în susținere s-a arătat că prin somația din 4 octombrie 2011 transmisă Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție executorul judecătoresc D.D.C. a somat debitorul-petent să se conformeze dispozitivului titlului executoriu și să plătească creditorilor debitul de 239.831 lei, așa cu a fost reținut în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și suma de 9.545,90 onorariu executor și 1.200 lei cheltuieli de executare.
S-a mai arătat că s-a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București sub nr. 20526/302/2011.
S-a solicitat,în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (5) din O.G nr. 22/2002,astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011, suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată potrivit art. 4 din același act normativ.
S-a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 92/2011, suspendarea continuării executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului de grație.
în fine, s-a solicitat acordarea unui termen de grație pentru obligație de plată în sumă de 250.576,90 lei și stabilirea unor termene de plată eșalonată a acestei obligații în sensul art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011 și cu respectarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G nr. 45/2010.
în motivare s-a arătat că trebuie avută în vedere situația excepțională în care statul se confruntă cu o lipsă de resurse financiare publice și care îl pun în situația de a asigura doar minimum necesar pentru funcționarea serviciilor publice, neexistând posibilitatea de a se plăti sume de bani stabilite prin hotărâri judecătorești.
în motivare s-a mai arătat că jurisprudența CEDO nu poate fi interpretată în sensul că ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor, mai ales în contextul existenței circumstanțelor excepționale constând în lipsa generală și substanțială de resurse financiare publice cu care se confruntă statul.
Prin Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 nu au fost prevăzute în bugetul Ministerului Public sumele necesare achitării obligațiilor de plată rezultate din hotărârile judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 4 din 22 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins cererea de suspendare a continuării executării silite până la soluționarea cererii având ca obiect acordarea unui termen de grație, a respins cererea de acordare a unui termen de grație în ceea ce privește executarea silită începută de B.E.J. - D.D.C. în dosarul de executare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că susținerea petentului în sensul că nu există sume prevăzute cu această destinație în bugetul ordonatorului de credite nu poate fi primită, deoarece O.G. nr. 22/2002 arată de unde se pot plăti sumele stabilite prin titluri executorii. Astfel, potrivit art. 1 din această ordonanță creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. în consecință nu ar fi afectată funcționarea instituției.
De asemenea, s-a reținut că lipsa de resurse materiale cu o astfel de destinație sau dispozițiile art. 29 din Legea nr. 500/2002 nu pot reprezenta argumente care să justifice măsura suspendării continuării executării sau acordarea unui termen de grație.
Simpla invocare a unei perioade dificile din punct de vedere financiar, nesusținută de probe, nu poate dovedi imposibilitatea continuării activității petentei și nu poate conduce la admiterea acțiunii.
Amânarea repetată a termenului de plată a datoriilor stabilite prin hotărâri judecătorești este de natură a afecta drepturile creditorului și este contrară dispozițiilor art. 6 din CEDO. (cauza "Șandor împotriva României" și "Hornby contra Greciei").
împotriva acestei hotărâri petenta a formulat recurs.
în motivarea recursului s-a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a respins cererea având în vedere că suspendarea legală a oricăror forme de executare și eșalonarea plății creanțelor rezultate din hotărâri judecătorești prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 și acordarea unui termen de grație conform prevederilor art. 6 din O.G. nr. 22/2002 reprezintă instituții juridice distincte, având cauze juridice, modalități de aplicare și scopuri diferite, astfel că o eventuală intercondiționare sau coroborare a acestora nu poate avea ca efect excluderea reciprocă de la aplicare.
S-a mai arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 și 6 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 92/2011 în ceea ce privește cauza cererii de chemare în judecată, existența motivelor temeinice, cerința urgenței și îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste texte de lege pentru existența și aplicarea măsurilor solicitate.
Recurentul a mai arătat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 și 1 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 92/2011, astfel că suspendarea de drept și eșalonarea prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 nu sunt de natură a înlătura finalitatea instituției termenului de grație și de plată eșalonată a obligației bănești.
Existența pe rol a unei contestații la executare nu poate constitui motiv de respingere a cererii privind suspendarea continuării executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii principale constând în acordarea termenului de grație și stabilirea unor termene de plată eșalonate.
Recursul a fost înregistrat la data de 9 iulie 2012 la înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II - a civilă, primind termen prin repartiție aleatorie la data de 11 octombrie 2012.
Prin încheierea nr. 3962 din 11 octombrie 2012 Secția a II-a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției I civile, reținând că obiectul pricinii excede competenței completelor specializate ale Secției a II-a civilă.
înregistrat la Secția I civilă, dosarul a fost repartizat aleatoriu la data de 10 decembrie 2012.
Competența în soluționarea prezentului recurs aparține Secției a II-a civile a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru următoarele considerente.
în drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală și Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.
în lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în cadrul Secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.
Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție de 1 pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației E.C.R.I.S.
în speța supusă analizei, se constată că obiectul dosarului, "termen de grație/ eșalonare plată obligație" se circumscrie competențelor specializate de la nivelul Secției a II-a civile.
Prin urmare, competența soluționării prezentului dosar aparținea completului învestit inițial cu judecata sa și dosarul a fost scos de pe rolul Secției I civile și trimis, spre competentă soluționare, Secției a II-a civile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5533/2012. Civil → |
|---|
