ICCJ. Decizia nr. 3547/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3547/2012
Dosar nr. 5240/3/2010
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea, înregistrată sub nr. 5240/3/2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC Fondul Proprietatea a chemat în judecată pârâtele SC E.E.M. SA, SC E.D.M. SA, în calitate de succesoare în drepturi a SC E.M.S. SA, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 799.994 RON, reprezentând dividende neîncasate pentru exerciţiul financiar 2005, precum şi la plata sumei de 173.478,15 RON dobânda legală cuvenită de la data scadentă până la data sesizării instanţei.
Prin întâmpinarea, formulată la data de 2 iunie 2010, pârâta SC E.E.M. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că în urma divizării parţiale pârâta a preluat numai activitatea referitoare la contractele de furnizare, fosta societate şi-a continuat activitatea, astfel că acţiunea este greşit pornită împotriva sa.
Prin cererea de chemare în garanţie, pârâta SC E.E.M. SA a chemat în judecată SC E. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 799.994 RON dividende cuvenite şi neîncasate aferente anului 2005, cu dobânda legală aferentă în cuantum de 173.478,15 RON.
Prin întâmpinarea formulată la data 31 mai 2010, SC E.D.M. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007 nu îi sunt incidente, întrucât nu a virat dividendele aferente anului 2005 către bugetul de stat sau către o instituţie publică implicată, SC E. SA neîncadrându-se în această categorie.
La termenul din 30 iunie 2010, chemata în garanţie SC E. SA a formulat întâmpinare, solicitând anularea, ca netimbrate, a cererilor de chemare în garanţie, excepţia tardivităţii formulării cererilor, raportat la dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., având obligaţia depunerii cererilor de chemare în garanţie odată cu întâmpinarea.
S-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Fondului Proprietatea, raportat la dispoziţiile art. 123 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale, potrivit cărora sunt îndreptăţiţi a primi dividende acţionarii înscrişi în Registrul Acţionarilor.
Prin sentinţa comercială nr. 1440 din 9 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a Fondului Proprietatea; a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi a chematei în garanţie; a prescrierii dreptului material la acţiune, ca neîntemeiate.
A admis acţiunea SC Fondului Proprietatea SA şi a obligat pârâtele la plata sumei de 799.994 RON reprezentând dividende cuvenite şi neîncasate pentru exerciţiul financiar 2005, precum şi suma de 173.478,15 RON, cu titlul de dobândă legală, calculată până la data introducerii acţiunii; a admis cererile de chemare în garanţie, formulate de pârâte şi a obligat SC E. SA la plata sumei de 799.994 RON cu titlul de dividende şi 173.478,15 RON dobândă legală calculată până la data introducerii acţiunii.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC Fondul Proprietatea SA, că aceasta a probat calitatea de titular al dreptului dedus judecăţii.
S-a reţinut că reclamanta s-a înfiinţat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 şi a H.G. nr. 1481/2005, capitalul societăţii la înfiinţare fiind constituit conform art. 9 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 247/2005, inclusiv prin preluarea a 12% din capitalul social al SC E.M.S. SA.
Drepturile recunoscute prin actele normative menţionate au fost consolidate prin O.U.G. nr. 81/2007, adoptată, după cum rezultă din expunerea de motive, tocmai în considerarea dificultăţilor survenite în interpretarea şi aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 81/2007, care prevăd transferul de drept al proprietăţii asupra activelor.
Excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate deopotrivă de pârâte şi de către chemata în garanţie au fost respinse, prima instanţă reţinând cu privire la pârâte că acestea au fost acţionate în judecată în considerarea calităţii de succesoare în drepturi a SC E.M.S. SA.
În ceea ce priveşte chemata în garanţie SC E. SA s-a reţinut că, şi aceasta a fost acţionată în judecată în calitate de acţionar unic, căruia i-au fost achitate dividendele aferente anului financiar 2005, conform art. 123 alin. (3) din Legea societăţior comerciale.
Excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, invocată atât de către pârâte cât şi de către chemata în garanţie a fost respinsă, dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007 au avut drept consecinţă întreruperea cursului prescripţiei, astfel că, începând cu data de 29 iunie 2007, pentru reclamant, a început să curgă un nou termen de prescripţie, în raport cu această dată, cererea fiind formulată în termenul legal.
Pe fondul pricinii, prima instanţă a reţinut că SC Fondul Proprietatea SA s-a înfiinţat în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005 şi a H.G. nr. 1481/2005, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) Titlul VII şi pct. 1.13 din Anexa privind descrierea activelor ce vor fi transferate de la Ministerul Economiei şi Comerţului şi OPSPI, fiind transferat pachetul de acţiuni reprezentând 12% din capitalul social al SC E.M.S. SA.
Formalităţile înscrierii în Registrul Acţionarilor nu au fost îndeplinite de îndată, deşi transferul proprietăţii asupra acţiunilor a operat de drept, SC E.M.S. SA întemeindu-şi refuzul pe neîndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 198 din Legea societăţilor comerciale.
Fondul Proprietatea a fot înscris în Registrul Acţionarilor la data de 28 iulie 2006, ulterior distribuirii dividendelor către acţionarul unic SC E. SA, în conformitate cu hotărârea A.G.E.A. din 26 iunie 2006.
A apreciat prima instanţă că refuzul de a achita dividendele aferente cotei de participare la capitalul social, pentru exerciţiul financiar 2005, este nejustificat, transferul proprietăţii asupra acţiunilor operand de drept, în temeiul legii, la data adoptării acesteia şi a constituirii societăţii.
Interpretarea în sensul celor afirmate de pârâte şi chemata în garanţie, potrivit cărora dreptul de proprietate s-a transferat, în temeiul Legii nr. 31/1990, la data înscrierii în Registrul Acţionarilor, sau cea potrivit căreia transferul dreptului de proprietate a operat ca efect al O.U.G. nr. 81/2007, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, contravine scopului şi efectelor Legii nr. 247/2005.
Interpretând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, prima instanţă a reţinut că acestea stipulează, fără echivoc, obligaţia de virare a sumelor cuvenite cu titlul de dividende aferente anului 2005, aceasta rezultând din caracterul accesoriu al dreptului de a încasa dividende, faţă de dreptul de proprietate asupra acţiunilor.
În stabilirea obligaţiei de achitare a dobânzii legale aferente, prima instanţă s-a raportat la prevederile art. 43 C. com., reţinând că data scadentă a datoriei este data aprobării situaţiilor financiare şi a repartizării profitului pentru anul 2005, respectiv 30 mai 2006, dată de la care autoarea pârâtelor era obligată la plata dividendelor către Fondul Proprietatea.
În soluţionarea cererii de chemare în garanţie, prima instanţă a reţinut cele dispuse prin hotărârile A.G.E.A. din 30 mai 2006 şi hotărârea A.G.E.A. din 26 iunie 2006, privind determinarea dividendelor cuvenite unicului acţionar înregistrat în Registrul Acţionarilor, căruia i s-au achitat dividendele conform art. 123 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâtele SC E.E.M. SA, SC E.D.M. SA, precum şi chemata în garanţie SC E. SA, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 524 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de cele două pârâte şi de chemata în garanţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la situaţia de fapt, cât şi la dreptul aplicabil în cauză, s-a constatat că SC Fondul Proprietatea SA a luat fiinţă prin efectul Legii nr. 247/2005, capitalul social la înfiinţare fiind prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a)-e) din Titlul VII al legii, activele fiind identificate la pct. 1.13 din Anexa privind activele ce vor fi transferate, din cuprinsul căreia rezultă, inclusiv, că s-a dispus cu privire la transferul cotei de 12% din acţiunile deţinute de stat, prin acţionarul unic, SC E. SA, la SC E.M.S. SA.
A mai rezultat că reclamanta a fost înregistrată la registrul comerţului la data de 28 decembrie 2005.
Obiectul litigiului poartă asupra dividendelor cuvenite şi neîncasate, în cuantum de 799.994 RON, aferente cotei de participare la capitalul social, pentru exerciţiul financiar 2005, precum şi a dobânzii legale aferente, în raport cu prevederile art. 67 alin. (1)-(6) din Legea societăţilor comerciale.
S-a reţinut că acţionarii nu sunt îndreptăţiţi la cota parte din profit, sub forma dividendelor, în temeiul participării lor la obţinerea profitului, acesta fiind realizat de societate în exercitarea obiectului de activitate în considerarea căruia s-a constituit, ci în temeiul cotei părţi la capitalul social, respectiv al numărului de acţiuni deţinute.
În problema împărţirii dividendelor cuvenite pentru anul 2005, s-a reţinut, că transferul dreptului de proprietate a operat ca efect al legii, nu ca efect al unei cesiuni, astfel că în cauză îşi găsesc aplicarea prevederile art. 67 alin. (6) din Legea societăţilor comerciale.
Din interpretarea dispoziţiilor menţionate, s-a reţinut că legiuitorul, prin dividende ce se cuvin după data transmiterii, nu a urmărit divizarea sumei cuvenite pentru exerciţiul financiar supus repartizării, raportat la perioada în care a operat transferul acţiunilor, într-o sumă distinctă aferentă perioadei, cât fostul acţionar a exercitat aceasta calitate şi o alta, aferentă perioadei ulterioare dobândirii proprietăţii acţiunilor de către noul acţionar.
În cazul cesiunii de drept comun, părţile dispun cu privire la dreptul de încasare al dividendelor aferentă perioadei incerte.
În speţă, acordul părţilor a fost suplinit de legiuitor, care a dispus, tară echivoc, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007, în sensul că şi dividendele aferente anului financiar 2005 se cuvin noului acţionar.
Tot ca situaţie de fapt, s-a reţinut că ulterior înregistrării la Registrul Comerţului, Fondul Proprietatea a întreprins demersurile necesare înregistrării în Registrul Acţionarilor SC E.M.S. SA, cu adresele din 9 martie 2006 şi din 10 martie 2006.
SC E.M.S. SA a învederat, de principiu, că nu refuză înregistrarea Fondului Proprietatea în Registrul Acţionarilor, însă, ca urmare a nemenţionării procedurii de înregistrare prin legea prin care s-a dispus constituirea noii societăţii, urmează a efectua verificări şi a consulta acţionarul unic, SC E. SA, măsura neputând fi dispusă decât în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (5) lit. d) din Statutul SC E. SA, prin hotărâre a A.G.E.
Prin hotărârile A.G.E.A. ale SC E.M.S. SA, din 30 mai 2006 şi din 26 iunie 2006, s-au aprobat situaţiile financiare anuale de la data de 31 decembrie 2005 şi s-a dispus cu privire la repartizarea profitului obţinut; respectiv s-au menţionat valorile aferente, dispunându-se achitarea a minimum 50% din dividende, acţionarului unic.
Ulterior, prin hotărârea A.G.E.A. a SC E. SA din 28 iulie 2006, s-a aprobat înscrierea în Registrul Acţionarilor SC E.M.S. SA, înscriere care a fost operată la aceeaşi dată.
Refuzul societăţilor implicate în procesul de constituire a capitalului social al SC Fondul Proprietatea SA, întemeiat pe necorelările dispoziţiilor speciale conţinute de Legea nr. 247/2005 cu cele de drept comun, prevăzute de Legea nr. 31/1990, au justificat adoptarea O.U.G. nr. 81/2007, în vederea accelerării procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În expunerea de motive a emiterii actului normativ, legiuitorul a precizat că transferul proprietăţii asupra acţiunilor a operat de drept, prin efectul Legii nr. 247/2005, la data constituirii Fondului Proprietatea, data înregistrării la Registrul Comerţului 28 decembrie 2005, anumite societăţi întârziind procesul de actualizare a Registrelor Acţionarilor.
Necorelarea constatată, menţionează legiuitorul, a survenit între realitatea legală, conform căreia Fondul Proprietatea este titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor aportate de statul român, prin efectul legii de înfiinţare, pe de o parte, şi recunoaşterea acestei realităţi de către societăţile comerciale implicate în procesul de constituire a capitalului social al Fondului Proprietatea, pe de altă parte.
Prin urmare, raţiunea adoptării O.U.G. nr. 81/2005 a constituit-o necesitatea precizării, tară echivoc, a temeiului în care a operat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de stat la societăţile implicate, şi a datei la care aceasta a operat efectiv, aceasta fiind Legea nr. 247/2005 art. 9 alin. (1) lit. a)-e), cu cele precizate la pct. 1.13 din Anexa la lege, iar data transferului efectiv al dreptului de proprietate, data înregistrării la Registrul Comerţului, 28 decembrie 2005.
De asemenea, prin actul normativ adoptat, s-a stipulat cu privire la modalitatea efectivă de transfer.
Potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007 „în termen de 60 de zile de la data intrări în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, operatorii economici prevăzuţi în anexă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (...) care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau către bugetele instituţiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea. (...) în cazul în care operatorii economici nu vor respecta termenul de 60 de zile, aceştia vor fi obligaţi să plătească dobânda legală pe fiecare zi de întârziere";.
Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 297/2009, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor menţionate, prin O.U.G. nr. 81/2007, art. 6 nu operează nici o modificare sub aspectul naşterii valabile a dreptului de proprietate, care, dacă s-a născut valabil sub imperiul Legii nr. 247/2005, se consolidează prin efectul noilor dispoziţii, iar dacă se consideră că abia prin efectul noilor dispoziţii operează transferul dreptului de proprietate, acesta constituie un aspect fără semnificaţie relevantă, câtă vreme se stabileşte în sarcina operatorilor economici obligaţia de restituire a dividendelor aferente anilor anteriori, 2005 şi 2006.
Au susţinut pârâtele, în calitate de succesoare ale SC E. SA, cât şi acţionarul unic SC E. SA, că dispoziţiile nu le sunt incidente, întrucât, pe de o parte, dividendele nu au fost virate la bugetul de stat şi, pe de alta parte, acţionarul unic nu poate fi asimilat sintagmei „ instituţie publică implicată";.
Susţinerile nu au fost primite, întrucât acţionarul unic deţinea acţiunile în numele statului.
S-a reţinut că, potrivit art. 5 din Actul constitutiv al SC E. SA, aceasta are ca scop asigurarea serviciului public de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, prin efectuarea de acte de comerţ corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin statut, precum şi prestări servicii.
Raportat la obiectul de activitate al acţionarului unic, căruia i-au fost virate dividendele aferente anului 2005, faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, potrivit cărora, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să efectueze un serviciu public, s-a constatat că SC E. SA, societate către care au fost virate dividendele aferente anului 2005, este asimilată instituţiei publice implicate, în sensul prevăzut de art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007.
În aceste condiţii s-a reţinut că, atât autoarei pârâtelor, şi, implicit, acestora, cât şi acţionarului unic, le sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile menţionate.
A fost apreciată ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de chemata în garanţie, reţinând că, în mod corect, prima instanţă a dispus respingerea acesteia.
Prevalându-se de data înscrierii în Registrul Acţionarilor, 28 iulie 2006, dată ulterioară adoptării şi virării dividendelor, 26 iunie 2006, s-a susţinut că reclamanta nu ar fi titularul dreptului de creanţă dedus judecăţii.
Aşa cum s-a reţinut, transferul dreptului de proprietate a operat ca efect al Legii nr. 247/2005, la data constituiri societăţii, data înregistrări la Registrul Comerţului, 28 decembrie 2005, fiind astfel tară relevantă, în condiţiile art. 123 alin. (3) din Statutul societăţii, acesta reglementând situaţii de drept comun în care operează transferul dreptului de proprietate, în cazul dedus judecăţii, acesta operand în temeiul unor dispoziţii legale speciale, a căror nerespectare s-a datorat, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională, caracterului confuz al normei.
Faţă de cele dispuse prin art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, momentul transferului dreptului de proprietate, prin raportare la data adoptării hotărârii A.G.E.A. a SC E.M.S. SA din 26 iunie 2006, prin care s-au stabilit şi în temeiul căreia s-au distribuit dividendele, apare ca nesemnificativ, întrucât, prin noul act normativ, dreptul Fondului Proprietatea de a încasa dividendele aferente cotei de participare la capitatul social, pentru exerciţiul financiar 2005, s-a consolidat, beneficiind atât de o nouă recunoaştere a transferului de drept asupra acţiunilor, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, cât şi de o noua scadenţă 60 de zile, de la data intrării în vigoare a actului normativ.
În consecinţă reclamanta a probat existenţa unui titlu legal în temeiul căruia pretinde recunoaşterea dreptului de creanţă, deci are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte, excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtelor, succesoare în drepturi a SC E.M.S. SA, s-a reţinut că apărarea acestora s-a fundamentat pe neaplicarea dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007.
Coroborând dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a)-e), pct. 1.13 din Anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu art. 1 alin. (2) şi art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, reţinând că acţionarul unic, SC E. SA, are calitate de instituţie publică implicată în procesul de constituire a capitalului social al Fondului Proprietatea, autoarea pârâtelor a intrat în categoria operatorilor economici în sarcina cărora s-a stabilit obligaţia de virare a dividendelor aferente anilor 2005 şi 2006.
În calitate de succesoare în drepturi acestea sunt ţinute pentru creanţele scadente neachitate de către SC E.M.S. SA acţionarului Fondul Proprietatea.
În acelaşi sens dispune şi Decizia nr. 297/2009 a Curţii Constituţionale, invocată de pârâte.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de chemata în garanţie, SC E. SA, s-au constatat întrunite cerinţele art. 60 alin. (1) C. proc. civ., în sensul dovedirii raportului juridic existent între pârâte şi aceasta.
A rezultat că, în temeiul hotărârii A.G.E.A. din 26 iunie 2005, autoarea pârâtelor, SC E.M.S. SA, a achitat dividendele aferente anului 2005 către unicul acţionar SC E. SA, însă, în condiţiile art. 67 alin. (4) din Legea societăţilor comerciale, dividendele plătite contrar legii se restituie, dacă se dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările date, ar fi trebuit să o cunoască.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2005, s-a constatat că SC E. SA intră în categoria instituţiilor publice implicate, astfel că, în măsura în care s-a reţinut că distribuirea a operat cu nerespectarea legii, aceasta va fi ţinută a restitui cota parte încasată fără drept, astfel încât, s-a apreciat, că, în mod corect, excepţia a fost respinsă, în prima instanţă, fiind reţinută calitatea procesuală pasivă a chematei în garanţie.
În ceea ce priveşte excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că legiuitorul, în expunerea de motive la adoptarea O.U.G. nr. 81/2007 a precizat că transferul dreptului de proprietate a operat de drept, prin efectul Legii nr. 247/2005, la data înregistrării în Registrul Comerţului, adică la data de 28 decembrie 2005, iar prin art. 1 alin. (2) al ordonanţei s-a precizat că transferul operează la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Reţine cu prioritate, că faţă de stabilirea momentului la care începe să curgă prescripţia dreptului material la acţiunea în valorificarea dreptului de creanţă momentul transferului dreptului de proprietate apare ca irelevant.
Deoarece, prin art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, legiuitorul a stabilit termenul scadent, 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, 29 iunie 2007, în raport cu această dată, s-a constatat că în stabilirea termenului general de prescripţie de trei ani, prevăzut de art. 1, art. 3 şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dispoziţiile menţionate nu se coroborează cu art. 67 alin. (2) Legea societăţilor comerciale, termenul de la care începe să curgă prescripţia dreptului de a cere plata dividendelor fiind stabilit prin dispoziţia specială stipulată în art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007.
În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 67 alin. (5) invocate de pârâte, s-a reţinut că acestea privesc termenul de prescripţie al acţiunii în restituirea dividendelor plătite tară drept, în speţă, termenul incident cererii de chemare în garanţie.
În consecinţă, s-a reţinut că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie al dreptului la acţiune este data scadentă prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, adică 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv 29 iunie 2007, dată în raport cu care acţiunea înregistrată la 2 iunie 2010, a fost formulată în termen legal.
S-a mai reţinut că sunt întrunite şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, de către cel în folosul căruia curge prescripţia, deoarece, prin adresa din 23 mai 2006, SC E.M.S. SA a precizat, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin Legea nr. 247/2005, necesitatea corelării acestor dispoziţii cu dispoziţiile din statutul său şi ale acţionarului unic, potrivit cărora, după aprecierea sa, pentru înregistrarea în Registrul Acţionarilor este necesară adoptarea hotărârii A.G.E.A. unic, precizând ca prin acesta nu refuză aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare.
De asemenea, în cuprinsul hotărâri A.G.E.A. din 30 mai 2006 s-a menţionat, pentru cazul în care Fondul Proprietatea va fi înscrisă în registrele societăţii, prin art. 5 alin. (2) lit. a) din hotărâre, că plata dividendelor aferente anului 2005, se va face numai după intrarea în vigoare a unui act normativ cu putere de lege care să stabilească, în mod concret, modul de stabilire al dividendelor.
Recunoaşterea dreptului de creanţă este tară echivoc, sub o condiţie, dar care s-a realizat prin adoptarea O.U.G. nr. 81/2007.
În ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, pentru acţionarul Fondul Proprietatea, sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute de art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, fiind fără relevanţă data la care a fost înregistrat în Registrul Acţionarilor transferul acţiunilor şi motivul pentru care această măsură a fost nejustificat întârziată.
Câtă vreme acţionarul unic al SC E.M.S. SA, SC E. SA, a votat măsura dispusă prin hotărârea din 30 mai 2006, constând în recunoaşterea dreptului de încasare a dividendelor aferente anului 2005, ulterior adoptării unui act normativ cu putere de lege care să stabilească modalitatea efectivă de plată şi acest act normativ a fost adoptat, refuzul de a achita cota parte din dividendele cuvenite, proporţional cotei de participare la capitalul social, este nejustificat.
Nu au fost reţinute nici apărările privind neexercitarea drepturilor recunoscute creditorilor societăţii în valorificarea drepturilor de creanţă cu prilejul divizării.
S-a învederat că reclamanta, a cărei calitate de acţionar, între timp fusese recunoscută, a participat la divizarea SC E.M.S. SA fără a solicita menţionarea creanţei în proiectul de divizare şi fără să exercite dreptul de opoziţie prevăzut de art. 61-62 din Legea societăţilor comerciale, însă, a fost apreciată ca fără valorare această apărare, deoarece Fondul Proprietatea, în calitate de creditoare a societăţii supusa divizării, avea alegerea între căile de atac pe care să le folosească, aceasta, în termenul de prescripţie, alegând să valorifice creanţa pe calea dreptului comun, fără ca prin neexercitare celorlalte căi să piardă dreptul său la acţiune.
De asemenea, faptul că nu a solicitat menţionarea creanţei în proiectul de divizare nu valorează renunţare la drept.
În ceea ce priveşte solidaritatea pârâtelor, succesoare în drepturi a SC E.M.S. SA, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 2411 alin. (2) şi (3) din Legea societăţilor comerciale, legiuitorul dispune, cu privire la repartizarea elementului de pasiv, nerepartizat prin proiectul de divizare, ca în cazul în care din interpretarea proiectului repartizarea nu este posibilă, răspunderea să fie solidară.
Solidaritatea presupune, în situaţia în care determinarea cotelor părţi nu este posibilă, ulterior stabilirii obligaţiei, împărţirea egala a creanţei între debitori.
În ceea ce priveşte apărările formulate, pe fondul litigiului, de către apelanta SC E. SA, acestea au fost de asemenea întemeiate pe dispoziţiile art. 123 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale, însă cu referire la art. 12 alin. (3) din actul său constitutiv, în raport cu care Fondul Proprietatea este îndreptăţită a primi dividende numai ulterior înregistrării în Registrul Acţionarilor, dispuse prin hotărârea A.G.A. a acţionarului unic, respectiv hotărârea din 28 iulie 2006, aceste apărări fiind, de-asemenea, respinse, deoarece, chiar admiţând că Fondul Proprietatea nu a dobândit calitatea de acţionar prin efectul legii la data constituirii, adică data înregistrării la Registrul Comerţului - 28 decembrie 2005, ci la data înscrierii în Registrul Acţionarilor - 28 iulie 2006, câtă vreme dreptul său de creanţă este recunoscut, fără echivoc, prin art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, scadent la 29 iunie 2007, susţinerile apelantei sunt vădit neîntemeiate, deoarece, dispoziţiile speciale derogă de la cele de drept comun.
Dobânda legală datorată pentru întârzierea la plată a dividendelor, se datorează în temeiul dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 81/2007 completate cu dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale, în măsura compatibilităţii.
Întrucât obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială, căreia îi sunt incidente dispoziţiile art. 43 C. com., determinarea acesteia se face prin raportare la dobânda legală de referinţă.
În consecinţă, conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII, a dispoziţiilor art. 1 şi art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, s-a reţinut că, în mod legal, prima instanţă a obligat pârâtele la plata dividendelor aferente cotei de participare la capitalul social, de 12%, pentru anul financiar 2005.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, în temeiul art. 67 alin. (4) şi (5) din Legea societăţilor comerciale, raportat la art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, constatând că acesteia, în calitate de unic acţionar şi de instituţie publică implicată, urmare a adoptării hotărârii A.G.E.A. din 26 iunie 2005, i-au fost achitate dividendele aferente anului financiar 2005, este ţinută a restitui cota parte ce revine acţionarului Fondul Proprietatea, în cuantum de 799.994 RON, cu dobânda legală aferentă de 173.478,15 RON.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA Bucureşti şi recurenta - chemată în garanţie SC E. SA Bucureşti, aducăndu-i următoarele critici:
I. În ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA Bucureşti.
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007.
Astfel, instanţa de apel a apreciat, în mod greşit, că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, şi că, raportat la obiectul de activitate al acţionarului unic, şi faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, SC E. SA ar fi asimilată instituţiei publice implicate.
În mod evident, instanţa de apel a extins sfera de aplicare a acestor dispoziţii la nivel general şi nu numai în ceea ce priveşte contenciosul administrativ, extinzând în acest fel calitatea procesuală pasivă şi asupra recurentei-pârâte.
Recurenta-pârâtă a susţinut că textul art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007 nu este aplicabil tuturor operatorilor economici prevăzuţi în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci doar, exclusiv, acelora care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006, către bugetul de stat sau bugetele instituţiilor publice implicate, acest aspect rezultând din cuprinsul H.G. nr. 1484/2007.
Se mai invocă de către recurenta-pârâtă dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 1484/2007, care fac trimitere la dispoziţiile art. 117 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, prevederi care vizează compensarea sumelor virate la bugetul de stat cu alte obligaţii, susţinând că doar plăţile efectuate către buget sunt incidente în cauză, în caz contrar recurenta-pârâtă fiind pusă în imposibilitatea de a recupera suma reprezentând dividendele plătite către fostul acţionar majoritar, dat fiind faptul că numai plăţile efectuate către bugetul de stat pot fi recuperate.
Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1484/2007, în cazul dividendelor virate la bugetul instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, restituirea sumelor se poate efectua din contul curent general al Trezoreriei Statului, apreciind că recurenta-pârâtă nu se încadrează în nici una dintre aceste situaţii, suma reprezentând dividende aferente anului 2005 fiind virată către SC E. SA, care nu este instituţie publică implicată în privatizare, ci doar acţionar al recurentei-pârâte.
2. În mod eronat, a apreciat instanţa de apel că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie al dreptului la acţiune, este data scadentă prevăzută de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, concluzionând, în mod greşit, că acţiunea ar fi fost formulată în termen legal.
Recurenta-pârâtă, a apreciat că, interpretarea instanţei de apel este nelegală, deoarece, pe de o parte, a reţinut că transferul dreptului de proprietate a operat de drept, prin efectul Legii nr. 247/2005, iar pe de altă parte, a reţinut că termenul de la care începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune, a fost stabilit prin dispoziţia specială prevăzută în art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, susţinând că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie îl reprezintă data naşterii ipoteticului drept subiectiv, respectiv data de 26 iunie 2006, dată la care potrivit hotărârii A.G.A. s-a aprobat distribuirea dividendelor aferente anului 2005.
3. În mod greşit a reţinut instanţa de apel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Pentru ca în cauză să poată opera prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripţiei ar fi fost nevoie de îndeplinirea a două condiţii, respectiv, ca cel în folosul căruia curge prescripţia să recunoască dreptul a cărui acţiune se prescrie şi, totodată, ca această recunoaştere să fie neîndoielnică, or, în speţa de faţă, nu este îndeplinită nici una dintre aceste condiţii, deoarece, prin hotărârea A.G.A. din 30 mai 2006, la care se referă instanţa de apel, s-a menţionat că dacă până la termenul legal de depunere a situaţiilor financiare prevăzute de O.G. nr. 64/2001, nu intervine nici unul dintre evenimentele prevăzute la lit. a) şi b), dividendele vor fi virate în întregime la SC E. SA, deci nu reclamantei.
Recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. În ce priveşte recursul declarat de recurenta - chemată în garanţie SC E. SA Bucureşti:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 şi ale art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, cu referire la lipsa calităţii procesuale a pârâtelor şi a chematei în garanţie.
Astfel, recurenta chemată în garanţie a susţinut că ea nu a fost menţionată în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi, nefiind operator economic menţionat în această anexă, nu a virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetul instituţiilor publice implicate.
S-a mai susţinut de către recurenta chemată în garanţie că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 1484/2007, care fac trimitere la dispoziţiile art. 117 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, concluzionând că respectivele dispoziţii s-ar fi aplicat doar plăţilor efectuate către bugetul de stat.
Recurenta chemată în garanţie a mai susţinut că între pârâtă şi ea, nu a existat un raport juridic, deoarece, ea nu se regăseşte în Anexa la Titlul VII a Legii nr. 247/2005, nici în Titlul II art. 1 din O.U.G. nr. 81/2007, nu este operator economic care să fi virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetelor instituţiilor publice implicate, nu există posibilitatea ca în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 să poată recupera contravaloarea dividendelor, conform metodologiei aprobată prin H.G. nr. 1484/2007, neintrând nici în categoria operatorilor economici pentru care recuperarea dividendelor plătite către bugetul de stat să se facă numai după compensarea cu alte obligaţii fiscale.
Prin urmare, recurenta chemată în garanţie a apreciat că, pentru a avea calitate procesuală pasivă trebuia ca raportul de drept să se nască între operatorul de drept prevăzut în Anexa Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi Fondul Proprietatea.
Mai mult, în mod greşit, instanţa de apel a asimilat pe recurenta chemată în garanţie cu o instituţie publică implicată, interpretând în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 544/2004.
2. Instanţa de apel a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, deoarece, nici pârâtele şi nici chemata în garanţie nu au recunoscut că ar avea vreo obligaţie către reclamanta, în cauză nefiind îndeplinită nici condiţia ca această obligaţie să fie neîndoielnică.
Se mai susţine de către recurenta chemată în garanţie că instanţa de apel a interpretat în mod greşit cuprinsul hotărârii A.G.E.A. din 30 mai 2006, din cuprinsul acesteia nerezultând, sub nici o formă faptul că s-ar fi recunoscut vreun drept de creanţă în favoarea reclamantei.
De asemenea, este greşită reţinerea instanţei de apel că data de la care începe să curgă termenul de prescripţie este de 60 de zile de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, cât timp aceeaşi instanţă de apel a reţinut că transferul dreptului de proprietate a operat prin efectul Legii nr. 247/2005, astfel încât data de la care a început să curgă termenul de prescripţie este data de 26 iunie 2006, aceasta fiind data la care s-a făcut înscrierea reclamantei în Registrul Acţionarilor.
În altă ordine de idei, recurenta chemată în garanţie a mai susţinut că termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul adoptării A.G.A. a SC F.E.M.S. SA din 30 mai 2006, când s-a aprobat repartizarea profitului pentru anul 2005, hotărârea ce nu a fost contestată de către reclamantă, pentru a se întrerupe termenul de prescripţie.
Se mai susţine de către recurenta chemată în garanţie că, din chiar nota de fundamentare a O.U.G. nr. 81/2007, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a făcut la data de 28 noiembrie 2005 când a fost înfiinţată SC Fondul Proprietatea SA, acest act normativ neprevăzând o întrerupere a termenului de prescripţie, astfel încât acţiunea trebuia respinsă, ca prescrisă.
3. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 131/1990, deoarece, potrivit acestor dispoziţii legale acţionarii îndreptăţiţi la încasarea dividendelor sunt doar cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în Registrul Acţionarilor, corespunzător datei de referinţă, or, câtă vreme transferul acţiunilor s-a realizat la data de 28 iulie 2006, data înscrierii reclamantei în Registrul Acţionarilor, pentru anul 2005 reclamanta nu avea calitatea de acţionar al societăţii chemată în garanţie, necontribuind la realizarea profitului pe anul 2005.
Hotărârea instanţei de apel încalcă şi statutul fostei SC E.M.S. SA, care, în art. 12 alin. (3) prevede faptul că transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor se realizează prin declaraţie făcută în Registrul Acţionarilor, subscrisă de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor, or, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a fost înregistrată în Registrul Acţionarilor la data de 28 iulie 2006, astfel încât nu putea să primească dividende pe anul 2005, neavând calitatea de acţionar la acea dată.
Acordarea de dividende reclamantei pentru anul 2005 ar încălca şi dispoziţiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 131/1990, care arată că dividendele se cuvin cesionarului numai după data transmiterii acţiunilor.
Recurenta chemată în garanţie a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia recurată, prin raportare Ia criticile formulate, Înalta Curte a respins recursurile, ca nefondate, pentru considerentele ce urmează:
I. Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E.D.M. SA Bucureşti.
1. Prima critică nu poate fi reţinută.
Aşa după cum a constatat şi instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Actul constitutiv al SC E. SA rezultă că scopul pentru care a fost înfiinţată această societate, a fost acela de a asigura serviciul public de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, prin efectuarea de acte de comerţ corespunzătoare obiectului de activitate aprobate prin statut, precum şi prestări de servicii, acţiunile fiind deţinute în totalitate de către stat.
În mod corect, a reţinut instanţa de apel că, raportat la obiectul de activitate al acţionarului unic, SC E. SA, faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, SC E. SA este asimilată instituţiei publice implicată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii, neaflându-ne în ipoteza virării dividendelor aferente anilor 2005 şi 2006, către bugetul de stat, ci către bugetul unei instituţii publice implicate, aşa cum este cazul SC E. SA.
Susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 1484/2007, care fac trimitere la dispoziţiile art. 117 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, este doar o speculaţie, cât timp în speţă nu se pune problema recuperării sumelor respective de la bugetul de stat, SC E. SA fiind chemată în garanţie chiar de către recurenta-pârâtă şi, chiar mai mult, aceasta fiind obligată la plata sumelor respective către recurenta-pârâtă.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Este corectă interpretarea instanţei de apel, în sensul că dreptul reclamantei de a încasa dividendele aferente cotei de participare la capitalul social, pentru exerciţiul financiar 2005, s-a consolidat la data apariţiei O.U.G. nr. 81/2007, prin dispoziţiile art. 6 alin. (1), astfel încât termenul de prescripţie al dreptului la acţiune nu s-a prescris.
De reţinut faptul că, dreptul reclamantei la dividende nu s-a născut în baza unei convenţii, ci în baza unor dispoziţii legale, iniţial, prin efectul Legii nr. 247/2005, drept consolidat ulterior prin O.U.G. nr. 81/2007.
3. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reţinută.
Astfel, susţinerea recurentei-pârâte că nu sunt îndeplinite condiţiile privind întreruperea cursului prescripţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, pentru motivul că recunoaşterea nu a fost făcută de cel în folosul căruia curge termenul de prescripţiei, dar şi că aceasta nu a fost neîndoielnică, apare ca lipsită de interes, cât timp s-a reţinut că, oricum, dreptul reclamantei a fost consolidat prin O.U.G. nr. 81/2007, şi că un nou termen curge după 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
De altfel, întregul demers al recurentei-pârâte apare ca lipsit de un interes practic concret, cât timp, pentru toate sumele la care a fost obligată către reclamantă, s-a admis cererea de chemare în garanţie, iar chemata în garanţie a fost obligată, la aceleaşi sume, către recurenta-pârâtă.
II. În ce priveşte recursul declarat de către recurenta chemată în garanţie SC E. SA.
1. Prima critică nu poate fi reţinută, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 şi ale art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007.
Aşa după cum s-a arătat mai sus, SC E. SA este o instituţie implicată în procesul de privatizare, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
În situaţia acesteia nu se poate pune problema recuperării contravalorii dividendelor, pe care le-ar fi virat către bugetul de stat sau instituţiei publice implicate, pe baza metodologiei prevăzute de H.G. nr. 1484/2007, pentru că problema este, de fapt, mult mai simplă, în ceea ce o priveşte.
Obligaţia acesteia derivă din faptul că, în virtutea unor dispoziţii legale, respectiv al Legii nr. 247/2005, reclamanta avea dreptul de a încasa de la recurenta-pârâtă dividendele cuvenite cotei de participare la capitalul social, inclusiv pentru anul 2005, drept ce a fost consolidat prin O.U.G. nr. 81/2007, însă, aceste dividende au fost virate către recurenta chemată în garanţie, însă aşa după cum şi instanţa de apel a arătat, aceste dividende nu i se mai cuveneau chematei în garanţie, ci reclamantei, care trebuie să le returneze acesteia din urmă.
2. Critica privind prescripţia dreptului la acţiune nu poate fi reţinută.
Transferul asupra proprietăţii acţiunilor nu s-a făcut în baza unei convenţii, ci prin efectul legii.
Aşa după cum s-a arătat deja mai sus, transferul iniţial s-a făcut prin efectul Legii nr. 247/2005, însă, tocmai datorită unor neclarităţii, prin O.U.G. nr. 81/2007, s-a consolidat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor către reclamantă, astfel încât termenul de prescripţie al acţiunii a început să curgă la 60 de zile după data intrării în vigoare a acestui ultim act normativ.
3. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reţinută.
Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece, transferul acţiunilor s-a realizat în baza unor dispoziţii legale, ci nu în temeiul unei convenţii, astfel încât dreptul reclamantei nu se poate determina prin raportare la data înscrierii în Registrul Acţionarilor, ci doar în baza dispoziţiilor legale arătate mai sus, care consacră dreptul reclamantei la dividendele aferente cotei de participare la capitalul social al pârâtei, inclusiv pentru anul 2005.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC E.D.M. SA Bucureşti şi de recurenta chemată în garanţie SC E. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 524 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3549/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
