ICCJ. Decizia nr. 3622/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3622/2012
Dosar nr. 43390/300/2011
Şedinţa de la 25 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova la data de 14 octombrie 2011 sub nr. 1135/274/2011, contestatoarea SC D. SRL, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc C.C. şi F.I., a solicitat instanţei anularea somaţiei de executare emise în Dosarul nr. 664E/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc C.C.
În motivarea demersului său judiciar contestatoarea a arătat că, la data de 25 august 2008, a încheiat un contract de împrumut cu intimatul F.I., administratorul contestatoarei, având ca obiect suma de 28.500 RON, cu termen de restituire la data de 24 februarie 2009. Prin hotărârea pronunţată în Dosarul nr. 42147/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, contestatoarea a fost obligată la plata către intimatul F.I. a sumei de 48.378 RON, în această valoare fiind inclus şi împrumutul de 28.500 RON. Ulterior pronunţării acestei hotărâri, la data de 17 martie 2010, în Dosarul nr. 8966/300/2010 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, intimatul F.I. a chemat-o în judecată pe contestatoare, solicitând obligarea acesteia la plata aceleiaşi sume de 28.500 RON. Astfel, contestatoarea a susţinut că intimatul F.I. a solicitat executarea de două ori a aceleiaşi sume.
În drept, contestatoarea a invocat art. 399 şi urm. C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2011, contestatoarea şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că acţiunea formulată are ca obiect contestaţia la titlu formulată împotriva sentinţei civile nr. 7450 din 2 iulie 2010 pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti - lămurirea înţelesului, întinderii sau a aplicării dispozitivului hotărârii, potrivit art. 399 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., şi nu contestaţia la executare întemeiată pe art. 399 prima teză şi urm. C. proc. civ.
Având în vedere obiectul acţiunii, astfel cum acesta a fost calificat de către contestatoare, prin sentinţa civilă nr. 711 din 15 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1135/274/2011, Judecătoria Orşova a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 24 noiembrie 2011 sub nr. 43390/300/2011.
În şedinţa din data de 9 aprilie 2012, contestatoarea şi-a precizat din nou acţiunea, arătând că aceasta are ca obiect atât o contestaţie la titlu, cât şi o contestaţie la executare propriu-zisă, iar instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C.C. şi a reţinut cauza în pronunţare.
La data de 12 aprilie 2012, instanţa a repus cauza pe rol, în vederea calificării acţiunii.
La termenul de judecată din 7 mai 2012, instanţa a procedat din oficiu, potrivit art. 84 C. proc. civ., la calificarea cererii de chemare în judecată în funcţie de motivele invocate în susţinerea acesteia, stabilind că prezenta acţiune, deşi calificată drept „contestaţie la titlu şi contestaţie la executare propriu-zisă";, reprezintă în realitate doar o „contestaţie la executare propriu-zisă";, având în vedere faptul că toate criticile societăţii contestatoare au vizat executarea titlului executoriu invocat - sentinţa civilă nr. 7450 din 2 iulie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 8966/300/2010, şi nu înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, contestatoarea neînvederând că titlul executoriu ar fi susceptibil de interpretări, fiind ambiguu.
La acelaşi termen de judecată, în raport de calificarea dată acţiunii, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, iar prin sentinţa nr. 7002 din 7 mai 2012 a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Orşova, iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În fundamentarea acestei sentinţe Judecătoria sector 2 Bucureşti a considerat că, faţă de obiectul precizat al cauzei în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 159 pct. 3 şi art. 400 alin. (1) Teza I coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. şi potrivit art. 158 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, învestită legal cu pronunţarea regulatorului de competenţă, constată că Judecătoria Orşova este competentă teritorial în soluţionarea cauzei pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul acţiunii deduse fondului judecăţii poartă asupra unei contestaţii la executare propriu-zise, în reglementarea art. 399 alin. (1) Teza I C. proc. civ.
Aşadar, faţă de obiectul cererii în determinarea competenţei teritoriale sunt incidente dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din coroborarea cărora rezultă că instanţa de executare competentă în soluţionarea contestaţiei la executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în speţă Judecătoria Orşova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Orşova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3623/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
