ICCJ. Decizia nr. 3428/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 75/A/1.022011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de revizuenții SC E.I. SRL, A.M.A., I.I.C., I.L. și V.M. împotriva Sentinței civile nr. 657 din 4 mai 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații P.P.A.D., P.P.M., Municipiul București, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
în consecință, a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost disjunsă judecata cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și trimisă spre soluționare înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut, în considerentele deciziei că, potrivit sentinței apelate, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. (având ca obiect retractarea Sentinței civile nr. 828/2007 a Tribunalului București), soluție apreciată ca fiind corectă, față de criticile invocate, considerate neîncadrabile în textele procedurale menționate.
în ce privește motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a constatat că acesta a fost dedus judecății printr-o cerere modificatoare a revizuirii inițiale și că în mod greșit prima instanță a considerat că ar fi depășită prima zi de înfățișare pentru modificarea în acest sens, cu luarea în considerare a unui temei juridic nou, a cadrului procesual.
în același timp, față de dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că instanță de revizuire este înalta Curte de Casație și Justiție, căreia i-a fost declinată competența pe acest aspect.
Legal învestită, având în vedere dispozițiile procedurale anterior menționate, înalta Curte a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2011, secția a IV-a civilă, SC E.I. SRL a dedus judecății, pe temeiul art. 322 pct. 7 . proc. civ., solicitarea de revizuire a Deciziei nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, susținându-se că aceasta este contradictorie și încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3129 din 22 iunie 2001 a C.S.J. (care a confirmat soluția conținută de Sentința civilă nr. 83/1998 a Tribunalului București, secția a V-a, conform căreia exproprierea imobilului în litigiu s-a realizat în mod legal).
Verificându-se cu prioritate termenul înăuntrul căruia a fost promovată calea extraordinară de atac, urmează să se constate că n-au fost respectate dispozițiile imperative ale legii.
Astfel, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti, în situația hotărârilor date de instanțele de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri.
în speță, decizia a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, a fost pronunțată de instanța de recurs la 11 decembrie 2008 (Decizia nr. 8018 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală), moment de la care a început să curgă termenul de o lună pentru a pretinde revizuirea acesteia.
Or, formularea și înregistrarea cererii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., la data de 13 aprilie 2011, apare în mod evident cu mult în afara termenului prescris de lege.
Cum termenele de exercitare a căilor de atac sunt imperative, nerespectarea acestora atrage sancțiunea decăderii părții din exercițiul căii de atac, conform art. 103 C. proc. civ.
Ceea ce a tranșat instanța anterioară pentru a justifica soluția de declinare a competenței a fost doar aspectul vizând învestirea cu respectarea limitelor procedurale date de aprecierea asupra existenței primei zile de înfățișare (după ce în cauză avusese loc o conexare de dosare).
Susținerea revizuenților în sensul că asupra excepției de tardivitate ar exista dezlegarea dată prin decizia de declinare și că un asemenea aspect n-ar mai putea fi reiterat, întrucât s-ar opune autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, este neîntemeiată.
Faptul că partea a respectat dispoziția referitoare la prima zi de înfățișare atunci când și-a completat temeiul juridic al revizuirii nu înseamnă, implicit, că ar fi respectat și termenul de exercitare a revizuirii.
în plus, o instanță necompetentă, care nu a făcut decât să se dezînvestească de soluționarea cererii, nu putea, astfel cum pretind revizuenții, să tranșeze cu autoritate de lucru judecat chestiunea referitoare la exercitarea în termen a căii de atac (susținerile acestora neavând, de altfel, suport în considerentele deciziei la care fac referire).
în consecință, văzând dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv declarată.
împotriva Deciziei civile nr. 5177 din 15 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare S.C. E.I. SRL, care a susținut următoarele critici:
Se susține că Decizia nr. 8018/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție este potrivnică Deciziei nr. 3129 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Se mai precizează că imobilul din București, B-dul A., sector 1 a fost expropriat în interes public că numitul P.P.A.D., fără a avea vreun drept sau titlu a formulat o acțiune în comparare de titluri și că prin Sentința civilă nr. 657 din 4 mai 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Obiectul contestației în anulare reglementate de art. 317 C. proc. civ. îl constituie hotărârile judecătorești rămase irevocabile, a căror sferă este determinată de dispozițiile art. 377 alin. (2) din același cod, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunțate în primă instanță, neatacate cu apel; hotărârile pronunțate în apel și nerecurate; hotărârile pronunțate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Obiectul contestației în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile pronunțate de instanțele de recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
în speță, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri nu se încadrează în niciuna din categoriile prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, înalta Curte a constatat că cererea formulată a fost inadmisibilă și a respins-o ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3431/2012. Civil → |
|---|
