ICCJ. Decizia nr. 375/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.375/2012
Dosar nr. 148/63/2010
Şedinţa publică din 01 februarie2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 4445/63/2008, reclamanta SC P.I. SRL prin administrator F.E., a chemat în judecată pe pârâta SC M.B. SRL, solicitând instanţei să constate în temeiul art. 111 C. proc. civ., drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractul de schimb încheiat de părţi la data de 17 iunie 2007 şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de schimb. La data de 9 mai 2008, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că obiectul cererii îl constituie constatarea drepturilor şi obligaţiile părţilor ca urmare a convenţiei de schimb de patrimonii încheiată la data de 17 iunie 2007, în sensul că reclamanta a preluat activul şi pasivul SC M.B. SRL, iar aceasta a preluat patrimoniul reclamantei SC P.I. SRL.
Prin sentinţa comercială nr. 578 din 30 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea promovată de reclamanta SC P.I. SRL.
Prin Decizia comercială nr. 297 din 28 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC P.I. SRL, a fost desfiinţată sentinţa nr. 578/2008 a Tribunalului Dolj, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pârâta SC M.B. SRL a formulat recurs împotriva deciziei nr. 297/2008 a Curţii de Apel Craiova, recurs ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2175 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
După desfiinţarea cu trimite spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, sub nr. 148/63/2010, iar la data de 14 aprilie 2010, reclamanta SC P.I. SRL a precizat cererea principală, în sensul extinderii cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului M.A.M.
La data de 14 aprilie 2010, numita F.E. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate schimbul părţilor sociale între cei doi asociaţi unici ai SC P.I. SRL şi SC M.B. SRL, hotărârea urmând să ţină loc de act autentic.
Prin sentinţa nr. 2540 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.B. SRL şi M.A.M. A fost respinsă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta F.E.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 58 din 19 aprilie 2011, a respins apelurile formulate de intervenienta F.E. şi reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu intimaţii pârâţi SC M.B. SRL şi M.A.M.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin Decizia de casare nr. 297 din 28 octombrie 2008 a Curţii de apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 2175 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea formulată de SC P.I. SRL a fost calificată ca fiind o acţiune în constatarea drepturilor izvorâte din convenţia de schimb din data de 17 iunie 2007, când cele două societăţi au convenit să-şi transmită părţile sociale, urmând ca în rejudecare să fie analizate actele depuse de părţile litigante.
În raport de probatoriul administrat s-a reţinut, că nu rezultă faptul că asociaţii unici ai societăţilor litigante au înţeles să încheie o convenţie de schimb privind patrimoniile SC P.I. SRL şi SC M.B. SRL.
Din înscrisurile depuse de reclamantă, rezultă că acestea au fost încheiate în numele SC M.B. SRL fiind semnate de reprezentantul legal al acestei societăţi: M.A.M., iar ştampila SC P.I. SRLa fost aplicată numai pentru conformitate.
Nici pe chitanţele privind plăţile utilităţilor, a ratelor scadente sau pe extrasele de cont nu s-a menţionat că plăţile pentru SC M.B. SRL sunt făcute de reclamanta SC P.I. SRL sau de intervenienta F.E.
Administratorul social al SC P.I. SRL nu a efectuat acte de administrare pentru SC M.B. SRL iar fiul intervenientei (F.V.) este garant al unor credite ale SC M.B. SRL, dar nu a reprezentat în fapt sau în drept SC P.I. SRL.
Pârâţii au contestat existenţa intenţiei de a încheia un contract de schimb a părţilor sociale şi mai mult, pârâtul M.A.M. a formulat plângere penală împotriva fiului administratorului SC P.I. SRL, F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de furt a nouă autoturisme şi ştampila SC M.B. SRL pe care ar fi folosit-o pentru încheierea unor contracte.
Nu există dovezi din care să rezulte că reprezentantul SC M.B. SRL a efectuat acte de dispoziţie în numele SC P.I. SRL, iar achitarea unor debite de către intervenienta F.E., aşa cum susţine, nu echivalează cu dobândirea părţilor sociale ale SC M.B. SRL şi eventual, are drept de creanţă împotriva acestei societăţi.
În consecinţă, s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei convenţiei de schimb, apelurile formulate fiind respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a formulat recurs atât SC P.I. SRL cât şi intervenienta F.E.
Recursurile formulate de cele două recurente, sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar motivele arătate de ambele recurente sunt identice motiv pentru care vor fi analizate împreună, prin considerente comune.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele arată că în mod greşit au fost respinse apelurile formulate în condiţiile în care din actele depuse la dosar rezultă că prin hotărârea A.G.A. nr. 10/2007 s-a decis atât schimbul de firme între SC P.I. SRL şi SC M.B. SRL cât şi predarea către administratorul intimatei pârâte a mijloacelor fixe aflate în patrimoniu şi, totodată, preluarea de către SC P.I. SRL a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul SC M.B. SRL.
Prin Hotărârea A.G.A. nr. 9/2007 asociatul unic F.E. (intervenienta) a decis achiziţionarea SC M.B. SRL şi schimbul reciproc a mijloacelor fixe aflate în patrimonial celor două societăţi iar prin procesul-verbal al A.G.A. din 17 iunie 2007 s-a hotărât predarea mijloacelor fixe, actele fiind înregistrate în Registrul unic A.G.A. al SC P.I. SRL la poziţia 9 şi 10.
Instanţa de apel nu a analizat probatoriul administrat în cauză din care rezultă că în urma convenţiei deschimb, SC P.I. SRL prin administratorul unic a efectuat o serie de investiţii pentru societatea intimată, procedând la vânzarea unui autoturism vechi dar şi la achiziţionarea în regim de leasing a unui număr 9 autoturisme, creditul fiind garantat de fiul asociatului unic al SC P.I. SRL, respectiv F.V.
În mod greşit a reţinut instanţa de apel ca intimatul M.A.M. a formulat plângere penală împotriva fiului administratorului SC P.I. SRL, fără să ţină cont de Rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Dovezile administrate în cauză de SC P.I. SRL şi intervenienta, nu au fost avute în vedere de instanţa de apel, în condiţiile în care, din actele depuse rezultă existenţa unei convenţii verbale între administratorii celor două societăţi. Atât F.E. cât şi F.V., au efectuat acte de administrare pentru şi în numele SC M.B. SRL, dar şi M.A.M. la rândul său a efectuat acte de administrate pentru SC P.I. SRL.
În consecinţă, în raport de probele administrate se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata SC M.B. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, întrucât administratorul SC M.B. SRL nu a încheiat nicio convenţie cu privire la schimbul de patrimonii iar instanţa de judecată nu se poate substitui voinţei societare. Eventuale plăţi făcute de SC P.I. SRL sau de F.E. şi F.V. dă naştere unui drept de creanţă nu la dobândirea de părţi sociale din patrimoniul pârâtei.
Analizând Decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, ţinând cont de criticile formulate şi temeiurile de drept indicate, se constată că recursurile sunt nefondate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambii recurenţi, vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel, prin interpretarea greşită a acestuia, îi alterează în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic. Recurenţii dezvoltând acest motiv de recurs critică probatoriul administrat în cauză şi interpretarea dată probelor dar reaprecierea probelor administrate de către instanţele de fond nu mai este posibilă în recurs odată cu abrogarea punctelor 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găseşte incidenţa în cauza de faţă întrucât recurenţii nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate în raport de dispoziţiile legale invocate.
Recurenta reclamantă şi recurenta intervenientă au solicitat să se constate drepturile izvorât din convenţia de schimb din 17 iunie 2007, când asociaţii celor două societăţi litigante au convenit să-şi transmită reciproc părţile sociale, hotărârea pronunţată urmând să ţină loc de act de schimb.
Este adevărat că schimbul este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, consensual, cumulativ şi translativ de proprietate, forma autentică nefiind cerută ad validitatem, fiind reglementat de dispoziţiile art. 1405 şi următorul C. civ., dar în lipsa acordului de voinţă dintre părţi nu se poate reţine încheierea unui contract.
Recurentele susţin că au convenit pentru operaţiunea de schimb cu SC M.B. SRL prin administrator dar pentru a produce consecinţe juridice consimţământul trebuie să fie exteriorizat, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice dar din probatorul administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut corect lipsa intenţiei de schimb din partea intimatei pârâte. Un contract presupune în raport de dispoziţiile art. 942 C. civ., acordul de voinţă vizând naşterea raportului juridic dintre părţi.
În lipsa acordului de voinţă din partea părţilor contractante nu putem spune că suntem în prezenţa unui contract de schimb vizând transmiterea reciprocă a părţilor sociale ţinând cont şi de dispoziţiile art. 202 – art. 203 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 196 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.
Recurentele au invocat formal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege evocate, tinzând la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel în raport de probatoriul administrat, criticile invocate fiind, în esenţă, motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de SC P.I. SRL Craiova şi de intervenienta F.E., împotriva deciziei nr. 58 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nefiind incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC P.I. SRL CRAIOVA şi de intervenienta F.E. împotriva deciziei nr. 58 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Civil → |
|---|
