ICCJ. Decizia nr. 3392/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3392/2012
Dosar nr. 60303/299/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 02 septembrie 2010, sub nr. 27721/211/2010, reclamanta SC L.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC G.A. SA, solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 51.744,62 RON şi a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2010, reclamanta, prin reprezentant, a arătat că Judecătoria Cluj-Napoca nu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea, arătând că în mod eronat cererea a fost introdusa la instanţa de la fostul sediu al pârâtei din Cluj-Napoca, actualul sediu al pârâtei fiind în Bucureşti. Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1) C. proc. civ. susţinând că, potrivit criteriilor arătate în acest articol, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni, în toate cazurile, Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc. Cât priveşte dispoziţiile art. 10 pct. 4 invocate de pârâtă acestea nu sunt aplicabile în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 15168/2010 din 16 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea hotărârii, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că reclamanta a sesizat-o ca instanţă competentă de la sediul societăţii pârâte, reclamanta solicitând ulterior declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, ca instanţa competentă teritorial, potrivit celor trei criterii prevăzute de art. 11 alin. (1) C. proc. civ.
Cum din modul de redactare a textului de lege anterior menţionat, rezultă că nu este exclusă competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în cauză, se poate vorbi de o competenţă teritorială alternativă.
În cazul competenţei teritoriale alternative, opţiunea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., însă o dată exercitat acest drept, alegerea reclamantului este irevocabilă, acesta nemaiputând reveni asupra acesteia, competenţa teritorială fiind pe deplin stabilită.
Sesizarea Judecătoriei Cluj-Napoca s-a datorat indicării eronate a sediul pârâtei ca fiind în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, sediul pârâtei fiind schimbat prin rezoluţia nr. 4581 din 15 martie 2010 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în Mun. Bucureşti, sector 1, însă acest aspect, care trebuia cunoscut de reclamantă la data introducerii cererii (02 septembrie 2010), nu îi conferă acesteia dreptul de a solicita declinarea în favoarea unei alte instanţe, opţiunea reclamantei în sensul sesizării instanţei de la sediul pârâtei fiind irevocabilă.
În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de către pârâta SC G.A. SA, şi, în raport de dispoziţiile art. 5, art. 12 şi art. 158 C. proc. civ., ţinând cont de faptul că sediul pârâtei este situat în Bucureşti, sector 1, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a reţinut, în esenţă, că nu este competentă să judece în niciuna dintre ipotezele prevăzute de lege, respectiv cele ale art. 5, art. 10 alin. (4), art. 11 C. proc. civ., art. 59 C. com., în cauză competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Judecătoriei Cluj-Napoca.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., instanţa a reţinut că sediul pârâtei este în Bucureşti, dar a arătat că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, la data introducerii acţiunii, sediul acesteia era în Cluj-Napoca.
Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, potrivit acestui text legal, reclamantul are, la alegere, între instanţele deopotrivă competente şi, prin urmare, o instanţă necompetentă nu va putea emite o hotărâre valabilă.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1090/2012 din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamanta SC L.C. SRL a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei SC G.A. SA plata indemnizaţiei de asigurare în valoare de 51.744,62 RON, având în vedere că Ia data de 28 decembrie 2009 a avut loc un accident de circulaţie, în urma căruia autoturismul, proprietate a reclamantei, asigurat la societatea pârâtă, a fost avariat.
Potrivit art. 11 pct. 1-3 C. proc. civ., în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs accidental, iar conform art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Astfel, în materie de asigurare, reclamantul are opţiunea de a se adresa instanţei de la domiciliul asiguratului, instanţei în raza căreia se află bunurile asigurate sau instanţei în circumscripţia căreia s-a produs accidentul, nefiind însă exclusă nici competenţa instanţei de la domiciliu pârâtului instituită de art. 5 C. proc. civ.
Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată făcută, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, competenţa teritorială fiind pe deplin stabilită.
Înalta Curte constată că reclamanta a înţeles să sesizeze instanţa competentă de la sediul societăţii pârâte, situaţie în raport cu care nu se poate opta pentru o altă instanţă, faţă de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.
Este adevărat că prin acţiunea introductivă, reclamanta a indicat greşit că sediul pârâtei se află în Cluj-Napoca, dar este de necontestat că la momentul promovării cererii de chemare în judecată, sediul pârâtei se afla în Bucureşti, sector 1, aspect ce rezultă din copia certificatului de înregistrare al pârâtei SC G.A. SA aflat la Dosar nr. 27721/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
În consecinţă, având în vedere opţiunea reclamantei privind soluţionarea cauzei la instanţa de la sediul pârâtei, opţiune susţinută de prevederile legale ale art. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 12 C. proc. civ., şi ţinând cont că sediul pârâtei este în Bucureşti, sector 1, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În raport de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC L.C. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3394/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
