ICCJ. Decizia nr. 321/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.321/2012
Dosar nr. 11110//299/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 27 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 16 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 13022/121/2010, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând următoarele.
Prin cererea formulată de reclamantă s-a solicitat întoarcerea executării silite, pentru suma de 23.803 lei,susţinând că a fost executată silit în baza sentinţei civile nr. 424 din 5 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi, într-un conflict de muncă, executarea fiind finalizată pentru suma de 23.802 lei, această sentinţă fiind modificată în totalitate în sensul respingerii acţiunii.
Întrucât potrivit art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, deoarece întoarcerea executării silite aparţine fazei procesuale a executării, iar dispoziţiile legale cu privire la instanţa competentă şi căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare şi respectiv contestaţia la executare, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile art. 3733 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 13991 din 11 august 2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că instanţa judecătorească competentă potrivit legii, stabilită de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., este echivalentă cu instanţa de executare, deoarece atunci când s-a dorit s-a stabilit expres acest lucru, pe de altă parte după anularea titlului executoriu, nu mai există instanţă de executare.
Pentru aceste considerente, instanţa a stabilit că prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., fac trimitere la instanţa competentă potrivit dreptului comun, iar nu la instanţa de executare, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competenţa materială privind judecarea conflictelor de muncă aparţine tribunalului potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, pentru argumentele ce succed:
În cazul în care instanţa a desfiinţat hotărârea pe baza căreia a avut loc anterior executarea silită a reclamantei SC O.M.V.P. SA BUCUREŞTI, dar nu a dispus întoarcerea executării, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se cere restabilirea situaţiei anterioare revine, conform alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ. „instanţei judecătoreşti competente potrivit legii”. Acest text urmează a fi aplicat în sensul că poate fi una dintre instanţele prevăzute în art. 1 – art. 4 din acelaşi cod, în raport cu natura/obiectul/valoarea litigiului. În speţa de faţă, competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă, aparţine tribunalului care a şi pronunţat hotărârea ce a constituit titlul executoriu, ulterior desfiinţat, stabilită potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 284 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (3) C. muncii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 981/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
