ICCJ. Decizia nr. 3550/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3550/2012
Dosar nr. 6460/30/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 4 noiembrie 2009, pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul P.I. jun. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de M.F.P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro daune morale pentru prejudiciul suferit de tatăl său, P.I. (decedat la data de 27 iulie 1972), prin măsura arestării preventive şi a condamnării, potrivit Sentinţei penale nr. 1246/1951 a Tribunalului Militar Timişoara.
Prin Sentinţa civilă nr. 1973/PI din 5 iulie 2010, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că tatăl reclamantului, P.I., zis B.S., a fost condamnat la 1 an închisoare corecţională prin Sentinţa nr. 246/1951 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. 866/1951, pentru săvârşirea infracţiunii de delict de omisiunea denunţării prev. de art. 228 C. pen.
Din sentinţa penală de condamnare, tribunalul a reţinut că organizaţia ilegală "Spada lui M.", din care făcea parte şi tatăl reclamantului, a avut o întrunire la data de 26 aprilie 1951 la domiciliul acestuia cu scopul de a li se arăta membrilor organizaţiei scopul şi modul de luptă al acestei organizaţii împotriva democraţiei populare a R.P.R. întrucât şedinţa a fost descoperită, membrii organizaţiei au fost arestaţi şi apoi condamnaţi.
Reţinând că pedeapsa de 1 an aplicată tatălui reclamantului prin Sentinţa nr. 246/1951 a Tribunalului Militar Timişoara a fost executată, tribunalul a făcut aplicarea art. l lit. a) pct. 2 din O.U.G. nr. 62/2010 şi a acordat reclamantului suma de 5000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 605 din 16 martie 2001, a respins apelul reclamantului şi a admis apelul pârâtului, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii.
În primul rând, instanţa de apel a constatat că referirile tribunalului la reclamantul P.I. jr. în cuprinsul sentinţei apelate reprezintă o eroare materială câtă vreme acesta a decedat la data de 24 decembrie 2009, iar în cauză a fost introdus în calitate de reclamant fiul acestuia P.I.
Cu privire la cererea reclamantului formulată în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, instanţa de apel a reţinut că, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Statul Român prin M.F.P. şi, în consecinţă, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale.
În ceea ce priveşte efectele Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale asupra cauzei de faţă, instanţa de apel a avut în vedere că sunt aplicabile dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie (prevăzute şi de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992), potrivit cărora "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei".
De asemenea, s-a arătat că sunt aplicabile speţei şi dispoziţiile art. 47 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României, iar de la data publicării sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Astfel, având în vedere că Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar în intervalul de 45 de zile de la publicare Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituţionale (art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009) cu dispoziţiile Constituţiei, rezultă că aceste prevederi şi-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate şi că nu mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.
Aşadar, fiind desfiinţat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acţiunii, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, curtea de apel a apreciat că se impune în cauză soluţia admiterii apelului pârâtului, cu consecinţa schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul care, prin motivele de recurs formulate, face o prezentare a situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate în fazele procesuale anterioare, susţinând că prin probele administrate în cauză a făcut dovada că întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl său. A mai susţinut că stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include desigur o doză apreciabilă de arbitrar, dar ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.
Înalta Curte, la termenul din 18 mai 2012, a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Aceste motive trebuie să se subsumeze cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi, deşi nu se prevede în mod expres, fără dubiu, trebuie să vizeze soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Astfel, prin decizia dată, instanţa de apel a schimbat în tot soluţia primei instanţe prin care reclamantului i-au fost acordate daune morale, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în aplicarea efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 publicate în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, în condiţiile în care decizia recurată a fost pronunţată la 16 martie 2011, deci, ulterior momentului producerii efectelor obligatorii ale deciziei Curţii Constituţionale.
În aceste condiţii, era necesar ca recurentul reclamant să formuleze critici care să vizeze decizia instanţei de apel prin care cererea sa de despăgubiri a fost respinsă, ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale şi nu să invoce aspecte privind fondul cauzei. Motivele de recurs trebuie să vizeze vicii de nelegalitate, expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, prin motivele de recurs, partea nemulţumită de soluţia pe care o atacă este ţinută a-şi conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susţine numai critici de nelegalitate prin care să combată argumentele expuse de instanţa anterioară în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, ceea ce în speţă nu se verifică.
În consecinţă, Înalta Curte, reţinând că recurentul reclamant şi-a încălcat aceste obligaţii procedurale, constată că în cauză devine incidenţă sancţiunea nulităţii căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei nr. 605 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3562/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3547/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
