ICCJ. Decizia nr. 3391/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 3391/2012
Dosar nr. 1589/85/2010/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 842/C/2011 din 29 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1589/85/2010, s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, conform art. 253 C. proc. civ.
La data de 04 iulie 2011, reclamanta SC N. SRL a formulat cerere prin care a precizat cuantumul pretenţiilor sale în dosarul respectiv.
În raport de această cerere, pe rolul Tribunalului Sibiu s-a format dosarul asociat cu nr. 1586/85/2010/a1, dosar în care reclamanta a transmis un înscris, la data de 08 iulie 2011, prin care a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva hotărârii pronunţate în Dosarul nr. 1589/85/2010, motivat de faptul că datorită unei erori materiale, instanţa de fond nu a observat că reclamanta a formulat şi a depus în termen, cerere de repunere pe rol a cauzei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 1076/2011/CC, pronunţată de Tribunalul Sibiu la data de 05 octombrie 2011 în Dosarul nr. 1589/85/2010/a1, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a căii de atac a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea SC N. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 842/C/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că sentinţa comercială nr. 842/C din 29 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1589/85/2010, prin care instanţa de fond a constatat ca fiind perimată acţiunea comercială formulată de reclamanta SC N. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a fost dată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, iar faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., competenţa aparţine instanţei de control judiciar, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 270/2012 din 07 martie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea SC N. SRL, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii, având în vedere dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., instanţa reţinut, în esenţă, că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, principiu valabil deopotrivă situaţiilor reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că SC N. SRL a învestit instanţa cu o cerere de contestaţie în anulare a sentinţei comerciale nr. 842/C/2011 din 29 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1589/85/2010.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., „competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă”, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Faptul că, în motivarea cererii, SC N. SRL a invocat în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care vizează hotărârile instanţelor de recurs, nu atrage în mod automat competenţa Curţii de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare, respectiv a Curţii de Apel Alba lulia, contestatoarea menţionând în mod expres că solicită anularea sentinţei comerciale nr. 842/C/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a instanţei ierarhic superioare.
Totodată, modificarea căii de atac promovate de contestatoare, la ultimul termen de judecată, din contestaţie în anulare în recurs, întemeiat pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., în mod corect nu a fost luată în considerare de către Curtea de Apel Alba lulia, întrucât aceasta nu era legal sesizată în prezentul dosar, posibilitatea acestei recalificări urmând fi analizată de către Tribunalul învestit iniţial.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speţa de faţă se solicită anularea sentinţei pronunţate de Tribunalul Sibiu, în raport de dispoziţiile art. 319 C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de SC N. SRL în favoarea Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3392/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
